83 matches
-
Nicolae Pop, controlor Daniil Graur senior, iar ca jurist consult a fost ales dr. Coriolan Meseșian. Pe data de 10 iunie 1919, în cadrul unei adunări care a avut loc la Zalău, se schimbă denumirea societății din "" în "Asociația Învățătorilor Români Sălăjeni", ca secție a asociației transilvănene.
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
pentru păstrarea ființei naționale a românilor din Transilvania pe timpul apartenenței acesteia la Ungaria și un militant pentru dreptul la șanse egale, prin învățătură, al copiilor de la sate. După absolvirea studiilor a fost numit învățător și director de școală în comuna sălăjeană Treznea (localitate atestată din 1440). A fost ucis la vârsta de 34 de ani, în urma masacrului comis de trupele horthyste în septembrie 1940, în timpul acțiunilor de ocupare a Ardealului de nord conform Diktatului de la Viena. Soția sa, Aurelia, învățătoare, a
Lazăr Cosma () [Corola-website/Science/314312_a_315641]
-
din iunie 2001 cu Partidul Democrației Sociale din România, al foștilor comuniști. La alegerile locale din 2008 a candidat in calitate de independent pentru funcția de primar al orașului Șimleu Silvaniei. Pe 12 octombrie 2010, în cadrul deschiderii manifestării Zilele Culturii Sălăjene (prima ediție), la Biblioteca Județeană din Zalău astronomul a fost omagiat cu diploma "oameni de seamă ai Sălajului".
Iuliu Șamșudan () [Corola-website/Science/323964_a_325293]
-
Placarea cu mozaic a fost efectuată de Veturia care a muncit aproape 20 de ani la finalizarea lucrării. În 1939, după moartea soțului său, Veturia Goga a adus la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia și a înființat o mănăstire de maici care a funcționat până în 1947 și și-a reluat activitatea în 1994. În 1946 a fost condamnată de Tribunalul Poporului (care o cercetase ca vicepreședintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
Cizer (în maghiară "Csízér", popular: Țizer) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Cizerul este una dintre cele mai vechi așezări sălăjene, atestată documentar din anul 1219. În hotarele localității este cuprinsă din anul 1968 și așezarea Boianu Crasnei. Satul Cizer este situat la limita sud-vestică a județul Sălaj, ocupă zona marginală de contact a Depresiunii Crasna cu horstul lamelar al Meseșului
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
distinge o casă de lemn din secolul 18, monument de arhitectură. Folclorul și obiceiurile strămoșești ale românilor de pe aceste meleaguri fac din Cizer un areal de convergență turistică de necontestat. Trecutul îndepărtat al satului Cizer este documentat de câțiva istorici sălăjeni și localnici. Petri Mór a făcut în Monografia județului Sălaj din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr au publicat o nouă Schița monografică a Sălagiului în 1908, din
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
român, în data de 6 august 1908, în drumul lor de la stația de tren Ciucea cu trăsurile spre Șimleu. Au fost întâmpinați de preotul satului Aurel Orian și de țăranul Ioan Boca în numele comunității, și de vicarul Alimpiu Barbulovici în numele sălăjenilor. Li s-a oferit o masă de prânz celor aproximativ 40 oaspeți în curtea învățătorului Nichita Liscan. Veronica Chita, căsătorită Lișcan. A fost fiica preotului Ioan Chita din Leșu. S.a căsătorit cu Nechita Lișcan, absolvent al Școlii normale din
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
specialiști la un moment dat a fi expresia vechimii edificiului. Această ipoteză, ulterior infirmată tocmai de cunoașterea tuturor bisericilor de lemn din Sălaj dovedește prin intermediul bisericii de lemn din Valea Loznei că această veche tradiție este continuată pe Valea Someșului sălăjean până în a doua jumătate a secolului XIX. La data edificării bisericii din Valea Loznei, în satul de proveniență al meșterului Pop Vasile, Cozla deja exista o biserică de zid dar trebuie spus că această localitate avea să se bucure de
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
Bode care picta în 1826 biserica de lemn din Măgura, Sălaj. Tot în Vima Mică, o biserică de lemn se păstrează până în zilele noastre. Astfel, fie prin intermediul bisericii din localitatea de origine fie prin intermediul altor biserici aflate pe valea Someșului sălăjean, meșterii care au ridicat biserica din Valea Loznei trebuie să fi fost obișnuiți cu această soluție cu două intrări de rezolvare a accesului în absida altarului, soluție adoptată și în cazul bisericii din Valea Loznei.
