77 matches
-
de saturație, când temele și stilurile au atins punctul de la care începe decadența". Mai târziu, Grigore Alexandrescu, prin critica clișeelor poeziei arcadice, patriarhale din Epistole, ,anticipează parodiile pe aceeași temă ale lui Caragiale și ofensiva moderniștilor din secolul XX în contra sămănătoriștilor și neosămănătoriștilor", de asemeni, pe G. Topârceanu din Vara la țară. Samson Bodnărescu este și el ,un emul anticipator al romantismului eminescian", după cum Iacob Negruzzi, cu ale sale Copii de pe natură, prefigurează cum s-a mai observat, Momente-le lui
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
puțin sublimate. Atît provincia cît și centrul își devansează însemnele concrete, geografice, istorice, urbanistice etc., devenind repere ale unei tensiuni morale, ale unei polarizări proprii vieții lăuntrice, uneori exprimate cu vehemență, alteori estompate, eterate. Raportul dintre sat și oraș al sămănătoriștilor alcătuiește varianta elementară a acestei antiteze real-simbolice. Înglobînd satul, provincia e, în creația modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai consistentă a antitezei în cauză. De remarcat la Ion Beldeanu dilatarea imaginii provinciale, astfel încît aceasta să depășească arhaica, dezarmata priveliște
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
predica și făcîndu-se „doar simpatică virtutea", după chiar aprecierea lui Călinescu. Acest fel din urmă de a proceda este și singura sugestie a naționalismului lui Agârbiceanu (în Istoria sa, și Călinescu îl așează în capitolul Tendința națională, lîngă Goga și sămănătoriști), îndeajuns de obiectiv ca observator al satului de peste munți și cu un idealism moral bine temperat. La debutul său, cu volumul de povestiri potrivit intitulat De la țară (aceasta fiind }ara Moților), apărut în 1905, Agârbiceanu a produs o impresie destul de
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
limba română. O mulțime de scriitori și gînditori din secolul al XX-lea figurează în studiul amplu, intitulat Fenomenul românesc, din 1970, unde am încercat o sinteză a teoriilor despre specificul național, așa cum a fost definit el de autori ca sămănătoriștii, gîndiriștii, Nichifor Crainic, Dan Botta, Mihai Ralea, G. Călinescu, Ion Pillat, Mircea Eliade și mulți alții. - Pentru etapa ultimă... - Despre literatura română contemporană propriu-zisă încă n-am scris. Am publicat însă anul trecut un studiu - care a fost primit foarte
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
Evenimente, i-a atras atenția concursul "ŤSpune, spune, fir de iarbă...ť. Hoopa! Site-ul lui Ienăchiță Văcărescu! - mi-am zis. Total derutat, am descoperit un alt concurs: ŤFii ai satului brăilean în conștiința naționalăť. Să fie cumva site-ul sămănătoriștilor? - o altă dilemă. O trecere în revistă a evenimentelor culturale din 2004 - Serbările cartofului la slovaci, Editarea revistei culturale "Dropia", Personalizarea orașului Călărași, " La o cană cu vin" în Giurgiu, Concursul național de umor "Cucuruz, mălai de toamnă", Cartea pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
revistei! Să fi avut în vedere exegetul acel expresionism în matrice rustică întrupat de Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituț (ultimii doi de altminteri de sorginte transilvană, aflați în bună măsură sub ampla aripă a lui Blaga, deci nu tocmai "sămănătoriști")? Se pare că da, pentru că altă explicație n-am putea găsi! Precum altădată componenții Cercului literar de la Sibiu, echinoxiștii ar fi năzuit spre lovinescianism., ca spre un "model secret": Nu ne-am revendicat public modelul, însă a fost mereu evident
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
nu-i iartă nici despărțirea de popor. Față de Densusianu, Ilarie Chendi apără legitimitatea „literaturii țărănești” (p. 158), dar în alt context, când îl vizează pe Iorga, o denunță, fiind susceptibilă de a fi considerată un fals concept (p. 175). În ciuda sămănătoriștilor, pledează pentru integrarea în această categorie a prozei lui Duiliu Zamfirescu. Ieșirea din acest impas o va afla mai târziu, când va formula adevărata dilemă a cronicarului literar nu în termeni sociologici, ci în termeni estetici: „Nu țărănesc sau nețărănesc
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
cafeneaua simboliștilor parizieni "Clauserie de LÎlas", unde stătuseră la o masă, numai cu vreo câțiva ani în urmă, ne dă icoana boemului și mult cultivatului "Mitif" inițiat ca puțini alții în poezia modernă și un fel de oaie neagră printre sămănătoriștii prea limitați, unii dintre ei, la o literatură populată exclusiv cu babe și uncheși, îmbrăcați în ii și cojoace. Anghel "era un bărbat mărunțel, cam uzat; bărbuța roșcată începuse a-i cărunți. Elegant și boieros. Amator de vin bun și
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
foarte posibil ca unii din actualii mari beneficiari ai așa-zisei generații saizeciste să ajungă a rîma, în clamoarea lor rural-expresionistă și în metafizica lor declarativ-emfatică, mai mult ori mai puțin fabricată, cu autorii "poeziei de concepție" ori chiar cu sămănătoriștii. Constantin Abălută - Cârtita lui Pessoa, Ed. Ex-Ponto, Constantă, 1999, 90 pag., preț nemenționat.
