6,492 matches
-
a făcut un zid opac în jur, puteam să cred că am adormit (însă știam perfect ce se întîmplă, eram jumătate din buricul pămîntului); i-am simțit mai întîi răsuflarea pe obraji, apoi buzele și limba făcîndu-și loc, saliva puțin sărată, pentru ca treptat să nu mai simt nimic; adică palmele care coborîseră de pe umeri pe sîni, prin bluză, cu mișcări oarecum grăbite să nu strice efectul. Însă eram așa de încordate, încît nu după multă vreme am obosit. Ne-am dezbrăcat
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
părea s-o hăituiască. În mintea mea de copil, moartea a început să însemne ceva, am inceput sa pricep ce pierdere poate fi moartea neașteptată, moartea nedreaptă, moartea cu zile. Când am ajuns acasă, prima gură de coliva avea gust sărat, plângeam, dar nu-mi lăsăm lacrimile să curgă. Mi se părea că plânsul e pentru morții care mor la vremea lor. Să plâng mi s-a părut atunci un sacrilegiu. Când am crescut, am aflat că Revoluția n-a fost
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
toată. Moșia de la Buciumeni. Moșia de la Gorgănele și de la Chitila, toată. Satul Andreșăștii peste tot și cu rumânii și cu morile în Ialomița și cu balta. Moșia de la Tătărăi, câtă am cumpărat cum arată zapisele 45 de pogoane vie de la Sărata, ce se chiamă Lipiianca și cu moșiile de acolo, a treia parte și să i să facă și pimniță de piatră. Den viile cele mari de la Săteni și cu pimnița de piatră și cu casele deasupra, jumătate. Den viile de la
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
barocă, și de calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de munte bine integrat în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
recunoașteți că o mai mare lipsă de imaginație în Noaptea Anului Nou n-a fost niciodată, nici înainte, nici după 1990, pe micul ecran. Unde sînt vremurile cînd îi așteptam pe Toma Caragiu sau pe Octavian Cotescu, cu glumele lor sărate politic? Ori cînd TVR (monopolista) se îndura să ne dea (pe la 2-3 din noapte) imagini din programele de Revelion din alte țări? Sau cînd muzica era, și era!, bunicică, iar soliștii, acceptabili? Ne lovește nostalgia cu leuca în cap, gîndindu-ne
A trecut și Revelionul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14390_a_15715]
-
a comparat pe Emil Constantinescu cu generalul Lupu, cel care a fugit travestit de la Costești, locul penultimei mineriade. La o adică însă nici țărăniștii și nici frații lor vitregi în ale creștin-democrației, popularii lui Vasile Lupu, nu fac glume mai sărate. În ciuda evidenței că nici unii, nici ceilalți n-au șanse de a revedea separat Parlamentul decît în vizită, se resping reciproc de parcă ar avea la dispoziție vreo formulă miraculoasă pentru depășirea pragului celor cinci procente fatale. Mă tem că și unii
Glume politice nesărate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14479_a_15804]
-
bucurau dușmanii./ El a rămas ca o mărturie vie,/ Ca istoria să se poată scrie./ Închisorile erau pline,/ N-o duceau deloc bine,/ De cumplită foame mureau/ Și-n mizerie groaznică trăiau./ Ca să ne condamne la moarte/ Ne dădeau scrumbii sărate./ Apa ne lipsea de tot,/ Ne lua gura foc./ Cu fiecare clipă a luptat/ De ortul popii nu l-a dat./ Păduchii îi aduna cu pumnii/ În mizerie îi țineau nebunii,/ Erau considerați animale de muncă,/ Ca bine ei s-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
îndreptățește să cred aceasta. Spuneți "de vorbe încâlcit./ Zadarnic elanul"... și ceva mai la vale: Abandonat de iubire/ în zodia copacului,/ ancorat în realitate,/ veghez (eu aș spune supraveghez!) ispita trădării/ de care ei, copacii,/ nu știu"... (Vasile Ghinea, Râmnicu Sărat)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
subiectul unei mult mediatizate controverse de "redobândire" între greci și britanici. Sau, de curând, pe Yahoo a apărut un articol de senzație despre cea mai veche epavă grecească găsită în Marea Neagră (secolele 3-5 î.e.n.): dusese amfore cu pește uscat și sărat. (Strabon vorbea despre peștii aduși de la Pontul Euxin). Asemenea reveniri în prim plan ale Greciei antice, între cele mai fierbinți subiecte internaționale, precum problemele din Irak, Orientul Mijlociu sau Coreea de Nord, arată cât de vie rămâne Ellada, în mod misterios, în mod
