77 matches
-
cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp...”, cum zice autoarea în alt „capitol”, înspre părinți, copilărie, vatra satului natal. Unele versuri au aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan O. Iosif, altele tind spre imagistica tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat. Începând cu secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
un tip rău care și-a bătut joc de-o fată și care nu voia decât să pună mâna pe pământ. Să le cerem acestora să vorbească despre stilul anticalofil și contrapunct, despre simetria incipit-final și despre reacția la idilismul sămănătoriștilor? Nu e normal să așteptăm asta de la un elev pentru a-i da acea notă 5 de promovare. Dar e normal să așteptăm ca el să muncească, să deschidă o carte și să fie capabil să îi prezinte conținutul, să
cu aceste subiecte, căutăm să prindem elevul pe picior greșit sau să îl evaluăm? by https://republica.ro/simulare-la-bacalaureat-2016-cu-aceste-subiecte-cautam-sa-prindem-elevul-pe-picior-gresit-sau-sa-il-evaluam [Corola-blog/BlogPost/338453_a_339782]
-
cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp...”, cum zice autoarea în alt „capitol”, înspre părinți, copilărie, vatra satului natal. Unele versuri au aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan O. Iosif, altele tind spre imagistica tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat.[...] Împărtășesc optimismul creator al autoarei Olguța Luncașu Trifan și cred că în viitorul său literar se vor adăuga valențe speciale în cărțile
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Olgu%C5%A3a_Trifan.html [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
precum adulterul și violul, criticul exprimându-și totodată opinia că programul lui Iorga de didacticism moral era unul ipocrit. După cum avea să-și amintească mai târziu, Sadoveanu însuși era deranjat de unele aprecieri critice în legătură cu opera sa, menționând că decanul "Sămănătorist" l-a considerat odată egalul lui Vasile Pop (unul din protejații lui Iorga, considerat supraapreciat de Sadoveanu). În același an, Sadoveanu devine unul din editorii "Sămănătorului", alături de Iorga și de Iosif. Revista avea scopul de a stabili o „cultură națională
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Alexandru Vlahuță drept un apogeu al semănătorismului. La 2 decembrie 1901 apare la București primul număr al revistei „Sămănătorul”, sub direcția lui George Coșbuc și a lui Alexandru Vlahuță. Termenul "semănătorism" provine de la revista „Sămănătorul”, pe paginile căreia apăreau poeziile sămănătoriștilor: poezia lui Alexandru Vlahuță "Semănătorul", poezia lui George Coșbuc cu același titlu, apărută la 2 decembrie 1901. Termenul de "semănătorism" este un cuvânt derivat care provine de la „a semăna” - ceea ce dă de înțeles că reprezentanții acestui curent „seamănă” concepțiile lor
Semănătorism () [Corola-website/Science/304744_a_306073]
-
Ion" este cel care „rezolvă o problemă și curmă o controversă“. Această afirmație a lui Lovinescu se referă la faptul că apariția primului roman obiectiv direcționează literatura română către valoare europeană și stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănătoriștii epocii. Glasul pământului Romanul începe cu descrierea drumului către satul Pripas, la care se ajunge prin „șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul“ până la Cluj, din care se desprinde „un drum alb mai sus de Armadia“ și după ce lasă Jidovița
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
romanul „Ion” este anticipat și în nuvele ca „Zestrea” și „Rușinea”. Așadar, romanul „Ion” este un roman obiectiv, realist, doric, de creație. Apare în anul 1920, fiind o capodoperă care înfățișează universul rural într-o manieră realistă, fără idilizarea tipică sămănătoriștilor și poporaniștilor. Capodopera lui Liviu Rebreanu este romanul „Ion”, dar acesta a mai scris și alte romane izbutite artistic, precum: „Pădurea spânzuraților”, „Răscoala” și romanul de dragoste „Adam și Eva”. Romanul „Ion“ este o monografie a realităților satului ardelean de la
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
Iorga. Descris de cercetătoare Ioana Both ca „mitul Eminescian”, Iorga l-a considerat un poet cu idei sănătoase despre rasă și care era „expresia integrală a sufletului românesc”, mai degrabă decât un artist melancolic. Această sursă ideologică a modelat atitudinea "Sămănătoriștilor", slăbind influența "Junimii" și redefinind conservatorismul românesc pentru o generație. O definiție dată de cercetătorul politic John Hutchinson îl plasează pe Iorga printre cei care îmbrățișat „naționalismul cultural”, care a respins modernizării, opus „naționalismului politic”, care urmărea modernizarea statului. Împrumutând
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
