5 matches
-
mori, pe tot cuprinsul Moldovei. La început, biserica a fost mănăstire de călugări, închinată la sfântul Mormânt de la Ierusalim. Din anul 1864, adică după secularizarea averilor mănăstirești închinate, a devenit biserică parohială. A fost în trecut biserica breslei teslarilor și săhăidăcarilor (curelarilor) . Construcția are în plan formă de cruce (treflată) cu boltiri specific moldovenești. Are pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are ziduri mai subțiri decât restul construcției, dar, deasupra lui se află turnul de clopotniță, cu acces din pronaos. În
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
împărțeau" pagina trasă citind ziarul. Alt ziar! Pipăiau floarea literei cu buricele degetelor și-o aruncau orbește... fix în despărțitura cuvenită! Recorduri de care n-o să-și mai amintească nimeni, tot așa cum n-avem, azi, habar de tehnicile și isprăvile săhăidăcarilor, abagiilor, tălpălarilor, mindirigiilor, braharilor... Când gazeta intra în mașină, începea "peticirea": tipograful încerca să compenseze micile diferențe de nivel între suprafețele "formei" lipind petece de hârtie pe cilindrul "planei" astfel, cerneala ajungând la fiecare literă. "Puitoarea", în picioare la capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Iași.Când și-au văzut căruța plină cuvioșiile lor au început să și vândă, mărite Spirit. Primul zapis de vânzare este cel din 7 iunie 1706 (7214), prin care Hristarh, egumenul mănăstirii Zlataust, și soborul mănăstirii vând lui Ioan Moschici, săhăidăcar (meșter sau vânzător de arcuri, săgeți, șei,hamuri etc) un loc de dugheni pe Podul Vechi. - Am aici, dragule, un zapis de confirmare dat la 14 dec. 1703 (7212) de Mihai Racoviță voievod, din care aflăm că mănăstirea Zlataustului era
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
În Moldova - o țară bogată în animale, cu o climă aspră în o bună parte a anului - meșteșugul tăbăcăriei, al pielăriei și al cojocăriei avea o largă răspândire. Specializarea meșteșugarilor era și aici foarte accentuată: cizmari, ciubotari, pantofari, iuftari, curelari, săhăidăcari, blănari, cojocari, cușmari, tăbăcari, „boingii” de blăni etc., apar distinct în documente. Un loc aparte în această ramură îl ocupă tăbăcăriile în care se tăbăceau pieile, adică se executa curățirea de păr, înmuierea, dubirea, fermentarea, uscarea. Ele erau de fapt
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însurăței și holtei, fără a fi trecuți în catastihul breslei și fără a fi atestuiți de breaslă, își deschid, dugheni și uneltesc meseria aceasta, care măsură fiindu-ne foarte obijduitoare și vătămătoare până la zilnica noastră hrană”. În 1853, în breasla săhăidăcarilor din Iași mai rămăseseră doar șase meșteri și o calfă. În 1845, în Botoșani, 766 de meșteri, adică mai bine de trei sferturi din numărul total al meșterilor și al calfelor, lucrau în afara breslelor. Iată mărturii care, fără să mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]