157 matches
-
unui turn Babel, unde s-au încurcat limbile colcăind și sfîrîind într-o putoare de hală de sortat gunoaie. Coborî în adîncuri, spre fundul pămîntului și mai departe, printre figuri duse, de toate neamurile, culorile și rasele, supte, întunecate, îndîrjite, sălbăticite în acel iad unde nu era milă, iertare și împăcare și unde fiecare se alia cu fiecare împotriva tuturor și toți se uneau spre a unelti împotriva fiecăruia - egipteni, irakieni, etiopieni, estonieni, lituanieni, turci, chinezi, kosovari, sîrbi, albanezi, slovaci, unguri
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
precum în Argentina, s-o faci să dispară. Așa va fi încercat omul legii cu "ticăloșii" care, trecîndu-i prin mînă și plecînd cu o bucățică din ea, sfîrșiseră, poate, în groapă. A mai rămas, însă, cineva care știe "datina". Onufrie, sălbăticit prin păduri, pasager clandestin într-o istorie ea însăși de împrumut, scrie (de fapt trăiește) o carte a patimilor, și întru pomenirea morților pe care nu-i cunoaște. Inițiala numelui său, o, tot apare în cafeaua tantei Paulina. Despre el
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
ai mai citi ziare, nici nu te-ai mai uita la televizor, obosit de reclame, indiscreții și agresivitate, fără vreo consolare în toată sărăcia colorată și mizeria imposibil de înlăturat, fără să nu te înrăiești definitiv, fără să nu te sălbăticești și să te pierzi într-atâta singurătate și autoanulare voioasă. l Revista APOSTROF, numărul din martie 2005, are ca temă în dezbatere Decalogul. Invitați 125 de scriitori să comenteze una sau mai multe din Cele zece porunci, în orice formă
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
un mugure, un bulgăre de zăpadă sau cu un măr, dar te-ai făcut că nu știi, că nu pricepi - trupul ți se pierduse printre șerpi, așa de mlădie erai - și am tot așteptat dovada dragostei tale, până când m-am sălbăticit și de abia m-am aplecat să mușc din mărul tău rostogolit. Si, Doamne, m-am dezmeticit, deodată, în genunchi, tot cerându-ți iertare, căci am păcătuit din nou și m-am culcat cu primăvara care era fată mare. Ea
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
în foalele lentilei-vătafii bulbucați în burta cimpoiului-viclenia și trădarea Struțocămile prin deșerturi de sacâz pălmași umeziți de bruma căzută pe casele de pai străpunși cu cârjă de păianjenul șchiop în pânza de lipitori și lăcuste Domni peste ținutul sălbatec peste sălbăticiți peste mișcătoarele din mină mitul fals întreținut înscenat la revoluții și răzmerițe blestem VI. broderie în ia de purpură cruciulițe bruma firul rombul lumina fluiere amintire frunze scara trandafiri leandrii umbra triunghiul colivii catedrala dalii și dale de piatră întuneric
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
O precipitare în aceste rânduri scrise de poeta Minerva Chira, care trăiește în Negreni, de unde primim din când în când poeme și vești. Am așteptat să se ivească un prilej, un spațiu norocos pentru poemele ei sensibile și poate ușor sălbăticite de singurătate, teamă și uitare. în alt rând spune: "Intenționam să scot o antologie. Am renunțat, revenind asupra unui manuscris. Tot nemulțumită sunt. L-aș lăsa până în vară, dar nu știu cât mai e. Citesc N. Berdiaev - Sensul creației Creația nu este
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
domeniul domnului Arthur, încă înainte de venirea invadatorilor: " După ce intram în curte (prozatorul adoptă perspectiva femeii îndrăgostite de bătrânul domn, n.n.), străbăteam, la început înfiorată, apoi din ce în ce mai copleșită de încântare, parcul, fostul parc, pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe deplin. Ca și cum războiul, schimbările care se apropiau, care aveau să vină, s-ar fi anunțat mai întâi lumii vegetale și obiectelor, nu oamenilor. Sfărâmând havuzurile de marmură, răvășind plantele și nisipul, împânzind cu buruieni aleile greblate cândva cu atâta
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