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
de Ovid Densusianu, mentorul simbolismului. I se reproșează nefondat lui Lovinescu ănnoitorul și unele opinii dogmatice. an schimb e relevat că "valoarea antitărănismului din Pași pe nisip stă nu atât an justificări teoretice cât an amplă operație critică pe textele sămănătoriștilor, când a ridiculizat fără drept de apel ăfalsitateaă și idilicul unei literaturi an afară realismului". Termenul final e desigur vetust și nepotrivit. Pentru că Lovinescu nu cerea respectarea canoanelor realismului, cât - prin idilism - carenta obiectivării. Iar Iorga n-ar avea deloc
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
în chiar prima!) poezii și nu-și revine din traumă decît, strict incidental (dar atunci cu defulare vijelioasă), pe la jumătatea cărții; dar numai pentru a o lua de la capăt cu aceeași litanie de abandonată iremediabil. De scris, scrie după tipic sămănătorist (degeaba a colaborat și la Sburătorul după război), cu peisaje de alean (carei poate fi luat și de notă simbolistă, dacă n-ar fi toate sămănătoristele bolnave de aleanuri și tînjeli) anume potrivite ca decor idilic de contrast la drama
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
autor că a așezat această dilemă fundamentală pe un loc central în exegeza sa. Fie și o privire repede (cum e cea a d-lui Brădățan) în interiorul cugetării românești de la Junimea, prin T. Maiorescu, la Gherea, Stere, Iorga și toți sămănătoriștii săi, Drăghicescu, Zeletin, Lovinescu, Madgearu, Manoilescu, Crainic, Nae Ionescu, Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu și S. Mehedinți, M. Ralea, Ibrăileanu, Blaga - noua generație spiritualistă (Cioran, M. Vulcănescu, Noica), legionarismul de la doctrinari la funeștii militanți, toți, de fapt, au fost preocupați absorbant de
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
observe că prozatorul a izbutit, înainte de Rebreanu, să realizeze pictura stărilor de mulțime. Exagerat cu totul este, în continuare, locul ocupat de prezența lui Vlahuță ca scriitor. Trec peste proza leșietică și "duioasă" a lui Brătescu-Voinești și peste cea a sămănătoriștilor minori pentru a constata că în Sadoveanu a văzut Vianu o culminare a curentului realismului liric și artistic. Acest întreg capitol e remarcabil cu totul, reușind să ni-l restituie pe marele prozator prin trăsăturile lui stilistice strălucite. Mă opresc
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
națională; ca esență, se reduce însă la interiorizarea elegiacă a elementelor descriptive; ca atitudine, la pietatea revărsată peste cultul familiei și solidaritatea cu glia strămoșească". Ov.S. Crohmălniceanu îl situează pe Pillat în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
n-am fost niciodată. Dar țineam la cerchiști, avându-mă cu ei ca frații. Primul pe care l-am cunoscut, în București, a fost Ștefan Augustin Doinaș. E drept că numele lui mi se păruse la început al unui poet... sămănătorist, dar ce surpriză când mi se revelase marele, profundul poet!... A urmat Ion Negoițescu, criticul de bază, care venise o dată la ESPLA să mă cunoască - trimis de Doinaș - și căruia... (voi povesti mai jos episodul) îi spusesem, la început, "idiotul
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
al romanului În preajma revoluției, un C. Stere modern, atât ca informație - în timp ce preopinenții se nutreau din idei de la 1848, el cita cele mai recente studii de economie și sociologie din spațiul german -, cât și ca abordare a teoriei statului. Împotriva sămănătoriștilor, a socialiștilor și a conservatorilor, care vedeau soluția problemei țărănești fie prin întoarcerea la „vremurile de aur” ale societății patriarhale, fie prin desființarea proprietății private, publicistul de la Viața românească muta accentul dinspre proprietate înspre exploatarea pământului. Adică, înspre o politică
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid" (Amintirea poetului). Avem a face astfel cu un final de ciclu. Satul idilic al lui Alecsandri, satul elegiac al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în ipostaza sa
