809 matches
-
lucrez în timp ce vorbim?" Cuvintele sunt spuse după ce a pictat de la sosirea lui Lasse o jumătate de oră. Ce favoare unică: de a vedea un pictor ca Dali mângâind suprafața de porțelan a pânzei. Dali nu aruncă culorile cu pistoale ca sălbaticul Pollock, care voia la început să semene cu Picasso. Nebunia lui Dali are coregrafie, libertatea lui e de altă natură, de natura gasteropodelor, poate. încetineala părând la fel de dificilă ca și viteza. Asta o știu de la prietenii mei pianiști; a cânta
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
acesteia, de organism care se susține, dincolo de "mode și timp", în autarhia unei incontestabile existențe estetice. Vom încerca să punctăm cîteva din trăsăturile acesteia. Începuturile poeticești ale lui Ioan Flora ni-l relevă, așa cum s-a remarcat, ca pe un "sălbatic", dedat "haiduciei metaforice", pe o nervură intuitiv rimbauldiană. Dar acest strat primordial a fost supus cu tenacitate unei prelucrări, unei discipline care l-a transfigurat, reducînd frenezia informă la un rol subaltern, impunînd în prim-plan conștiința ce se autocontemplă
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
descalifice definitiv pentru orice funcție oficială - ca să nu zic diplomatică. Oriunde în lume, dar nu în România. Complicitățile inavuabile mascate în "sentimentalism prezidențial", clientelismul murdar și incompetența crasă își dau mâna la noi mai abitir decât în dansurile ritualice ale sălbaticilor din junglă. Treacă-meargă imaginea funestă proiectată de personalitatea lui Virgil Tănase asupra noastră, a tuturor celor pe care-i reprezintă. Într-o recentă scrisoare publicată de Marie-France Ionescu sunt repuse pe tapet "meritele" celui care se autodescrie în termeni de-
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
apropie de modelul său peisagistic într-o dublă ipostază, aparent inoperantă din pricina unor tensiuni care tind să se anuleze: mai întîi, el percepe totul cu o inocență de-a dreptul dezarmantă, cu puritatea retiniană a unui copil sau a unui sălbatic aflat într-o permanentă stare de uimire, pentru ca, insidios, într-un moment secund, să dejoace totul și să supună unui greu examen toate ipostazele propriei lui percepții. într-o singură lucrare, iar pentru exemplificare ar putea fi invocată una dintre
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
opereze plivirea, dură dar sănătoasă. Astfel că noblețea crinilor s-a contaminat în timp de agresivitatea buruienilor. Așa aș putea să merg mai departe cu bănuiala că talentul dumitale, sufocat de sfioșenie, dă semne de maturizare tocmai datorită amestecului dintre sălbatic și nobil. Otrava umbroasă a versurilor neizbutite a impus plantelor bune energia de a se contorsiona spectaculos spre lumină. Parcurg luminându-mă această secvență de Autoportret și, în afară de o mică modificare cu efect vizibil bun, am lăsat totul la voia
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
fi fost, de vreme ce istoricii literari nu mai par a se îndoi de realitatea voiajului. Ce contează că din acel continent revine un bagaj de amintiri sărac, verbos, dezamăgitor, când i-a adus cu el, ca personaje de neuitat, pe doi "sălbatici de o speță necunoscută: Chactas și Atala"? Acest autor mult răsplătit de contemporaneitate ( "ca mine și ca Goethe", spune el în treacăt, la pagina 417) admite fără să ezite o explicație lucidă a unuia din succesele sale cele mai de
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
și filosof al muzicii și al culturii în genere -, nu e îndeajuns de cunoscută în propria-i patrie! Cum aș putea aborda, așadar, o personalitate atât de imprevizibilă - ca formele fractale pe care le utilizați în creațiile dvs.; atât de "sălbatic de liberă" - după propria mărturisire -, ca "zicerile" dvs. muzicale; atât de diversă, de eterogenă, aidoma unui palimpsest - ca structurile istorice ale Romei pe care o adorați; atât de polivalentă, în sensul de a fi atrasă deopotrivă de tradiția cea mai
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