de ierburi învălătucite, ca în grădinile lui Eichendorff: "Curtea, ce semăna a părăsită, a mănăstirei, cu pardosala ei de pietre pătrate, pintre cari creșteau în voie fire de iarbă naltă, și-n mijlocu-i c-un iaz, ale cărui maluri erau sălbăticite de fel de fel de buruieni. Brusturi mari, lumânărele, sulcină și măzărichea care-și țese păturile ei de flori asupra întregei vegetații pe care o zugrumă cu încâlciturile ramurilor". în schimb, parcul palatului Bianchi, unde are loc întâlirea nocturnă a
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
În Rezervația Biosferei Delta Dunării, pe grindul Letea, trăiesc aproximativ 2500 de cai. Înainte de 1989, erau folosiți la lucrările agricole, dar în urma declinului economic al zonei, au fost abandonați și s-au sălbăticit. În acest moment, în Deltă se găsește un efectiv de cai sălbatici comparabil doar cu cele din SUA ori Argentina, situație unică în Europa și care merită conservată. Mustangii din zona Grindului Letea s-au refugiat în mare parte pe
Mustangii din Deltă, ameninţaţi de iarnă şi de autorităţi () [Corola-journal/Journalistic/27431_a_28756]
-
cinici, răi, orgolioși, mincinoși, implantați în politică ? De unde furia necontrolată, prefăcătoria, minciuna, răzbunarea unor minți paranoice ? Cum au reușit să înșele poporul ? Cum li se permite să folosească cuvinte de un plasticism uluitor, fără pic de sfială și care ne sălbăticesc și ne vulgarizează viața? Cugetul și simțirea pare că ni s-au diminuat, trăim o viață complexă și haotică în care manifestările de cinism și răutate a unor oameni sunt vizibile. Și-mi vin în minte versurile lui Eminescu care
Reflecţii : Bunătatea vs. rãutate [Corola-blog/BlogPost/92687_a_93979]
-
2016 Toate Articolele Autorului e ziua ta și nu te mai sun să-ți urez să ai parte de aia și de aialaltă ți-ai făcut parte oricum dar cu buletinul pierdut ești doar o mână de lut m-ai sălbăticit și pare să-ți pese știu că plângi când mâinile îți răsfoiesc timpul indiferența mea ca o alarmă interioară care ți se declanșează când eu te-am uitat ai fost poemul care mi s-a dăruit pe capitole niciodată deplin
RADIOGRAFIA UNUI VID (ULTIMA) de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384200_a_385529]
-
ai vândut, Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miri Și voi simți cum scurma pumnale-n trandafiri, Cum te iubesc mai tare de când mi te-am pierdut. Vei înflori naivă și tandra că un chin De sărbători păgâne; sălbăticită-n rugi Nu vei avea, de tine, nici unde să mai fugi Eu voi fi vreasc de sânge pe fruntea ta de crin. Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi ... Citește mai mult Eu voi pleca de mâine
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
care m-ai vândut,Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miriși voi simți cum scurma pumnale-n trandafiri,Cum te iubesc mai tare de când mi te-am pierdut.Vei înflori naivă și tandra că un chinDe sărbători păgâne; sălbăticită-n rugiNu vei avea, de tine, nici unde să mai fugiEu voi fi vreasc de sânge pe fruntea ta de crin.Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi... XXVII. EI VIN PLECÂND..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
la Post-restantul nostru cu ceva vreme în urmă, semnând poeme a căror valoare se arată constant într-o fină și amănunțită aplecare spre scene din realitatea dură. Fiecare text al său urmărește o suferință de observator, al lumii ce se sălbăticește fără istov, al subțierii răbdării de a-i suporta grăbirea ca spre un neant interior, ca spre autopărăsire într-o singurătate fără traducător. Dorul de a comunica normal, de a te manifesta cu bunătate asupra semenilor neurastenici, o face pe
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8616_a_9941]
-
pofticios dintr-o țigară și-i întrebase cam răstit: - Consumați ceva? - Două beri, răspunsese lățosul... - Una!, i-o retezase Parmenia. - Bine. Una și-un pepsi - e bine, doamnă ? Ospătara, cu o ținută vestimentară de abia ieșită târâș dintr-o plantație sălbăticită de jnepeni și măceși, le adusese comanda și le trântise pe masă recipientele spunând: - Patru lei și șaptișpe bani... Tăcuseră un timp, apoi Parmenia zisese: - Eu cam am grabă... - Eh, doamnă, lasă că... De fapt, te deranjează că stai la
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