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Șt. O. Iosif și Goga, dar chiar și al lui Agârbiceanu care a fost mai bine prizat la Viața Românească, unde activa și a făcut carieră G. Topârceanu. Gala Galaction, prozator de extracție rurală, dar din „clasa cultă", este un sămănătorist, când el s-a format mai ales pe seamă proprie, dar și sub influența lui Macedonski, asemeni prietenilor săi T. Arghezi și N.D. Cocea cu care e ușor să vezi cât de mult se diferențiază. Oare vreun istoriograf al literaturii
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
valoare: „Unii poeți iau peste picior limba.” „O fi românul născut poet, dar prea mulți poeți sunt născuți prozatori.” Structuraliștii „nu văd pădurea din cauza actanților”. „Ca să aperi existența e musai să fii nonexistențialist.” „Fugind din sat, pe care îl adorau, sămănătoriștii se complăceau să trăiască fie în «București, orașul prăbușirilor», fie măcar în «târgul provinciei care ucide».” „La început arta imita natura. După ce s-a adunat suficientă artă, a început să se imite pe sine.” „Vai de poeții ce nu-și
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
de lehamite: nu venise la mine ca să mai dea un curs problemei. Așa că ne-am dus la o bere și am vorbit despre Maria Cunțan, în legătură cu care maiorul descoperise informații noi, necunoscute celui care îi furase teza și nici ministrului sămănătorist. Din păcate, le-am uitat și nu vi le pot aduce la cunoștință sub semnătură proprie.
Maiorul și poeta by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4428_a_5753]
-
la-ntretăierea acestor linii frînte/ te simt cum arzi și-naltă te-mprăștii ca un fum./ Nu-i nimenea să plîngă, nu-i nimenea să cînte./ Doar eu purtat de vînturi între azur și scrum” (Desen pe bancă). Motivul rural („sămănătorist”) e deja fin persiflat (un semn de despărțire): „Aici suntem departe/ de orașul cu clocotul lui de păcate,/ de izul lui negru de moarte,/ de literatură și luciditate” (Vacanță). Evocată într-o cadență înrudită cu cele ale lui Radu Stanca
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
impulsurile năvalnice ale toposului natal, d-sa ne propune figura unui maramureșean în suflet și trup, „uimind întunericul pe cărări neumblate/ cu alte ploi demult răstignit în înalturi” (Copil cu zmeu). Sentimental fără a fi sentimentalizant, rural fără a fi sămănătorist, poetul se răsfață cu finețurile simplității: „caut un crin să mă nască de tot/ dacă oamenii nu pot/ face aceasta lăsîndu-mă foarte/ tînăr cu fața spre moarte” (Plîns). Sau: “nu există asfințituri/ numai întristări/ ale lucrurilor// visul pierdut/ la marginea
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp...”, cum zice autoarea în alt „capitol”, înspre părinți, copilărie, vatra satului natal. Unele versuri au aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan O. Iosif, altele tind spre imagistica tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat. Începând cu secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp...”, cum zice autoarea în alt „capitol”, înspre părinți, copilărie, vatra satului natal. Unele versuri au aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan O. Iosif, altele tind spre imagistica tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat.[...] Împărtășesc optimismul creator al autoarei Olguța Luncașu Trifan și cred că în viitorul său literar se vor adăuga valențe speciale în cărțile
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
un tip rău care și-a bătut joc de-o fată și care nu voia decât să pună mâna pe pământ. Să le cerem acestora să vorbească despre stilul anticalofil și contrapunct, despre simetria incipit-final și despre reacția la idilismul sămănătoriștilor? Nu e normal să așteptăm asta de la un elev pentru a-i da acea notă 5 de promovare. Dar e normal să așteptăm ca el să muncească, să deschidă o carte și să fie capabil să îi prezinte conținutul, să
cu aceste subiecte, căutăm să prindem elevul pe picior greșit sau să îl evaluăm? () [Corola-blog/BlogPost/338453_a_339782]