33 matches
-
servitorii lui Asenath, Rameses avea uneori privilegiul să lase ambarcațiunea la mal, și să înnopteze prin ostroave nelocuite, deșertice, ca să asculte glasurile pustiului, în miez de noapte. Avea o mare plăcere să asculte glasurile Deltei, în noapte grea, în toată sălbătăcia ei. Când revenea din acele plimbări îndepărtate, Rameses era parcă altul și avea atâtea de povestit părinților și prietenilor săi. Uneori revenea acasă și cu pradă cât se poate de interesantă : fazani, ibiși, gazele, ori vulpi. De la o vreme, tânărului
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1423467249.html [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
defilee de o mare frumusețe și atractivitate. Malurile abrupte cu stînci taiate aproape vertical, blocurile masive de calcar cu o configurație bizară, gurile negre ale grotelor și peșterilor ce se cască de la diferite înalțimi, te lasă copleșit și impresionat de sălbătăcia locului și mareția naturii. Prinsă între bolovani uriași de piatră, apa Lopatnicului se zbate zgomotos în locurile cele mai înguste, la cheile din aval de Caracușenii Vechi, la stînca lui Ciuntu și la intrarea în Corjeuți, în defileul Tiglau. De la
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
domnești. Când Mihai Racoviță avea să aplice rupta, cu aplicarea peceților roșii nominal, fiecărui contribuabil, și aceștia de teamă, împungeau fuga, cronicarul Niculce (Letopisețele - M.Kogălniceanu, vol.II,p.281) precizează că însuși Domnitorul dă ordin vornicului și vatamanului- autorii sălbătăciilor la care se dedau ca slujitori domnești - „să nu scoată pe toți oamenii la ruptă, c-apoi pe urmă aflându-se se vor petrece rău capeteleDar cum întotdeauna ordinele s-au bătut cap în cap și atunci, aflăm de la același
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
chiar și o secundă, aș dușmăni. Aș trece prin perete și aș urî. Ura care răzbate astfel poate fi bombă. Cel mai mult nu putem suporta că nu mai am vise și închipuiri. Nu din cauză că lumea închipuirilor, lumea pasiunii și sălbătăciei, nu mai există. Ea există întotdeauna. Dar, cînd eram treaz mă "deconectam" de la vise. Sufeream de psihoză. După spusele unui critic: Cînd Janey povestește despre avorturile din viața ei, adaugă imediat că acestea nu ar trebui văzute ca momente dramatice
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
concluziile lui David Garst, președintele Corporație Fermierilor Americani: "Prin fărâmițarea exploatațiilor agricole ați dat agricultura cu 100 de ani în urmă (adică, la... 1907, n.n.) Ceea ce ați făcut prin divizarea pământului după 1989 este o crimă. O crimă rezultată din sălbătăcie, nu din principiile capitalismului. Greșelile pe care le-ați făcut prin divizarea agriculturii nu țin de capitalism; distrugerea capitalului nu poate însemna capitalism. Ați vrut să eliminați comunismul și ați instaurat sărăcia." Fără alte comentarii. M are tevatură și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
numai în apărarea țărmurilor. Acum însă rezbelul se apropie de hotarele noastre și, dacă turcii ar fi învingători, este învederat că ar năvăli cu toții asupra țării, aducând cu dânșii măcelul, prădarea și pustiirea. În această pozițiune, ca să scăpăm țara de sălbătăciile năvălitorilor, este de datoria noastră a merge să-i combatem pe chiar tărâmul lor. Ostași români! Voi știți cât de mult a suferit patria voastră în timp de peste 200 de ani în care vi se răpiseră mijloacele de a mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cinegetice, mese rustice, întâlniri cu oamenii locurilor, îndeobște vânători, pescari, pădurari, plutași, ciobani, inși care, prin îndeletnicirile lor, duc o viață singuratică, departe de așezările populate, fie ele chiar sate sau cătune, și se dovedesc adaptați perfect peisajului frust și sălbătăciei lui virgine. E o umanitate care încearcă o retragere tăcută din fața civilizației în inima firii, spre a-și conserva o anume integritate, un cod moral nescris, dar bazat pe o despărțire foarte categorică a omeniei de opusul ei. Potecile munților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
