47 matches
-
amărît peste măsură de "ecourile" provocate de această carte cu stranii și străvezii expandări autobiografice este Sebastian însuși care, în "dreptul la replică" pe care și-l rezervă în Cum am devenit huligan, răspunde deopotrivă crudului prefațator Nae Ionescu, "simbol săgetat", și congenerului Isac Ludo, zeflemitor din tagma lui Tănase de la "Cărăbuș". Pentru acesta mai ales își ascute arghezian penița, încondeindu-l într-un portret pe care doar inteligențele de calibru îl pot tăia în muchiile disprețului : "Familiar cu abstracțiile, intim
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
un moment dat erau unii care veneau cu 'Jos Băsescu!', 'Jos Boc!'. Acum au trecut la faza 'I love you forever Mariana Moculescu'. Aștept momentul în care apar ăștia cu 'I love you forever Victor Ponta' și cu inimioara așa, săgetată. Sau cu Rușanu. Vreau să văd una cu Rușanu. Asta nu e bună - să meargă portarul afară și să-i spună domnului respectiv că vrem una cu Rușanu sau cu Fenechiu. Și-mi doresc mult și una cu Chițoiu", scrie
Turcescu, întrerupt de un carton cu inimioare. Vezi ce scria pe el by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79594_a_80919]
-
acestei peșteri/ ce vibrează de muzici înalte. Am străbătut neguroase păduri de hătișuri virgine/ cu tubulara mea lanterna..." (Școală de poezie). Optzecistul din Onești scrie, scrie, scrie, preschimbându-si durerile și bucuriile din fazele de "bestie latentă", "fiara autentică", "bărbat săgetat de Cupidon" (faze ale fabulei lirice) în fazele de: "educator", "scolitor", "bărbat-cult-poet-si-singur", "trăitor-al-zilei-de-atunci-în-mâine" (faze ale fabulei sociale). ETC. ETC. Muză din tomberon este o antologie de versuri (vol. Ansamblul de manevre, ÎI. Melodrama realului, cărora li se adaugă inedite din
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
la stânga - o fi alta? -, și nu o mai vezi. Zumzetul ei, pe care toată vara îl urmărești cu bătătoarea și cu sprayuri ucigașe, ca să-l curmi, acum ți se pare, și el, tot un zvon de primăvară, ca și zborul săgetat al rândunelelor și ciripitul gureș al vrăbiilor multe, ce răzbate din sat până aici, și-l accepți, surâzând cu bunăvoință. Lene moale, catifelată, de april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
și mă cuprinde o amețeală cu alfabete amestecate în asurzitorul vacarm din jur. Tu mă salvezi atunci, cravată a lui Gellu Naum, un gât mai țeapăn printre atâtea capete moi, plecate printre atâția mușchi tatuați cu țâțe de vedete, inimi săgetate, dragoni și ancore, insigne și decorații, - bietele tălpi amorțite, genunchii ruginiți, unghiile-nvechite parcă mai prind un pic de curaj - nu strică, se vede, să-ți scoți din când în când din omenire capul de piatră ori piciorul de bronz
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
de nuiele. Dar când soarele intră în nori, piatra în care a fost săpată amintirea dramei se întunecă aidoma unui chip de mireasă părăsită. În liniștea pe care n-o destramă nimeni, oftatul poetului se întâlnește cu țipătul de ciută săgetată al tinerei. Și ale lui Mondego mândre zâne I-au plâns pieirea peste văi și șes... Și lacrimile lor, din vremi bătrâne, Într-un curat izvor s-au fost ales... Al cărui nume până azi rămâne: "Izvorul dragostelor lui Ines
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
trist, pe-un nuc uscat, Boian, mut, nedejugat, Grivei, uitîndu-și de sat, Amuțesc în ascultare, Lunca, vere, conten n-are, De-al ei cântec tot tresare. Iar Nițu la văzul ei Ochii-i scăpară scântei, Unde-i unu vede trei; Săgetat, topit, uscat, Ale friguri l-apucat - Zace, bietul, fermecat. 270 {EminescuOpXIII 271} Alta: CIREAȘA Roșată, dulce, voioasă Fragedă și răcoroasă, Din muguraș în pruncie Mă gătesc cu flori o mie. Și, de soare sărutată, Cresc iute, ș-apoi deodată Mă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și ținte de fier ieșea de sub cutele rochiei și apăsa pe o carte legată în marochin. Dar căpitanul, care se depărtase de mult de carul său și nu mai spera să răzbească până la el prin gloată prea curând, se simți săgetat deodată nu de trupul de regină al femeii necunoscute, ci de fața ei de neuitat. Femeia-ntruchipa Justiția, Și o-ntruchipa cum se cade. În dreapta ținea o spadă strălucitoare - iar ochiul lui Vasile nu se putea înșela: nu era un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