piramidei sociale, «urmașilor stăpâni», nu robi ca până acum, răsar «cuvinte potrivite și leagăne...», desigur, «din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite». Arta poetică argheziană constă în valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intră în sfera realității pure, neînfrumusețate romantic, sămănătorist etc., îndeosebi, a elementelor ce aparțin apoeticului, urâtului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.: La Octavian Goga întâlnim o artă poetică mesianic-poporanistă chiar în „deschiderea“ volumului de "Poezii", publicat în anul 1905; este vorba despre poezia "Rugăciune". Lamura mesianismului se relevă nu
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
deșteaptă în spirit ecoul prozei sadoveniste. Cu Velerim și Veler Doamne ne întărim din nou impresia asupra înrudirii, în spirit, în procedee, în lexic, cu cel mai mare liric sămănătorist. Aici se cuvine însă o lămurire preliminară. A califica drept sămănătorist pe d. Victor Ion Popa ar însemna să dăm o judecată parțială și exterioară. Fiindcă d-sa nu este unul din acei nenumărați epigoni ai unui curent astăzi istoric, pastișând numai în umbra unui excepțional talent. Moldovean el însuși, duios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Zaharia Stancu (N. Cobar, Homer antifascist). Comemorări sau apariția unor volume considerate speciale prilejuiesc articole mai substanțiale în nuanțări estetice sau de evocare literară, cele mai multe semnate de Zaharia Stancu (Bacovia, Gib I. Mihăescu, Perahim, Dumitru Drăghicescu, Bogza), Al. Cerna-Rădulescu (Ultimul sămănătorist: D. Tomescu, Evocarea lui Eminescu, Taina lui Cincinat), Gr. Silvian (Amintindu-mi de Alexandru Sahia) și V. Cristian (Elena Văcărescu). Zona superioară a paginii o împart „Colțul lui Jap” - un spațiu alăturând materiale compozite, cu un singur titular: C. Ignătescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
sincronic. Formele particularizează, nu sunt universale: "Poziția lui Eminescu rezolvă cu suplețe relația dialectică de la național la universal. A rămâne în forme fără a fi pătruns de duhul veacului înseamnă a fi prizonierul unui specific național epigonic, cum vor risca sămănătoriștii minori. Criteriul rămâne cel al adevărului, în definirea naționalului. Nimic nu poate fi adevărat numai prin faptul ca e național". O spune Eminescu însuși: Neadevărul nu devine adevăr prin împrejurarea că-i național, după cum injustul, urâtul, răul, nu devin: just
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cărți fundamentale despre Eminescu, Bacovia și Cezar Ivănescu, important poet contemporan al repetițiilor obsedante, "Trubadur" orfic rătăcit și "tâlcuitor" de doine. Autorul ne vorbește într-un Argument despre conștiința riscului de a scrie despre un poet cotat drept "tradiționalist", "pașoptist", "sămănătorist" în contextul postmodernismului deja clasicizat și al prejudecăților că tot ce nu-i la modă nu prezintă valoare dar și despre o anumită precipitare, determinate de informala campanie dezlănțuită, la Chișinău, împotriva intelectualilor de frunte ai procesului de renaștere națională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu mai puțin notorie replică, publicată tot în paginile revistei „Curentul nou”, iar E. Lovinescu arată că atacurile lui S. stau pe o (parțial) falsă contradicție: „prin nediferențierea esteticului de etic și chiar etnic, H. Sanielevici era, în realitate, și sămănătorist, și poporanist; sămănătorismul l-a combătut numai din supralicitare etică, iar poporanismul tardiv și din motive de ideologie politică”, și anume ideologia liberală. Abstracție făcând de confuzia axiologică semnalată de Lovinescu și de frapantele erori de valorizare, la care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
până la pierderea oricărei specificități. Dacă precizările relative la tradiționalism și la specificul național, pe alocuri chiar subtile, nu aduc „contribuții aproape tot așa de însemnate ca și ale lui Iorga și G. Ibrăileanu” (G. Ivănescu), în schimb caracterizarea drept noi sămănătoriști a unor scriitori precum Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Radu Gyr, D. Ciurezu, Henriette Yvonne Stahl ș.a. este abuzivă în raport cu sensul încetățenit al termenului și nerelevantă în relație cu un sens extins. Interesant, rod al unor meditații pe marginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
114-119; Al. Dima, „Atitudini politice și literare”, D, 1932, 7-12; I. Peltz, Moartea sfiosului, „Drapelul”, 1945, 141; C. Ș.Făgețel, Pe urmele prietenului meu, R, 1945; M.D. Ioanid, Cine și ce a fost D. Tomescu, R, 1945; Al. Cerna-Rădulescu, Ultimul sămănătorist, „Ultima oră”, 1945, 216; Arghezi, Scrieri, XXVII, 352-355; Cioculescu, Varietăți, 302-308; Micu, Început, 39-41; G. Ivănescu, D. Tomescu și teoria specificului național, în Rezonanțe culturale oltene, Craiova, 1971, 14-27; Rodica Firescu, Dumitru Tomescu - publicist militant, în Rezonanțe culturale oltene, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
