638 matches
-
mai frumos,/ mai curat,/ mai alb,/ așezați-o în scaun domnesc și-mpresurați-o cu cărămizi/ și bîrne și pietre de rîu.// Să vină materia, chiar de-ar fi s-o-nghită pămîntul/ și bezna,/ chiar dacă regele mic o tot săgetează cu privirea-i de jar!// Materia vine prăbușindu-se ca o apă./ Mîinile, mistriile, scripeții nu mai prididesc,/ bradul verde și tînăr se înalță într-o clipită,/ un vîrf înfigîndu-și-l în cer altul/ în inima pămîntului, văluroasă" (Zidirea bradului verde
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
o putea amăgi pe Nissy. - Să nu faci ca mine, auzi? a continuat Hellen cu acel zîmbet de cap de mort. Alege-ți una din stelele astea superbe și urmeaz-o pînă unde te va duce ea. O stea căzătoare a săgetat întunericul. - Pe asta o aleg, a declarat Nissy Poe. Se pare că o pornește în lume. Nu ți-o alege pe asta, i-a spus mama în gînd. O stea căzătoare aduce nenoroc." Dar nu a rostit nimic și fata
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
de vedere al faptelor de conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul neolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
a lumii, din pricina unei vinovății absconse, conținute în principiul său: "în anul în care ne-a adus corăbiile/ pentru totdeauna pe cînd/ ferestrele noastre orbeau// cînd se făcuse o furtună/ de silabe în larg/ și fîntînile au strigat în somn/ săgetate de dincolo/ în noaptea aceea era lepădarea pietrei/ arborii s-au lăsat în genunchi/ lepădîndu-și aripile de umbră/ drumurile s-au ridicat în picioare/ ca niște sulițe lungi și negre/ rănind văzduhul// în anul acela care ne-a dus corăbiile
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
într-o lume virtuală și avem o nouă problemă: aflăm atîtea lucruri la care, la nivelul acțiunilor noastre, nici nu mai putem reacționa și cărora nu le mai putem răspunde. Ce se întîmplă atunci cu toate aceste "inputs" care ne săgetează zi de zi? Ele provoacă o istorie interioară, o panică, un sentiment de neputință interioară. Și aceasta este o mare problemă, azi. Vorbim de adevăr, dar în fond - e lucru știut - nici nu există un singur adevăr... Dacă mă refer
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
depărta apropiindu-se de cei doi// îndărăt nadășul gâlgâia// un braț nevăzut îl chema pe câine-n adânc. el își mieuna/ tristețea și, mieunându-și-o, se rotea. printre gunoaie și/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul morții" (Amazon). Înecarea unui câine orb de către stăpânul căruia nu-i mai folosește este scanată lent, clipele fiind dilatate și gesturile descompuse în secvențe cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos, valurile de noroi
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
se lățea pe retină. Mai exact, inventariind actorii care jucaseră roluri de prezentatori TV de vreme (și asta joacă Nicholas Cage, nu un meteorolog, n-are nici un fel de pregătire în acest domeniu și suferă din cauza asta), prin minte îmi săgetă posibilitatea ca Bill Murray - nu mai știu dacă e reporter sau "weather man" în Groundhog Day - să fi jucat acest rol, cu atît mai mult cu cît s-ar fi mulat excelent pe noua lui personă (de la Jarmusch pînă la
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
armată, Căci apele lui ne-au mângâiat abia pieptul: simțeam apa urcând prin platoșă Palmele ei delicate preiau greutatea fierului, parcă și scutul și-a pierdut firea În giulgiul Eufratului. Dinspre sud se aude larmă și mirosul de carne friptă săgetează întunericul nopții Înaintăm în liniște, doar Selene tovarășă, iubită, soră Mă știți prea bine, sunt legendarul copil spartan care furase vulpea Fiara mi-a intrat în carne, a scormonit cu botul însetat prin carnea pântecului Până s-a oprit în
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
