32 matches
-
a latul. Gu-guu-știuc,gu-guu-știuc, nu mai vreau să mă mai duc de la casă omenească... Cine vrea să mă primească? Un cocoș mândru, țâfnos, dar se pare cam gelos, cocoțat pe un vechi gard, grăi aspru spre bastard. Ce spui, măi sălbătăciune, vrei să fii șef ? Vai de mine! Vino jos...nu ai curaj? Stai, te bag eu la ultraj. Colivia e a ta...! Nu-ți voi da șefia mea! Sau fugi iute-n lumea mare.. ai dracul pe aripioare! * Sus,din
GUGUŞTIUCUL ŞI COCOŞUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Gugustiucul_si_cocosul_poezie_pentru_elena_spiridon_1334679647.html [Corola-blog/BlogPost/359159_a_360488]
-
Era așa de însemnată viața puiului ei, încât să merite sacrificiul vieții? Plângea de-a binelea. Căzuse în genunchi, să se roage Celui de Sus pentru că nu săvârșise crima cea mare! Se ruga să-l ierte pentru atâtea vieți de sălbătăciuni curmate! Acolo, în genunchi, nevăzut de nimeni, decât de Cel de Sus, jură să nu mai plece, cât va trăi, prin păduri cu gânduri de vânătoare! De abia acum, după atâția ani de viață, realiză că Dumnezeu crease animalele din
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1436837333.html [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Acasa > Poezie > Sonete > ECHILIBRU PERFECT Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ECHILIBRU PERFECT În mine s-a strâns: sălbătăciunea vremii, parfumul dragostei, dorul iubirii de oameni și clemența zilei viitoare. În mine-a pătruns lumina clipei ce vine, echilibru perfect între ce e și c Referință Bibliografică: Echilibru Perfect / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2154, Anul
ECHILIBRU PERFECT de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/florentin_dumitrache_1479921396.html [Corola-blog/BlogPost/369660_a_370989]
-
Lava sângelui mă arde, troieniți-mi în auz" (Pădureancă). Deschisă ademenirilor multiforme, privirea se complace în vedenii; ordinea profană nu escamotează însă ordinea divină; în esență ordinea iubirii e totuna cu ordinea naturii: "Cât îmi doream să fiu ca mama! Sălbătăciune de pădure, / Cu puiul după ea..." (Pădureancă). Poeme dense, fluente, confesiunile de tipul acesta derivă desigur dintr-o experiență sui-generis filtrată prin amintire, dar și dintr-o cristalizare morală lină; ele traduc, în fond, o atitudine, o filozofie personală. Poeta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Tutovei, populația, redusă ca număr și dispusă în așezări mici, folosea în devălmășie doar marginile ei, atât cât îi trebuia, restul constituindu-se în marea masă forestieră, respectiv vestitul codru tutovean nestrăbătut de picior de om, un veritabil rai pentru sălbătăciuni. Cu timpul, prin înmulțirea satelor și înaintarea lor prin defrișări (tăieri) de păduri pe văi dinspre margini spre interiorul codrilor, suprafața pădurilor a început să se reducă simțitor (Fig.3). Dacă la început tăierea era "fără opreliște" (în baza "obiceiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ferite de toate relele. La Sf. Andrei, oamenii din popor nu se împrumută cu nimic unii pe alții. Toate animalele vorbesc în noaptea de Sf. Andrei. Oamenii care ascultă cum vorbesc animalele în noaptea Sf. Andrei, aceia mor. Animal Cînd sălbătăciunile intră în sat ziua nu-i a bine. Se crede că o casă lîngă care se află un cucoș, cîne și mîță neagră trebuie să fie bîntuită adesea de nenorociri. Primăvara, cel care vede pe nemîncate un animal întîi născut
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
le pune cenușa în apă s-o bea. (Gh.F.C.) Foame Cînd bucățica dusă aproape de gură va cădea e semn că aceluia la care te gîndești îi este foame. Foamete Copiii care-s mîncăcioși, oricînd sînt, trag a foamete. Cînd intră sălbătăciunile în sat, are să fie foamete. Cînd pică prea multe stele ori vin stele mari cu coadă e semn de foamete mare, cu boli și multe chinuri. Cînd zac vitele de gură* e semn că va fi foamete mulți ani. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe pîne și sare, pe sfinte icoane.“ (Gh.F.C.) Sarea e mama lui Dumnezeu. (Gh.F.C.) în scalda copilului pune sare, ca să nu se deoache. (Gh.F.C.) Dacă scoți din casă sărătura sau acritura după apusul soarelui, îți mor vitele. (Gh.F.C.) Sălbăticiune Cînd sălbătăciunele intră în sat ziua nu-i a bine. Sănătate Se crede că dacă în ziua Anului Nou este senin și ger oa menii în anul viitor vor fi sănătoși; dacă însă în acea zi va fi afară moale și pîclă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