de Cezar Petrescu, Sectarii de Ion Agârbiceanu, Sfârșit de mileniu de Radu Tudoran, Al optulea păcat de Tudor Mușatescu, Delirul de Marin Preda, s-a preocupat mai puțin de problemele literaturii. Însemnările sale sunt catalogate a fi ale „ultimului critic sămănătorist”, care a moștenit de la N. Iorga „mesianismul ideii naționale, tonul pamfletar și categoric, dezacordul față de epoca sa, la care s-au adăugat și pasiuni ce n-au nimic cu literatura” (E. Lovinescu). Cunoscuse, în schimb, ambianța interbelică, mulți scriitori și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Bassarabeanu, C. Barcaroiu, Eugen Constant, Adrian Stănciulescu ș.a. Din sumar nu lipsesc, deși sunt sporadice, prozele scurte (schița Vioara fără coarde de Al. Cazaban ș.a.), articolele de critică și istorie literară (Vasile Conta și arta poetică de Mihu Dragomir, Ultimul sămănătorist de Al. Cerna-Rădulescu) și traducerile (poeme de Pușkin și povestirea Casa judecății din urmă de Oscar Wilde). I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288920_a_290249]
-
unor familii de țărani, în imagini pline de amănunte mișcătoare. Câteva povestiri (Pentru simbrie, Din dragoste, Inimă de mamă, Izvodul morții) sintetizează cam aceleași elemente, cu un spor în investigația psihologică, epicul fiind pe plan secundar. C. devine cu adevărat sămănătorist în romanele Du-te dor... (1936) și Tainele munților (1940), în sensul că abia aici idilizează satul, încercând să-i evidențieze puritatea și superioritatea moral-socială. Primul este povestea, cu peripeții, a unei căsătorii, înecată într-o detaliată prezentare etno-psiho-sociologică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
dar nu adaugă mai mult la faima poetului socialist și militant; un cânt - „al lucrătorilor” imita Internaționala (transpunerea textului lui E. Pottier îi aparține, de altfel). Părăsindu-și, spre 1900, alter egoul romantic și protestatar, se îndreaptă către noile modele: sămănătorist, simbolist apoi, în poezie, evoluția e însă sinuoasă; alteori, regăsind în făgașul poemului popular o vigoare ingenuă. Poezii patriotice și didactice, puse sub un generic evocativ, celebrau fruntariile reîntregite, într-o a doua culegere, imprimată la distanță în timp: Cântări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
românesc Simbolismul românesc, primul curent sincron cu cel european, nu a fost un fenomen de imitație a școlilor simboliste franceze, ci manifestarea unei atitudini estetice moderne, născută din tentativa de a depăși romantismul minor, epigonic și idilismul rustic promovat de sămănătoriști. - Prima etapă (1880-1904): perioada teoretizărilor și a experimentelor. Gruparea formată la revista Literatorul și la cenaclul lui Alexandru Macedonski se ridică împotriva academismului junimist, a clișeelor și retorismului romantic posteminescian; primele creații simboliste: Al. Macedonski - Excelsior, 1895, Ștefan Petică - Fecioare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și suflete” încondeiate de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață frecvent întâmplarea măruntă, anodină, faptul divers, o anecdotă, ceva hazliu sau chiar vulgar. În caracterizarea drastică a lui G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
literaturii sceptice văzute ca un indiciu al decadenței și disoluției sociale, au reprezentat, pentru Slavici, salvarea de derizoriu. Și aceasta cu atât mai mult cu cât el "nu are nimic din spiritul de înfrumusețare a vieții rurale, atribuit mai târziu sămănătoriștilor 191". În întinsul studiu despre Radu de Ronetti-Roman, următorul pasaj este remarcabil nu numai prin justețea gândirii, ci și prin frumusețea sa, fiind un adevărat imn închinat eroului puternic, anticipând pe cel din Fapta omenească: Priviți pe om în luptă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o versiune franceză fiind tipărită în 1933 la Paris. Probabil că nostalgia locurilor natale, dar și radicala transformare la care sunt supuse acestea îl determină pe M., format ca om de știință, să încerce uneltele scriitorului. Alăturat în chip firesc sămănătoriștilor, el a preluat multe din stereotipurile lor. Dar harul povestirii, capacitatea de a înfățișa fidel graiul, locuința și ocupațiile celor printre care s-a născut dau relief câtorva dintre „chipurile săcelene” („moșu Vasile”, „părintele Radu”, „Călțuna”), asigurând textului și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288253_a_289582]
-
N. Iorga nu numai că nu înțelege înnoirea ca o rupere de tradiție, dar manifestă pentru trecut un adevărat cult. Prin urmare, doctrina sămănătoristă a pornit de la o literatură care exista, și nu de un deceniu-două, ci mult mai înainte. Sămănătoriștii se voiau continuatorii acelei direcții literare, dominantă în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, care se bizuia pe cronici, pe folclor, pe datini și căreia îi dăduse impuls „Dacia literară”. Spre a demonstra valabilitatea unei asemenea orientări, doctrinarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]