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
Mario văzu pisica adormită în cotlonul ei, și gândacii fugind pe pardoseală. Își aminti de bucătăria de la el de acasă, de Maica Celeste împrăștiind praful galben pe la plinte. În seara aceea bomboanele aveau gust de moca și un iz straniu, sărat (în străfundurile aromei), ca și cum savoarea se sfârșea ascunzând o lacrimă; era o prostie să te gândești la așa ceva, la celelalte lacrimi vărsate în vestibul, în noaptea când cu Rolo. - Peștișorul pestriț e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân și bolnav. Mâine o să moară. Anunțul acesta îi sună ca o reîntoarcere la tot ce era mai
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
vitrină/ iar sufletul meu desfășurat spre larg/ e un bilet de închiriat din hîrtie velină.// Înainte Marea se îndoia la orizont/ ducînd Luna înflorită ca un crin departe/ și batistele țîșnind din mîini fluturau, fluturau,/ păreau iepuri călcînd peste holde sărate.// Într-acolo prea și-a decolorat numele prin toți porii/ femeia cu coadă de pește./ Într-acolo pe vîslele mele cu pene/ din locul unde Marea s-a rupt, Crucea Sudului crește” (Profetul algelor). Constant Tonegaru: Plantația de cuie, Ediție
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Șerban Foarță dă o prospețime postmodernă lumii lui I.L. Caragiale. Dar spiritul lui Caragiale a îmbibat întreaga cultură română de ieri și de azi. El poate corupe versuri devenite loc comun după primii ani de școală („Mult e dulce și sărată/ brânza ce mâncăm,/ altă brânz-adevărată/ ca ea nu aflăm./ Chiar și-atunci cînd este iască/ sau duhnește a seu,/ mîncați brînză românească,/ pentru Dumnezeu"- Caragialeta bis p. 8 ) sau poate lua în bășcălie jargonul tehnic de ultimă oră, ca în
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
oră de consultație pentru operarea șaloziomului. Se însera atunci când debarcau din automobil în mica localitate balneară. Era tocmai ora cinei servită, ca de obicei în serile calde, pe terasa hotelului, de unde se vedea licărind, sub lumina felinarelor din parc, apa sărată a bazinelor de înot. Muzicanții din orchestră își acordau instrumentele. Era mai degrabă o fanfară decât o orchestră căci se vedeau mai multe alămuri decât arcușuri. Oricum, momentele de așteptare încordată erau plăcute. Micul talmeș-balmeș de sunete îl amuza de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
înduplece. Și, într-adevăr, își dădu de îndată seama că bunicii i se făcuse milă de el. Expunerea la razele ultraviolete, obligatorie pe atunci, fu scurtată în dimineața aceea. Se bălăcea pentru a doua sau a treia oară în apa sărată, căutând să facă pluta ori să înoate cu capul sub apă. I se învinețiseră buzele de frig când, în sfârșit, cedând vocii imperioase, se apropie de malul îmbrăcat în lemn al bazinului. Ieși din apă cățărându-se pe mal, ca
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ascund cei mari. Întrucât și eu devenisem unul dintre cei "mari", pierdusem cărarea pe care dibuisem mai demult adevărurile ascunse. Îmi amintesc însă, atât de limpede, ultima noastră seară, acolo pe terasa hotelului, la câțiva pași de bazinul cu apă sărată care licărea ispititor. După câteva zile ploioase, cerul se limpezise, se putea din nou mânca afară. Așteptam să se termine valsurile, polcile, să înceapă Freischütz. Și, iată, arcușurile atacând Uvertura, și aria Agathei, singură în fața nopții întunecate, și coborârea înfricoșătoare
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
să clătescă paharele și să le frece cu ziar ca să le facă să strălucească. Pe fața de masă erau cîteva pete pe care trebuia să le scoată. Și dacă dădea greș? Orezul ar putea să-i iasă lipicios. Dhalul prea sărat. Chanu ar putea să uite de pește. Dar era numai o cină. O simplă cină. Cu un musafir. Lăsă geamul deschis. Se urcă pe canapea ca să ajungă la Coranul de pe raftul de sus, pe care, forțat de împrejurări, Chanu îl
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