despre aventura noastră de Crăciun. Eram cu George, cel mai bun prieten, coleg de clasă și de bancă, nedespărțiți; aventurile noastre constau în excursii la pădure iarna, prin zăpadă, căutând sub rădăcini mugurii ghioceilor încă nerăsăriți; sau descopeream vizuinile unor sălbătăciuni; sau așteptam cu inima strânsă să ne întâlnim cu "lupul", fiară care nu ne-a ieșit totuși în cale. "Plecam" de la unele ore sau de la profesorii antipatici și rătăceam până târziu, până se făcea noaptea. Alteori luam drumul mahalalelor: atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
el cu doi băieți a lui, cu Ion care era cel mai mic și cu Neculai, care era cel mai mare. Era foarte, foarte necăjit. Avea o pușcă și cu aceia, aducea din pădure de-ale mâncării, împușcând câte o sălbătăciune. Odată ducându-mă la el am văzut în mijlocul casei o covată mare plină de carne. Și l-am întrebat: "moșu Ghioghi, ce ai făcut de ai atâta carne ? ". Iar el mi-a răspuns: Am tăiat cucoșul cel mare ". Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
format din râul Șomuzul ce-mi părea cât un ocean de mare, în care mișunau rățele, lișițele, găinușile, bâtlanii și pe fundul căruia în tinerețele mele am semănat mult amar de haliciuri 21 nevinovate, de care se minunau aripatele 22 sălbătăciuni. Pe vremea aceia, deși țările române erau înapoiete, rău întocmite politicește și expuse la multe nedreptăți și apăsări din partea cărmuitorilor, totuși locuitorii în genere se bucurau de un trai larg, îndemânatic și aveau trebuinți mult mai mici în raport cu cele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în câmp pentru ca iepurii să le treacă printre picioare și prepelițele să le clocească pe pălării. Nimic nu-i fără trudă în lume. De astădată însă truda a fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pământ, cu-n picior în aer, cum îl apuca vremea, cu coada dreaptă, întinsă, a cărei vârf se mișca ritmic după bătăile inimii lui. Atunci un curent magnetic se stabilea între câne și mine și emoțiunea ce-l cuprindea în fața sălbătăciunei tupilate, se repercuta cu aceeași putere și în inima mea. Pil!... strigam eu atunci. Doamne sfinte!... Cine ar putea spune în ce stare de friguri se găsea Milordachi, de câte ori auzea acest cuvânt magic care-i biciuia sângele! Cu ce avânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mic; minune; mioriță; mireasmă; mîncare; motiv; multe; mulțime; munte; muză; natură frumoasă; naturalețe; oxigen; pace; pasăre; pădure mică; pădure seculară; pădure verde; pădurea de acasă; păduri; pășune; pîine; plop; povești; poze; prieten; primăvara; priveliște; puritate; pușcă; respirație; rîu; sat; sălbatici; sălbătăciune; sălbăticie; singuratic; sobrietate; stejari; straniu; supranatural; Ștefan cel Mare; tainic; tăcere; tei; televizor; timp; umbră; vai; valea; vara; vegetație; vesel; veșnic; zare (1); 812/163/52/111/0 cojoc: haină (165); frig (76); cald (57); căldură (56); blană (55); iarnă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pare-se, destul de ușor - așa cum se istorisește în Pseudokynegheticos - cu ajutorul faimoaselor căruțe cu coviltir. Chiar dacă ele ar mai exista și astăzi, forma lor ciudată ar speria cu siguranță dropioiul, adaptat și el ritmului contemporan, pe care îl suportă, ca toate sălbătăciunile, fiindcă, de cînd s-a născut, îl vede și-l aude bîzîind toată ziua." (N. C. Cristoveanu, Veche patimă, vînătoarea..., 1980) Din noile trucuri ale vînătorilor de dropii, unele, să recunoaștem, nu-s lipsite de haz: ,am cunoscut un pasionat
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
toată dibăcia, toată frumusețea și ciudățenia vînătorii cucoșului de munte, căci lovitura de pușcă n-are nici o importanță. Paserea-i mare cît un curcan și stă pe-o ramură de brad sau jos, pe pajiștea ori omătul poienii. E o sălbătăciune așa de simțitoare însă, încît cel mai mic zgomot al dușmanilor ei o face să tacă și să dispară. Dar cît cîntă, te poți apropia. Atunci întinde gîtul, închizînd ochii și astupîndu-și urechile. Cît tresare chemarea ei, n-aude și
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