trag îngrozit îndărăt, și pe când ne depărtăm, omul negru ne trimite sărutări cu mâna lungă și arsă, iar batoza mormăește mulțămită aproape de drum." Ne depărtăm. "Cine-i proprietarul ăsta? întreb pe doctor. Nu-l cunosc! zice doctorul. Ce crezi? în sălbătăciile astea, omul își mai pierde din minți." Ne depărtăm și intrăm în pustiu. E adevărat că trecem pe lângă proprietățile cucoanei Roza, dar nici-o ființă nu se zărește pe drum, ori în jurul curților moarte. Dar o ființă mică, un pitic, răsare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și alte populații din Caucaz, urmași ai ariergărzilor lui Atila. De 1500 de ani, s-au adăpostit în tainițele inaccesibile ale munților. De secole au rezistat Perșilor și Turcilor. La epoca aceea erau în stare de război cu împărăția țarilor. Sălbătăcia locurilor și climatul sunt aliații acestor munteni. vara arșiță, iarna viscole cumplite. De asemeni sunt în favoarea lor înălțimile și strâmtorile. Șamil, căpitenia Tătarilor, spunea la acea epocă: "Împăratul e împărat; eu nu sunt decât un tatar. Însă glodurile, strâmtorile, țancurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pânze de apă căzând în perdele de la mari înălțimi. La fiecare cotitură a drumului aveam priveliștea pâraielor viforoase, ce se eliberează spre văi din ghețarele de sus. Stânci de omăt sunt și-n marginea drumului ici-colo. Priveliștea e pitorească prin sălbătăcie; deoparte și de alta a șoselei păreți abrupți de stâncă; și în prăpastie tunetul apei. Șoseaua e tăiată în coasta muntelui deasupra râpei. Pe-alocuri, brazi bătrâni foarte înalți (60 m.) tinzând din râpă spre lumina de sus. Pretutindeni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cunoșteau altă petrecere decât cărțile. Dar, în schimb, precum zisei, m-am dedat la o îndeletnicire mai estetică, la vechea mea dragoste de pușcă. Aceasta nu puțin a contribuit la a-mi întări mușchii, a mă împrieteni cu frumusețele și sălbătăciile naturei și a mă înzestra cu o sumă de impresiuni care mai târziu s-au cristalizat într-un șir de scrieri bune, rele, nu știu, dar desigur, sincere și izvorâte dintr-un simțimânt adevărat. Cel mai mare eveniment ce mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
avut în adevăr norocul să-l găsesc nu departe de poarta parcului, și vederea lui mi-a făcut o mare bucurie, mi-a deșteptat în minte întreaga icoană a țărei mele cu munții, cu apele, cu pădurile, cu tradițiile, cu sălbătăcia ei chiar. Mă uitam la dânsul și nu-mi venea a crede ochilor. Auzi!... Un țigan autentic, în costumul lui primitiv, cu fața mohorâtă ca ceaunul, cu dăiraua 194 în mână, cu ursul Carpaților legat de botniță lângă dânsul, aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Între ceilalți, sunt strein, între aceștia sunt acasă. Pe ceilalți îi admir, pe aceștia îi iubesc. Și câmpiile, și grădinele, și satele, și târgurile noastre n-or fi ca acele din străinătate; vor fi păstrând poate urme de vechea lor sălbătăcie, dar îmi par frumoase, fiindcă sunt ale noastre. Însuși sălbătăcia lor mă farmecă. Nu știu ce tainice lanșuri mă leagă de ele și îmi dau conștiința că nicăiurea nu voi fi mai bine ca aici ep acest pământ, muncit și aparat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îi admir, pe aceștia îi iubesc. Și câmpiile, și grădinele, și satele, și târgurile noastre n-or fi ca acele din străinătate; vor fi păstrând poate urme de vechea lor sălbătăcie, dar îmi par frumoase, fiindcă sunt ale noastre. Însuși sălbătăcia lor mă farmecă. Nu știu ce tainice lanșuri mă leagă de ele și îmi dau conștiința că nicăiurea nu voi fi mai bine ca aici ep acest pământ, muncit și aparat de bravii noștri premergători. O! Parcă văd pe multe fețe de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de paie și, împlînd-o cu păcură, o azvârli aprinsă de jos pe acoperișul morii. într-un moment podul cel uns cu păcură se aprinsesă, morarul țipa teribil, de întrecea urletul roților și durduitul pietrelor neferecate. Aci bătrânul tribun râse cu sălbătăcie - ideea satanică se-mplinea. Luă toporul și tăie funiile ce legau moara de mal. Moara începu a se mișca, a pluti aprinsă pe valuri. - Și foc și-nec! strigă bătrânul teribil, suit pe-o piatră și ridicând pumnul la ceruri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pluti aprinsă pe valuri. - Și foc și-nec! strigă bătrânul teribil, suit pe-o piatră și ridicând pumnul la ceruri; de - am făcut rău, pe sufletul meu să cadă! Aspect teribil. Urlau roțile, scrâșneau pietrele, trosnea înflacarată moara, țipa cu sălbătăcie morarul în mormântul de jar. Întreaga moară părea un bătrân și bolnav balaur de foc care scormolea urlând, cu aripile lui, valurile roșite de foc ale apei. Moara nota repede, dusă și de-nvîrtitura roții, și de repeziciunea apei. Dumbrăvele de pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