jignește la beție, apoi se simte rău și scuipă câte un pic din zeama sufletului așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am băut pe toate Întins pe spate, cu picioarele spre mausoleu, mi-am spălat părul în supa sărată Câteodată valul îmi acoperea ochii, așternând o peliculă uleioasă pe zborul agitat al vulturilor Atunci soțul meu se enervează și mă jignește, îmi spune că înțelege de unde tot răul din mine De unde grosimea coapsei, nodulul din braț, cerul e vinețiu
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
îmi spăl mîinile în urina fricii lui york mă mînjesc cu excrementele groazei lui richard cerînd un cal pe cîmpul de luptă nu mă opresc pînă cînd sîngele care curge printre versurile lui will nu-mi umple gura călduț și sărat așa se petrec nopțile mele și mă trezesc ostenit plec anonim printre cîini de pripas și tramvaie cu povara faptelor mele și cu gîndul la crima de mîine la capătul străzii dimineața se ridică mereu un soare uriaș și indiferent
nu mă numesc william by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4067_a_5392]
-
fără capăt tinerețile ei... Merge să cunoască Moștenirea Legii Caută Lada de Zestre cu Tăblițele Vasileei, Doctrina bacilor și-a toți regii... Din Dava Ultima Thule, din Pădurea Vacii Sălbatice, Pe malul apelor învolburate la gheața Mării Baltice, Până pe stâncile Mării Sărate, insulele omenirii sarmatice, Până la Mikene, Troia și Frigia Prin Exilele Veacurilor ți-ai pus pe toate Piscurile-Cogaione efigia. De la Râpii Cei Pioși până la neamul Carpilor îți flutură steagul hlamidei pese moși, strămoși. La mesele Cinelor Tale ne ștergem buzele de
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Ștefan Ioanid Anamnesis Înalt Prea Sfinția Sa Pimen Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților botezat de bizarul meu bunic Vasile cobora din mașina arhiepiscopală care îl ducea de la Suceava la Râmnicul Sărat și mergea pe jos aproape 9 kilometri peste dealuri la Herești unde se născuse într-o casă albă nu mai era de mult tânăr avea peste șaptezeci de ani dar numai astfel putea redeveni copil nu am înțeles niciodată cine
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
al Paradisului; o bucurie nu vine niciodată de una singură, zic, dar nici necazul, adaugă Angela... Ar trebui să simțim fierbintele Scirocco, sau Libeccio, pătimașul, libianul, dar vremea lor a trecut. Dinspre larg, unde iahturi și iole zburdă un sărut sărat suav așteptăm, dar ne șfichiuie mai degrabă curentul rece nemilos, de unde venim. E deja octombrie, Australul-rar, o briza din Mezzogiorno e mai mult o părere, o dorință neîmplinită, ",Ostro, australe, suflă-ne-n petale!". Degeaba ne rugăm. Nu e nici-o
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
ar fi să cheme șeful de sală și să urle la el, să îi arunce salata în cap, să facă în fine un scandal. Escalopul cu lămîie avea gust de iguană centenară stropită cu acid azotic. Salata era paranormal de sărată și nu avea ulei. Cel din oliviera de argint se dovedise rînced, cu iz de motor de rabă. Se gîndi să-i spună nenorocitei din fața lui, că stăteau vizavi, să nu mai mănînce din peștele ăla, care cine știe de ce
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Îmi îngrijești omoplații ca pe două gorgane în care nevestele strigă pe rând: "Filat, Cuzma, Alexei, Stipan, Iusei, Iftei! Veniți! Se răcește cnâșul" Glosar Venic - mănunchi de crengi de stejar, folosit în băile rusești pentru masaj Salaneț - plantă cu seva sărată, specifică pământurilor aride Cnâș - turtă cu mărar și ceapă, prăjită în untură Duet cu o cruce micî Lilca, dura, ucrainenilor nu le plac merele noastre. Mama mea, Liuba are acum cincizeci de riduri și nu știe să le spună nu
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
puținii turiști sovietici... Chelneri în fracuri, cu plastroane impecabile și papioane severe mișună, desculți, ca termitele printre leneșele leșuri ale burgherilor cu mărci, evitând aproape ostentativ micile și rarele insulițe rublifere... Suum cuique! Oceanul, cam de vreo două ori mai sărat decât natala mea Black Sea și de vreo trei ori mai transparent, numără 23-25 de grade Celsius, aerul și el cam treizeci, fapt care nu-i împiedică pe însoțitorii noștri să stea îmbrăcați și să tremure. Dacă o să le-o
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]