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
763-770. · Imaginea-document în pictură din Transilvania, în Noi cercetări în domeniul istoriei artei româneᗰti, Bucureᗰti, 1983, p.68-72. · Iacov din Răᗰinari, pictor al monumentelor româneᗰti din zona centrală a Transilvaniei în sec. XVIII, în Marisia, XIII-XIV, 1983-1984, p.387-393. · Pictori sălăjeni din sec. al XVIII-lea, în Acta Musei Porolisensis, 8, 1984, p.793- 800. · Răᗰinari, un centru de pictură din secolul al XVIII-lea, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XXVI, 1983-1984, p.377-391. Un valoros ansamblu de
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
a fost un preot greco-catolic, om de cultură și autor. A fost "preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive", scria Daniil Graur. Este cunoscut pentru cărțile pe care le-a a publicat cu sprijinul Episcopiei de la Gherla în 1884 și 1897. era un bun cunoscător al
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
La începutul secolului al XX, Ioan Taloș a preluat postul de paroh la Giurtelecu Șimleului de la Vasiliu Criste În 1932 Daniil Graur scria: "părintele Cristea Vasiliu, fostul preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului, — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive, aproape fiindu-i gata și al doilea tom, pe care din lipsă de sprijin nu l'a publicat". Vasiliu Criste era un bun cunoscător al istoriei bisericii
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
(n. 10 ianuarie 1842, Bobota — d. 29 iulie 1929, Bădăcin) a fost președinta Reuniunii Femeilor Române Sălăjene. Din căsătoria ei cu juristul Ioan Maniu au rezultat mai mulți copii, între care Iuliu Maniu, premier al României. Pe data de 18 noiembrie 1881 a avut loc la Șimleu adunarea generală de constituire a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
Române Sălăjene. Din căsătoria ei cu juristul Ioan Maniu au rezultat mai mulți copii, între care Iuliu Maniu, premier al României. Pe data de 18 noiembrie 1881 a avut loc la Șimleu adunarea generală de constituire a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.S). Cu această ocazie s-au înscris 13 membri fondatori, printre care și . De asemenea, s-au mai înscris încă 37 de membri ordinari. Au fost alese, apoi, structurile de conducere ale reuniunii, adică biroul și comitetul. În funcția
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
Instrucțiunii Publice Nicolae Costăchescu, în numele guvernului României, prof. univ. Valer Moldovan, vicepreședintele Senatului, în numele forului legislativ, Pompiliu Ioanițescu, în numele Camerei Deputaților, Gheorghe Crișan, în numele parlamentarilor ardeleni, Alexandru Aciu, prefectul județului Sălaj, în numele județului și Elena Aciu, în numele Reuniunii Femeilor Române Sălăjene. Au trimis telegrame de condoleanțe inclusiv membrii Familiei Regale. La capătul catafalcului trona o coroană mare de trandafiri, trimisă de regele Mihai și regina mamă, Elena.
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
Arhangheli Mihail și Gavril, a fost ridicată probabil în anul 1742 în localitatea Mal din județul Sălaj. Lăcașul a ars în 1939. Trăsăturile lui cunoscute indică o asemănare foarte mare cu biserica de lemn din Ban și cu alte biserici sălăjene. Într-o veche monografie a Sălajului, biserica de lemn din Mal a fost datată în anul 1742. Dealtfel bătrânii apreciază că "„o fo vetye așe cam ca acee din Sârbi”", care datează tot din secolul 18. E posibil ca datarea
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
între cele cu plan dreptunghiular, cu altar decroșat, terminat cu cinci laturi, și o intrare pe latura de sud printr-un târnaț cu stâlpi de-alungul tindei și naosului. Presupunem că biserica din Mal nu se deosebea de majoritatea celorlalte biserici sălăjene în ceea ce privește interiorul. Acesta avea, în acest caz, o tindă îngustă și întunecoasă, tăvănită pe sub tălpile turnului, și un naos boltit, luminat de o fereastră măruntă, la care s-a mai adăugat una probabil ulterior. Tinda și naosul erau, conform tradiției
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
în peste 60 de localități din Transilvania și Banat, la: Lugoj (1863); Mediaș (1870); Făgăraș (1876); Turda-Abrud (1884); Sibiu (1881); Arad (1884); Hunedoara (1886); Cluj (1888); Blaj (1890); Timișoara (1891); Oradea (1908); etc (XXV de ani din viața Reuniunii Femeilor Sălăjene). Reuniunea de la Brașov, ca dealtfel și celelalte organizații de femei își desfășurau activitatea sub tutela Asociației Transilvane pentru Literatura și Cultura poporului român (A.S.T.R.A., 1861) și au fost subvenționate de băncile române, de biserica ortodoxă și de cea greco-catolică