2); carnivor(2); căprioară(2); cățel (2); colț (2); curaj(2); de mare(2); devotament(2); dinți(2); doctor(2); fricos(2); frumos(2); gri(2); Haki(2); iepure(2); lider(2); mîncare(2); munte(2); mușcătură (2); păr(2); sălbătăcie(2); singur(2); sînge(2); stînă(2); strigăt(2); șef (2); viclenie(2); Adrian; agățos; agresie; agresiune; agresiv; agresivitate; agresor; alb; alfa; animalele; arhaic; așteaptă; atenție; auuu; bătăuș; bine; blană aspră; canistră; capra cu trei iezi; capră; ceartă; cruzime; dinte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
A. Rosetti; gata asemenea a transige cu străinătatea și cu demagogia dacă-i va succede să scoată prin prefecții săi majorități servile. S-a văzut că toate încercările opoziției de-a obține declarațiuni clare de la guvern au fost zădărnicite prin sălbătăcia majorității, că nu i s-a lăsat opoziției nici chiar putința de-a se adresa la tron precum au încercat a o face, întîi de pe tribună, apoi prin cerere de audiență. Tăcerea guvernului în privirea celor două cestiuni vitale în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Completasem masa cu supă de la pachet făcută în ceaun și cu șalău și bibani fripți pe tablă. Cele câteva bucățele de zahăr au încheiat meniul de seară. M-a întrebat cum naiba de ne-am întîlnit, tocmai acolo, în acea sălbătăcie. I-am răspuns că am venit în liniștea Deltei pentru a mă relaxa. - Îmi dai voie să-ți tulbur liniștea cu muzica mea? - Da, dar piano, i-am răspuns. Atunci a scos din rucsac un acordeon mic, marcă străină, și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
popor inovațiunile sale. Fiul său Antonin a avut asemenea excelente calități, drept care era admirat de popor, iar de soldați era iubit pentru că nu-i păsa de osteneli și desprețuia bucatele gustoase și alte voluptăți, ceea ce-i câștigă afecțiunea oștirilor. Dar sălbătăcia și cruzimea sa erau atât de neauzite încît în mai multe ocazii a ucis o parte mare a poporului din Roma și pe toți locuitorii Alexandriei. Astfel era urât de toată lumea și inspira frică și celor dimprejurul lui, încît un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
posesiune demnitatea imperială; pe lângă acestea îi ieși nume rău pentru că guvernatorii săi comiseseră multe cruzimi în Roma și aiurea. Toată lumea plină fiind de aversiune și asupra originei sale înjosite și, pe de altă parte, plină de ură și frică din cauza sălbătăciei sufletului său, Senatul, Roma toată și-n fine toată Italia conspirară în contra lui. În fine oștirea lui proprie, întîmpinînd greutăți la împresurarea 343 r Aquileei, săturîndu-se de cruzimea lui și văzând că toată lumea îl urăște, îl ucise. Nu voi vorbi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Constantin Simirad, un duh malefic În calea oricărui impuls de reformă. Un ucigaș cu metoda. O familie de foști deținuți politici și disidenți anticomuniști cu renume am fost aruncați În stradă ca niște răufăcători, Împotriva legii, Într-o Învălmășeala de sălbătăcie și vandalism, din vendeta politică, așa cum a perceput-o În chip proletcultist mafia Simirad. În casa furată din averea țării, urma să deschidem un MEMORIAL consacrat sacrificiului prin moarte a fiului meu „asasinat În regimul comunist pe considerente politice”, „cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Întoarcem la... Ba contra Be? - Ba... ne-ntoarcem - după ce mai adăugăm că Rusul nu e un tâlhar cinstit, Rusul e un tâlhar rus: ține morțiș să fie luat de binefăcător (nu de răufăcător, Doamne ferește!). Rusul e un ocupant, combinație Între sălbătăcia vareagă și bestialitatea mongolă - sau invers - așezată pe o gândire de mlaștină... - Dar ești reacționar, bătrâne tată al meu, zic. Și rasist. - Fac și eu ce pot, ridică, modest, din umeri, tata. - Așadar, Rusul e un ocupant... - Îi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lasă-mă! Nu vreau să știu nimic!... Nu l-am văzut de două zile! Și poate nici în astă-sară n-am să-l văd... Puteți să mă bateți, puteți să mă omorâți, nu mă tem de voi!... Și privea cu sălbătăcie la maică-sa, cu dunga de cărbune între ochii arzători. Femeile cercau să o urmărească, să vadă unde se duce sara, unde se întâlnește cu Ștefan Bucșan; dar, la colțul hudiții, Haia se înturna cu ură spre ele: Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Îi cuprinse cu dreapta grumazul. Și ea i se zbătea moale în brațe, iar el o sărută amețit. —N-ai să te duci, așa-i că n-ai să te duci? zicea ea, și-l privea c-un fel de sălbătăcie. Vină desară la bordei, am să-l mân pe tătuca de-acasă... ș-om sta de vorbă... Deodată tresări. S-auzeau afară pași. Străbătu înlăuntru și glasul subțire al călugăriței. Apoi glasul mai slăbit: — Moș Isailă, nu sta, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]