exorbitanta cochilie a casei de rugăciune și că va zăcea în cele din urmă într-o baltă de sânge, fără vină, dar în mod necesar, asa cum crucificați iar și iar atârnă Criștii în centrul marilor picturi ale crucificării, și săgetați iar și iar îndură supliciul sfinții Sebastian de câte on legenda lor e-ncondeiată din nou de maeștrii sadici și minuțioși ai vremurilor apuse. Abia atunci Vasile deschide ochii cu adevărat, ca să mai vadă doar spatele carului, spătarul tronului săpat în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și după câteva secunde de gândire, indică adresa prietenei sale. Capul Îi vijâia permanent, iar În partea posterioară, creerul mic suporta mii de clopote ce dăngăneau tot mai amplificat...!! În ce privește restul organismului, sistemul muscular Începuse să trepideze să se umfle - săgetat fiind, Într’o stare de amorțeală lentă, În timp ce cavitatea bucală era total congestionată!! Carla Îl Întâmpină iritată. „Bețivul dracului, se putea altfel?” - apoi Îl mustră cu voce tare: „Iar ai băut...? Așa oare ne’am Înțeles noi azi de dimineață
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din nou pe listă. Bine, asta poate că nu... și nici asta... Începe să șteargă, rînd cu rînd, tot ce a scris. OK. Dar mai am Încă una. Ridică capul. Are o relație cu altă femeie. Mă holbez la ea, săgetată drept În inimă. Altă femeie. Nu m-am gîndit niciodată la ipoteza asta. — Asta era și ultima mea teorie, spune Lissy pe un ton de scuze. Altă femeie. — Deci amîndouă credeți că e vorba de altă femeie ? Mă uit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
întreabă Mihai încet. Înainte de gluma cu filmul, evident! rîde Liliana. Dar nu a fost o glumă, ți-am mai spus. Ba da, Mihai, da! clatină Liliana din cap cu îndîrjire. Pentru voi fost gluma proastă a destinului... (2 Apoi, ca săgetată, se oprește. Ochii ei lucesc diabolic. Seceră obrazul lui Mihai, oprindu-se în direcția pick-up-ului. Încet-încet, privirea i se subțiază, pierzîndu-se aiurea. Buzele ei se mușcă pe rînd, apoi surîd, luminînd întregul obraz cu intensitatea unei trăiri de moment. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
literară și sporovoiau încetișor despre semnatarii articolelor, spunându-le pe nume ca și cum le erau cel puțin veri primari. Atunci, dintr-odată, Carmina a sesizat cum sângele i se înfierbântă brusc și pornește înspumat către capilare. Își simțea toată carnea înfierbântată, săgetată, electrizată. Se lăsă să cadă moale pe scaun. Astăzi vine, își zise în gând, astăzi vine. Înfiorată de neliniști, se cutremură, scuturată ca de frisoane. Era cât pe ce să lase să-i scape un țipăt, își încleștă dinții, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Apostol Filip spânzurat cu capul în jos de un copac, fiind încadrat de Maica Domnului și Sfântul Ioan. În glafurile celei de-a treia fereastră sunt: Mucenicia Sfântului Apostol Marcu, târât de picioare și Sfântul Apostol Iuda Tadeu răstignit și săgetat de amândouă părțile de două personaje cu arcuri în mâini. Scena de după a treia fereastră ilustrează Vindecarea celor doi orbi. Menționez că se văd amândouă pisaniile, atât cea veche cât și cea nouă. Până la brâul răsucit mai sus sunt două
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