chinuri pentru a se lepăda de credința creștină: Claudiu, Nero, Domițian, Traian, Maxențiu, Adrian, Antonin Piosul, Marcus Aurelius, Comodus, Septimius Severus, Caracalla, Decius, Valerianus, Galerius, Maximianus Daia etc. - n.n. footnote> din lupta lor împotriva noastră, că au căpătat faima de sălbatici. Purtându-se, din pricina mâniei lor împotriva mucenicilor, cu cruzime față de neamul omenesc, nu și-au mai dat seama că se acoperă de ocări! Iar filosofi și retori vestiți, care se bucurau de multă trecere între oameni, unii din pricina înțelepciunii lor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și dezbrăcați de trup sau, mai bine, că Domnul Însuși este de față și vorbește cu ei. Și, luând aminte la harul lui Hristos, au disprețuit chinurile lumii, câștigând printr-o singură oră (de suferințe) viața de veci. Iar focul sălbaticilor lor chinuitori era pentru ei răcoritor, având înaintea ochilor să scape de focul cel veșnic, care nu se stinge niciodată, și priveau cu ochii inimii bunătățile păstrate celor ce îndelung rabdă”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Policarp - episcopul Smirnei, II, 2-3
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
s-au supărat că nu ne trezim. Și-au ascuțit clonțul de ziduri; plângând pe holurile întunecoase, și-au încărcat armele, s-au masturbat. Poate că niște bastoane negre, de cauciuc ne-au luminat de-aproape contuziile, pe când dansam ca sălbaticii, ne-au separat pomeții. Realitatea ne-a urcat drept în gât. Au venit cei de la Reanimare. Dar nu ne-au mai recunoscut. N-au întins mâna, nu ne-au mai cerut lumină prin vitrinele touchscreen. Poate trăgătorii de elită care
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
ultima noapte cu zăpada fierbinte a unui cearșaf... Doar pe tabla de șah, din muzeul de artă modernă de la Budapesta, regele alb și iubita regală au pierit în lumină și praf. Despre piatra numelui meu 7. Dacă în seara asta sălbaticii din triburile pe unde umblă ea și-ar aduce aminte ce bună e carnea de om alb, eu aș pieri dintr-o dată, înghițit cu ultima picătură de sânge, invizibila picătură ce spală memoria ei, pentru că numele meu e interzis să
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
doamnă în vîrstă extrem de suspicioasă și pretențioasă în privința chiriașilor și care ținea legătura permanentă cu primăria și poliția. Mariana o înțelegea, o femeie precaută, cu atîția dezmoșteniți sălbăticiți și periculoși pe lîngă ea. Albanezii ăia mai ales, pletoși ca niște sălbatici, care umblau numai cu cuțitele la ei, la vedere, mai ceva decît kosovarii care le țineau ascunse. Mariana le umblase cu foarfecele prin pletele îngălate; cînd întrebase proprietara cine știe să tundă, se oferi numaidecît, deși nu mai tunsese pe
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
versant al muntelui, împreună cu o cireadă de vaci costelive, bălțate, fără vreo rasă anume. Indienii și-au statornicit tabăra la mică depărtare de ei, apoi au tăiat niște pini înalți din care au meșterit porți și au delimitat terenul pentru sălbaticul lor joc cu mingea. Swimmer, un băiat ciudat, cu mîini ciolănoase și ochi depărtați a invitat grupul din Catalooch să joace mingea cu ei, strecurînd și unele aluzii sumbre că se întîmplă ca oamenii să-și piardă și viața la
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
copii să se descurce singuri într-o lume pe care ei nu o cunosc. O lume pe care, mai exact, nu au văzut-o niciodată cu adevărat pentru că Soissons le-a ascuns-o cu obstinație crescându-i ca pe niște sălbatici. Am uitat să vă spun că unul dintre copii e o fetiță, deși ea n-o știe. Tot ce știe ea despre lume a citit în Memoriile lui Saint-Simon și în Predicile lui Bossuet... - O, ce imaginație diavolescă la acel
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
tocmai catolicismul. Hotărît lucru: i se uscase creierul și mîna lui dreaptă nu mai știa ce face stînga. Și o ținea una și bună cu vechea lui teorie: mai devreme sau mai tîrziu, omenirea va înțelege că le sauvage péruvien (sălbaticul peruan) era un artist mistic și că tabloul cel mai religios din timpurile moderne era Viziunea de după predică pe care el îl pictase acolo, în Pont-Aven, o mică localitate de la capătul pămîntului breton, la sfîrșitul verii lui 1888. Tabloul acela
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
acesta a deschis un site pe care cetățeanul își poate exprima părerea) e, în cel mai bun caz, demagogică. Probabil că dl Tăriceanu a fost atenționat la Bruxelles că mult prea mulți români ajunși în Occident au un comportament de sălbatici. E posibil să nu se fi menționat, din cauza ravagiilor corectitudinii politice, că e vorba de o anumită minoritate mai puțin civilizată, dar asta, evident, nu e o scuză: orice guvern responsabil, orice țară normală își educă mai întâi cetățenii, și