nu-i spunea o vorbă, și când vorbea, rămânea trăsnită, auzind-o: Du-te, fată, îi zicea. Mai du-te și tu. Ce stai? Unde să mă duc? Să te plimbi. Să mai vorbești cu cineva. Ce stai să te sălbăticești lângă mine? Unde să mă duc? De ce să mă duc? repeta ea întristată, neștiind ce să înțeleagă și ce să creadă. Știa că asta-i așa, de-ncercare, dar și să se lege de ceva nu putea. Nu putea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de neînțeles felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin scurt. Lupii lui înaintau în același ritm, fără zgomot, impasibili. Nu i-ar fi ajutat cu nimic să-și deconspire efectivul. Localizară ținta. Încă un ordin. Se împărțiră în două cete și o înconjurară
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
când Haiduc, cel mai puternic și mai Îndrăzneț dintre câini,le spuse că asta nu se mai poate, dacă vor să trăiască, trebuie să facă ceva. Și câinii s-au pus pe vânătoare.Azi așa, mâine așa, câinii s-au sălbăticit, vânau tot ce le ieșea În cale.Și oamenii le au zis lupi. PRIMA ZĂPADĂ (altă variantă) Nevasta lui moș Nicolae era una dintre cele mai meștere neveste de prin partea locului, ea făcând lucruri nemaiauzite. Și ea știa lucruri
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar putea genera pitorescul, cufundîndu-se într-o gravitate totală: În aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se sălbăticește. Pe pielea apei goală se-ndeasă / un fel de păr mătrețos. / Frunzele se chircesc / ca și cum o altă oală fierbinte le-ar opări tot timpul./ Sîngele-și părăsește albiile firești / și se- adună ciorchine suprapuse / pe la-ncheieturi./ Prunii sînt vineți din pricina alcoolului/ stors
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
lumea tânără ce se muncește să facă bijuterii din defectele și urâțeniile de când lumea ale lumii. Lume în care părem că nu mai avem loc de atâta derâdere câtă se deșiră de la unii la alții, de la o minte la alta, sălbăticindu-ne foarte în fugărirea sufletului, considerat singurul vinovat de relele din lume, cele de când lumea. Este vorba de Alexandru Gheție, piteștean de loc, abia la anul făcând 30 de ani. în prezent profesor de română la Școala cu clasele I-
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
din iazul de la Mesteacăn! - a pus Petrache piciorul în prag. Când îi ordin, cu plăcere. Parcă așa se răspunde în armată. Nu? Cum necum, dar vreau să te văd odată că intri în rând cu oamenii, Costache! Parcă te-ai sălbăticit. Tot fugi de lume. Costăchel a tăcut. Un oftat adânc i-a scăpat fără voie. Gândul însă n-a putut să-l rostească... „Ce crezi, Petrache? Eu sunt bucuros de asta?”... Petrache cu Didina s-au ținut de cuvânt. În jurul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
stăruiau picături de apă proaspătă întocmai unor perle. Olga făcu mai multe drumuri, vădit surescitată, de la saloane la oficiu, de la oficiu la camera copiilor... Voia probabil să-și liniștească nervii care năvăleau neînfrânați, asemenea unei hoarde de tătari pe caii sălbăticiți din stepele asiatice. Purta încă în întreaga ființă sacrilegiul pe care îl înfăptuise. Acum parcă îi părea chiar rău, avea remușcări, dar era prea târziu, nimeni și nimic nu mai putea aduce vreo reparație. Se spune, nu fără temei, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
News, care aveau pete galbene. Te excita să vezi cum covorul absoarbe balta aia de pișat, Întrebîndu-te dacă o să fii sau nu depistat. PÎnă la urmă, ea a aruncat covorul, după ce a dus pisica să fie eutanasiată. Billy s-a sălbăticit, e explicat ea. Era un animal murdar. L-a dat afară și pe Joe Caughey. Îl suspecta. Dar nu pe tine. Pe tine nu te-a dat afară niciodată. Bunica ta avusese un fiu care a murit cînd era copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
boticul umed cu palma. De, eu mă întreb totdeauna dacă nu cumva am coșuri pe spate. *** „Mă duc s-aprind o lumânare și la ăi bătrâni și să mai smulg din ce-i acolo, s-au împânzit tufele, s-au sălbăticit, a crescut mohorul, de la ploile astea, nu te vezi călare din el.” Pământul e moale, dacă dau cu vârful papucilor, se iau brazde cu tot cu iarbă. Când le întorc, găsesc râme, se răsucesc deranjate de soare, unele sunt rozalii, altele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]