mănunchiuri pe luciu. Pe urmă, după bălțile acestea scăzute, se deschideau deodată marile lunci de sălcii bătrâne, incluzând ochiuri largi și adânci de apă. Mergeam cu pușca în mână, cu ochii ațintiți asupra acestor păduri umede, pline de întuneric și sălbătăciuni, cu urechea ațintită la zgomotele undelor, la freamătul sălciilor. Vedeam zboruri grăbite de rațe, vedeam stârci fâlfâind greoi peste pămătufurile trestiilor, auzeam țipetele găinușilor și ale lișiților, dar eram prea departe de ele. Înțelegeam că am nevoie de un tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbea cu fața rumănă ca o lună plină, așa de fericit, că n-aveam ce face, tăceam și plăteam cu voie bună... De altminteri, aveam și de ce. Pândele, vânătorile noastre erau foarte fericite. Marin cunoștea cotloanele cele mai ascunse ale sălbătăciunilor și mă strecura cu luntrea spre ele, încet, cu fereală, cu un meșteșug de care mă minunam totdeauna. Balta, pe de altă parte, gemea de rațe, de găinuși, de dupli - de toate neamurile zburătoare și fricoase cu ochii rotunzi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pușca cu mânile tremurătoare, și o încărcă iar. Dar prin fumul care se trăgea lin la o parte, pădurarul sta cu arma la ochi. —Trage! strigă cuconu Grigoriță. Pușca lui Vasile bubui. Clocotul ei ajunse bubuiturile celor dintăi două împușcături. Sălbătăciunea, printre copaci, făcu o săritură, o zăriră amândoi după aceea ca o nălucă printre trunchiurile cafenii și o pierdură din vedere. Pădurarul începu să-și încarce pușca. Zise cu liniște: —A fost prea departe... Boierul era ațâțat și mânios. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că femeia îl dorea. Și luminându-i-se și lui privirea, văzu înainte-i o muiere năltuță și mlădioasă, c-o floare galbenă în părul strâns cunună, cu gura ușor deschisă, în care luceau dinții albi și ascuțiți ca de sălbătăciune. Deodată ea nu mai zâmbi și-i zise încet: —Ascultă, Costandine... eu am a-ți spune ceva... Să vii la noapte la portița de colo, din fundul ogrăzii, de lângă grajd... Am să te aștept ș-am să-ți dau drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când am fost bolnav, astă-vară. Da’ eu parcă stam să mă uit în gura ei? Tăceam și te-așteptam să vii. Eu, bre, o viață de om aici, sub codru, am petrecut-o. Eu cu pădurarii, cu cânii și cu sălbătăciunile. Știu eu că de-acu nu mai am mult, da’ macar să-mi mai fac o dată cheful... Moșneagul rămase cu ochii ațintiți în umbra pădurii. Flăcăul zise încet: — Hai să mergem, uncheșule. Să mergem, răspunse bătrânul. Mă gândeam că zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
călătoria ei tainică și cu bunăvoința lui Dumnezeu, carele toate le rânduiește. Întru asta, badea Toma nu se înșela. O scrisoare de la pădure, în vremea asta, arăta stăpânilor că acolo s-a petrecut o dramă, fie între oameni, fie între sălbătăciuni. Iată transcripția răvașului, după varianta celor trei vânători: prea onorate domnule doctor ieronim dragu avocat în sibiu țara româniei aflați vă rog că al nostru camerad ursake nicula zis culi a avut o întâmplare cum pe lume nu sa pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii de gâște, și cele douăsprezece neamuri de rațe, și mierlele, și privighetorile, și ochiul-boului. Era un sobor rar, pe care l-am mai văzut în viața mea încă de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de-așa ofertă! DĂNILĂ: Fie, jupân Marcule, că bine le zici! Tot să te-asculte omul! Dac-o ții tot așa un timp, mira-m-aș să nu strigi după jandari, să mă bage la beci, c-am venit cu sălbătăciunile pământului după mine, să te-nghită! Și, la o adică, un gânsac așa, ca al meu, nu face nici o para cu bortă? MARCU: Am spus eu așa ceva? Cine are trebuință, să-l ieie sănătos. Și fii sigur că, pănă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DE PACE Dormi puiul mamei, dormi . Când te‐ai trezi, Să fie o zi Cum n‐a fost încă zi ... Se- ntunecă spre soare‐apune și clocotesc prelung sub zări, departe Furtuni de sânge, hohote de moarte Flămândă ură de sălbătăciune. Vin păsări negre să ne dea ocol ... Dar nu‐ i nimic: la noi e cald și bine și tunetul s‐ a prăbușit în gol. Nu‐ l lasă MAMA să ajungă pân‐la tine! (Din Almanahul copiilor/1983, p.37) COANA
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]