sfidând auzul. El, omul-muzică, este-acum muzica fără sunet. În viitor, instrumentiști aruncă partitura, la repetiția pentru Oedip, strigând: Asta nu-i muzică! Dirijorul explică: E una din fețele geniului. Pământul țării-i filosofic, te poate-ndruma spre șoc și revelație, săgeta, scrumi sau fulgera, da, se întâmplă asta, pe patul morții, sub pânza incoloră, desăvârșești muțenia-nflăcărată a bulgărilor atonali, iar pentru noi, atenți spre tine din eternitate, dezvelești osul incandescent al nimicului, sub lințoliu buzele-ți vorbesc singure, asonore, ochii
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
tablele în care forma a treia își lasă urzeala pe trupul lui ca o cămașă - unitate a scrierii și citirii, ultimul chip stă drept lângă catarg, flacără neclintită în vânt; strecurată printre buze și cântec în lanțurile exercițiului, cu urechile săgetate de cânt și gândirea egală, prin învăluitoarea absorbție, nepotolită și neagră, ochii întâlnesc cele opt cercuri în rotirea neliniștitelor fecioare, cu tălpile aprinse calcă, fremătătoarele veșminte, pornite în splendidă posesiune - .totul se reface dedesubt, în canalul cu multe meandre: umede
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
cu o profundă intuiție a formei, a caracterului și a mișcării, acolo, în peștera lui, animalele pe care trebuia să le vîneze. Și înainte de a răscoli desișurile pădurii, zăvoaiele sau stepele, pentru a găsi animalele în carne și oase, el săgeta imaginea desenată. În viziunea sa de om solidar cu întreaga fire și de copil inocent al unei lumi omogene, imaginea era obiectul însuși, realitatea lui adîncă și incoruptibilă. A o săgeta însemna, așadar, un act magic al vînătorii, o execuție
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
pentru a găsi animalele în carne și oase, el săgeta imaginea desenată. În viziunea sa de om solidar cu întreaga fire și de copil inocent al unei lumi omogene, imaginea era obiectul însuși, realitatea lui adîncă și incoruptibilă. A o săgeta însemna, așadar, un act magic al vînătorii, o execuție simbolică, dar și o provocare a realității nemijlocite. Pentru că uciderea propriu-zisă a animalului, acolo, în bîrlogul său, nu mai reprezenta decît o pură formalitate din moment ce el fusese vînat în realitatea înaltă
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
de vedere al faptelor de conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul paleolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
Sissi, vizita aceea la Amsterdam, la vîrsta cînd orice femeie trăiește nehotărît, o zi prăbușită în disperare, o alta gata pregătită pentru a înfrunta viața cu resemnare, era prin 1884 dacă nu mă înșel, cînd frumusețea unui necunoscut te-a săgetat ca o lovitură de cuțit ori, dacă-ți place mai mult, ca un trăsnet picat din senin, și atunci ai scris: Du-te, du-te cît mai departe de mine... Nu mai am putere să suspin, cînd inima nebună cată
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
Milescu, Ion Deaconescu, Doru Drăgușin, Lucian Gruia, Nicolae Scheianu, Florica Bud, Mihail Gălățanu, Victor Sterom, Mihai Antonescu, Daniel Vorona, Gabriel Stănescu, Darie Ducan și alții. O, iată-te În prag! Femeie-iarnă cu degete amorțite de Cântec! Asmute spre mine arc săgetat În centaurul Chiron, Învățătorul de zei, prieten cu Herakles! Solstițiu divin, tropic al Capricornului, taci! Austrul privește zănatica mână cum scrie, cum scrie pe foi de opal și nimeni, dar nimeni nu Îndrăznește neiosul să-l facă să tacă-n
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
aceasta cu lucrurile ei, căutând astfel să ne sustragă de la pregătirea noastră pentru viața veșnică. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâȚându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ne sustragă de la pregătirea noastră pentru viața veșnică. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâȚându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