din nou pe listă. Bine, asta poate că nu... și nici asta... Începe să șteargă, rând cu rând, tot ce a scris. OK. Dar mai am Încă una. Ridică capul. Are o relație cu altă femeie. Mă holbez la ea, săgetată drept În inimă. Altă femeie. Nu m-am gândit niciodată la ipoteza asta. — Asta era și ultima mea teorie, spune Lissy pe un ton de scuze. Altă femeie. — Deci amândouă credeți că e vorba de altă femeie ? Mă uit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de inventator. Imaginați-vă, nobilă doamnă! Străzi cât niște poteci, străbătute cu portiera întredeschisă, cu gâtul închis și excitabilitatea extremă că, din următoarele alveole ale nu știu căror saloane de secol XIX, voi desluși, în sfârșit, sunetele înmiresmate, de înger săgetat, ale unui clavecin... În loc de asta, și împotriva oricăror eforturi depuse de către acest brav conducător de taximetru... 124 DANIEL BĂNULESCU Îți face nervii cravată. Te strânge cocoloș. Te vâră în punga cu scuipați și coji de cartofi, din ghena de lângă lift
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de mustăți. Erau încrîncenați. Și agrementau niște doamne. În pieptul unora dintre ele, mai rele de muscă, când și când, se ambala un motor. Următoarea cameră, da, următoarea cameră era o încăpere pe cinste. Îmbrăcată în rafturi, tixită cu rafturi, săgetată și îmblănită până în buricul tavanului cu rafturi, șoptindu-ți la ureche că, da, ea însăși nu ar putea reprezenta, nici pentru mințile cele mai înfierbîntate, un dormitor. Te puteai simți aici în siguranță. În dreapta cărțile, iar pe partea stângă, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jalnică, duioasă, Ce mai răsuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar? Ah - fericirilor trecute Care n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele, Pomeniri, ce mă munciți? 29 M-am rănit făr de nădejde, Ah. mă cunosc săgetat, Simt că arde-n pieptul meu Un foc mare nencetat. (ah! ) A-l stinge nu-i cu putință, Nu am nici o mijlocire, Mai vârtos se-ntemeiază Fără chip de potolire. Rana încă, pe cât merge Se-ntinde cu mari dureri Focul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei. Își dădură lucrurile jos din spinare, lăsară deoparte ce târau după ei, iar oamenii se așezară În față, amenințători, cu sulițele ridicate deasupra capetelor, strigând și făcând o hărmălaie nemaipomenită. Câțiva prinseră a sări În sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându-și dinții albi precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai potoliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au văzut pe Șuier zăcând între cei patru lupi săgetați care înroșiseră zăpada. Șuier n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat cu credință. Tânărul i-a cerut unui meșter fierar să-i făurească din aramă un cap de lup, cu gura căscată, un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și amor, marea solemnitate erotică. La Slănic, în decor alpestru, cu Munți înalți până la nouri, pâraie prin stânci vărsate, Codri de copaci sălbateci printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adâncimi întunecoase... boierul cu ișlic cade la picioarele Zulniei cu inima săgetată "ca de-o armă arzătoare" și se încleștează cu mâinile de picioarele ei. Ca și străvechea Laură, Zulnia, "ibovnica slăvită", avea un soț. Îngrozită, "în sudori, lacrimi scăldată, desculță și despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ușurează durerile”... este umorescă. Miturile iubirii tristaniene apar aici Într-o formă comică; „Domnilor! Socotesc că nu fără cuviință am intitulat această ediție «Spitalul Amoruluiă, căci În coprinderea-i nu veți vedea decît plîngeri de inimi rănite, suspinuri de piepturi săgetate, tînguiri de dureri cumplite, ohtări și tot felul de văilări din pricina Amorului: Întocmai ca Într-un spital În care se află mulțime de ostași loviți În bătaie și răniți de tot felul de arme, carii Își arăt ranele și Își
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]