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude de sînge? Zare Popescu, istoric reușit fără loc, de fapt un ,specialist", cu toată pasiunea lui pentru liste, incapabil de formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de uimirea ,sălbaticului" (trecute vremurile cînd Eliade vedea în ele ,armele" savantului) se face frate, în împrejurări diferite, cu doi, cîndva, copii de pripas, ca și el, Gelu Popescu și Radu A. Grințu. Presiunea ,falansterului" (a orfelinatului, a cazarmei) dă legitimitate acestor legături
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
și scrie, tot în această pagină: “am crescut cu o sălbatică mîndrie în naționalitatea mea ungară.” Bravo, cap pătrat, ai tot dreptul la naționalitatea ta, problema însă devine patologica, antisociala, cînd e sălbatică cum zici. Și Uniunea Europeană nu mai accepta sălbaticii din nou, ca pe vremea cînd ați venit în Europa și în continuare pînă de curînd!! Ați umplut Transilvania de Nord-Vest cu sălbaticiile în cei patru ani de ocupație horthysta din Sălaj ( Ip și Traznea) pînă în Secuime, din Moiseiul
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
să ilustreze lupta dintre Amor (zeul iubirii) și Bellone (zeița războiului), ambii interpretați În travesti, primul de către Andreea Chinez, cea de-a doua de către Iulian Sandu, prin intermediul popoarelor de pe tărâmuri Îndepărtate și virgine - Incașii din Peru, Turcul generos, Florile și Sălbaticii fiind titlurile celor patru părți ale operei, desfășurate după prologul În care apar cei trei zei (HébéCristina Grigoraș - Bellone și Amor) În numele cărora se vor face sacrificiile umane pe parcursul spectacolului. Deoarece iubirea este forța universală ce determină zbuciumul omenesc al
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
în cer cu grădină cu tot. Pe un covor de verdeață plutesc zâmbitori mirele și mireasa într-o caleașcă plină de veseli nuntași ce dispare în ceață. Gloria zilei O, Maică Sfântă a leilor aș fi scos un urlet de sălbatic din gâtlejul îndesat cu reclame publicitare Doamnelor domnilor seara era năpădită de bubele stelelor să mori acum e un lux o afacere la sărăcia mea de paișpe carate sunt tot mai sceptic că tic-tacul de ceas al inimii indică ora
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
Radu Sergiu Ruba Literatura este, fără îndoială, anterioară scrisului. E o invenție a sălbaticilor, ea însăși specie sălbatică, multă vreme cinegetică și carnivoră. Edgar M. Forster are un scenariu pentru peșterile neoliticului, poate chiar ale paleoliticului: Spre seară, în jurul focului, temându-se teribil de întuneric, mănunchiul de oameni se încălzește, ascultându-l cu pietate
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
nu le e îngăduit să o ignore. Dacă tot nu pot (sau nu știu, sau nu au vreme, sau nu se pricep, sau nu vor) să le netezească artiștilor existența, cel puțin să se deprindă a-i respecta. Actorul și sălbaticii De câțiva ani buni, un mare actor român nu mai joacă. Nu că i-ar fi slăbit puterile ori că și-ar fi sleit zestrea de talent. Dimpotrivă, e la fel de proaspăt ca de când îl cunosc. Dar scena Naționalului din Iași
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
Geo Vasile Pe la sfârșitul anilor '80 Ion Lazu se afla în a douăzeci și una campanie din cariera sa de geolog, un motiv în plus pentru a ține un jurnal din care se va naște cea mai recentă carte a sa, Sălbaticul. Infatigabilul reporter la fața locului este dublat mereu de naratorul care controlează granița variabilă dintre consemnarea în timp real, biografismul cu dileme mai vechi sau mai noi, și colportajul alert. Ion Lazu focalizează în sute de ipostaze felia de viață
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
și de aforismul indus de irepetabile ,clipe de viață", Ion Lazu excelează printr-un profund sentiment al naturii, învederându-se un neîntrecut senzor al peisajului montan și păduros, sălbatic și necontaminat; care, alături de câțiva oameni (mai cu seamă protagonistul cărții, sălbaticul Gligorie, monomaniac al dăruirii de sine, etic, un antierou și posibil alter ego al autorului) și câteva cărți, l-au modelat sufletește și spiritual. Recuperarea unor scene și conversații cu scriitori (precum Mircea Ciobanu) sau compozitori (precum Ion Dumitrescu) este
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
pe arătură, Zări băiatul o minune: O floare roz: o răsură. Ce bucurie pe-amândoi Când prima oară se văzură! Alergând într-o suflare, Se-apropie sfios de ea Și, cuprins de o dorință, Grăi, în timp ce o privea. -Răsurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași! Se apleacă și-o sărută Cu gându-I pur de copilaș, O mângâie și vru s-o rupă Cu brațu-I fin și drăgălaș. Surprinsă, tresări răsura, Dintro dată
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]