recent, despre film. încercam să-mi opresc ochii pe vreun articol, dar nu reușeam. Degetul mare de la dreapta mă sfâșia. Se învinețise și zvâcnea. La plecarea de-acasă mi-l prinsesem în ușa liftului. Durere îngrozitoare. "Cobăitule!" țipase caimacamul. îl săgetase și pe el durerea, încât scăpase câteva lacrimi. M-am întors și m-am repezit direct în baie să-l ușurez. Scrâșnea din dinți. "Sfigmosul! Mi-ai înnebunit sfigmosul!" Pulsul, într-adevăr, mi-o luase razna. Din clipă în clipă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să mă audă respirația ta Pe care am avut-o suflu. * Din aer adun pietre Și în mine le arunc. Aud cum în ele se aprind duhuri. Îngeri de peste ritualuri, Mă săgetați cu vindecarea, Vestind în piatra mea! * A venit ziua prototip În care am putea să ne înțelegem Despre ceva sfânt. Chiar și o minciună face uneori pui albi Ce dau din aripi pentru un dincolo de viață, Către nimeni sau către
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
bine. Adică taică-tău foarte bine, că pe mine mă doare un pic antebrațul stâng, cu tot cu cot. - Aoleu. Reumatismul? - Nu știu, mamă, nu știu ce-o fi, da’ mă doare de nu mai pot. De două ori, azi, m-a săgetat o durere de mi-a tăiat respirația. - Hai, mă, mamă, chiar așa? - Da, mămică, o dată la 9:03 dimineață și a doua oară chiar acuma, cu patru ore înainte să mă suni. - Păi și în rest, toată ziua? - În rest
Mă vait by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21231_a_22556]
-
bunului zodier) Conceptele teologice sunt caricaturizate cu o cruzime adolescentină: "Orice ființă sau lucru are duhul său, care-l freacă, îl ațâță și-i dă viață pentru o mie de ani." (Duhurile balneare. Răvaș din Călimănești) "Te voi învăța să săgetezi cu duhul imbecilii și să dai cu praștia în marile celebrități ale epocii." (Manualul bunului zodier) Nașterea din nou, în duh, este luată la propriu, tot așa cum o înțelesese la început marele preot Nicodim: "dacă cumva te-ai născut în
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
naturale; a fost, de fapt, o erupție de fluturi: Cărămizii, albaștri, cu dungi de chinovar Sau imitînd sideful și albul nenufar, Petale viscolite din cosmice livezi Urcau mereu spre boltă zburînd ca niște iezi. Dar la un timp azurul îi săgeta în zbor, Silindu-i să se-ntoarcă învinși din drumul lor, Și sub căderi masive de aripi diafane Se îngropau temeinic Pompei și Herculane. Piesa antologică a volumului se intitulează Oglindire. Construit ca o teoremă a ,punerii în abis", poemul
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
se roteau în jurul nostru toate lucrurile așteptau să ne apropiem de ele să vorbim despre ele să le ascultăm gemetele înfundate mirosul de iod ne intrase în plămâni ne priveam unul pe altul gustând cerul cu vârful limbii prin aer săgetau veverițe virgine soarele se izbea de un zid înalt căptușit cu iederă - despre el vorbim și azi în șoaptă. Am trăit în capul tău M-ai strâns de pe drumuri m-ai lăsat să trăiesc în capul tău mi-ai dat
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
vindem ne-ncetat pe Răstignit... IZBÂNDA OSÂNDIȚILOR cu noi dimpreună tot sângeri pe Cruce Hristosule - Frate mai Mare-al simțirii când trece-ascuțișul prin carnea osândei răzbate cu vârfu-n Lumina Sfințirii nu-i lacrimă frântă-n privazul de lume să nu-Ți săgeteze în ochiu-Ți cu strune și nici nedreptate sfruntată-n orbire pe cari ochiul Tău să n-o-ncrunte-n privire obidă și lanțuri - scuipații prostimii ne-aduc pe-amândoi în genunchi ca sihaștri: stau om lângă Fulger în jugul mulțimii dar om și
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
la baza discursului propune un conspect articulat al ansamblului, în pofida asocierii elementelor disparate, limbajului aleatoriu, frazării sincopate. Poetul dă impresia că inhalează în fiecare din textele sale atmosfera întregului convulsionat, așezat sub semnul luciferic al pierzaniei. Luînd în colimator prezentul, săgetează cu sarcasm interminabila, demagogica, repulsiva "tranziție". Un triumf al inconsecvenței, utopiei ridicole, neputinței, logoreei: Noi vedem poarta legată, voi n-o vedeți, sînteți chiori; ce-o fi/ dincolo de ea?// Dincolo de poartă sînt ruinele lăsate de această vreme/ infamantă... Ruine... Ruine
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]