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
în Zalău la sfârșitul veacului trecut, O familie de luptători naționali, Emil Lobonțiu, Probleme economice în legătură cu structura geologică a pământului sălăjenesc, Laurian Someșan, Țara Silvaniei în unitatea spațiului transilvan, Grațian Mărcuș, Ucenicia românească, Ioan Danciu, Evoluția numelor patronimice la românii sălăjeni. A. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290073_a_291402]
-
Drobeta - Turnu - Severin. ȘN = Școala noastră. Revistă pentru educație și cultură pedagogică editată de către Inspectoratul școlar și Casa Corpului Didactic Sălaj, Zalău. ȘS = Școala sătmăreană. Culegere de studii metodico-didactice, de cercetare științifică și creații literar-artistice. [Satu-Mare], [f.e.]. ȘSăl = Școala sălăjeană în actualitate. (Buletin de informare și documentare a cadrelor didactice). Zalău. T = Tribuna. Săptămînal de cultură. Cluj. TIMFB = Tipografia Institutului de medicină și farmacie, București. Timpul - Reșița = Timpul. Cotidian social - politic - cultural independent. Reșița. TL = Tineretul liber. București. TLSC = I.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
mutarea în casă nouă). Sunt trecute în revistă și tipologizate legendele construcțiilor (Cine construiește, Locul potrivit pentru construcție, Moartea zidurilor, Jertfa zidirii). În partea inițială a secțiunii consacrate baladei românești se întreprinde un studiu sociofolcloric aplicat și se urmăresc variantele sălăjene în mediul lor de formare și vehiculare (ocazii de performare, frecvență, repartizarea repertoriului, funcțiile textului poetic, receptarea și contextualizarea acestuia ș.a.). T. realizează, cu alte cuvinte, „biografia” etnopo(i)etică a unuia dintre cele mai vechi tipuri ale baladei Meșterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
5 august 1979. El a dorit neapărat să fie botezat la Cuvin de fratele păstor Iacob Iosif, așa cum spunea el „în fața oamenilor care l-au știut cu toate relele dinainte”. Împreună cu el s-au botezat încă trei surori: Voichița Joldea , Sălăjean Elisabeta și Domnica Gruici. Fratele Lulușa Gheorghe, fratele Ilie Foșlea și fratele Iacob Iosif au fost cei care au slujit la acest serviciu de botez. Bradin Nicolae cânta la harmon în acea perioadă, de aceea, este posibil ca tot el
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
1896). Participă la lupta de emancipare a românilor din Sătmar implicându-se pentru înființarea unui Gimnaziu românesc la Seini pentru românii din Sătmar, Chioar, Sălaj, Maramureș alături de G. Marchiș, S.P. Deseanu, Ignatie Sabău (12 sept. 1861); a participat la "Memorandumul Sălăjenilor" împotriva alipirii comitatelor Crasna și Soloncul de mijloc la Ungaria (Conferințe la Băsești, 18 sept. 1861); a susținut teza latinistă a "intelighenției" sătmărene (V. Lucaciu, George Marchiș, Lazăr Iernea, Dionisie Popfiu, Sigismund Șincai) prezentată de Ioane Marcu ("Declarațiune în causa
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
88 de ani din care 60 de preoție. Activitatea culturală: La 12 octombrie 1872 este numit preot în localitatea sătmăreană Hotoan. Aici este locul marilor sale realizări: înființează o școală; este membru al "Astrei" din 1875; membru al "Reuniunii învățătorilor sălăjeni" (în 3 iunie 1890 adunare se ține la Hotoan); participant în grupul românilor care duc "Memorandumul" la Viena (1892), la procesul "memorandiștilor" de la Cluj (1894), prezent la 1 dec. 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, însoțit de câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
În vederea acestui scop sunt deschise numeroase rubrici: „Historia”, „Ethnos”, „Literatură”, „Confluențe”, „Poesis”, „Philobiblon”, „Patrimoniu cultural”, „Literatură universală”, „Semnal”, „Caleidoscop”. L. va include îndeosebi articole despre trecutul istoric și oamenii importanți ai locului, inițiind chiar un fel de dicționar de personalități sălăjene. Se publică materiale de istorie literară (Mircea Popa, Din corespondența politică a lui Octavian Goga), sunt prezentate cărți și tablouri de patrimoniu, se descoperă jurnalul de călătorie în Orient al unui român, datând din anii 1913 și 1914 (Dumitru Nistor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287816_a_289145]