183 matches
-
nu l-au preocupat în prima linie problemele artei sale, ci avantajele personale, ne dovedește frecventa schimbare de macaz în conduita cetățenească a acestui egoist totdeauna grăbit să se situeze în fruntea profitorilor. Girul pe care-l acordase presei din Sărindar (ca de altfel și girul celuilalt oportunist civic, Cezar Petrescu) nu are nici măcar scuza apărării unei poziții nemuritoare. Mobilul lui M. Sadoveanu a fost banul. Cînd își încheia redactarea Anilor de ucenicie l-am văzut la Pucioasa. Taciturnul de obicei
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
în Adevărul, la rubrica sa "Scene din viața literară". Era în ziua înmormântării, cu mari procesiuni, a lui Moța și Marin, legionarii căzuți în Spania pe frontul naționalist. Lovinescu ieșise în oraș, trebuia să consulte un doctor. Avea drum prin Sărindar, strada unde erau grupate sediile gazetelor "iudeo-masonice", printre care și Adevărul. Ajuns acolo îi răsări în față un scriitor, "una din penele cele mai combative ale ziarelor de dreapta". Surescitat, ridicând mâna amenințător, acesta începu să peroreze cu voce țipătoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
spațială a Bucureștiului, Dana Harhoiu descoperă un model prestabilit, legat de amplasamentul celor mai vechi biserici ale orașului, dispuse radial-concentric față de biserica Sfîntul Gheorghe Vechi. Mai mult, patru dintre edificiile de cult ale orașului - Radu Vodă, Mitropolia, Sfinții Apostoli și Sărindar - s-ar găsi, pe harta Bucureștiului, în colțul unor pătrate rotite la patruzeci și cinci de grade. Schema finală, confirmată de hărțile incluse în carte, se suprapune peste schema orașului ideal concepută de arhitectul italian medieval Fillarette, ale cărui idei
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
și Sapienții (care se confundă din cauza căldurii mari), strada Marc Aureliu (care, schimonosită, devine Marcu Aoleriu), etc. Borne topografice Traseele sunt jalonate de repere mai importante: biserici (Mitropolia, Sf. Elefterie, Slobozia, Dintr-o zi, Doamna Bălașa, Crețulescu, Sf.Ion, Mântuleasa, Sărindar etc.), clădiri publice centrale (Palatul Regal, Senatul, Consiliul de Miniștri), ministere (Ministerul de Războiu, Ministerul de Interne, Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice), alte instituții importante (Prefectura poliției Capitalei, Regia Monopolurilor Statului, Compania gazului, Gara de nord, Observatorul pompierilor). Nu
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
de altfel, arhaizantă și bizară), nu e niciodată gratuită, capricioasă sau aleatorie. Altminteri, pentru ce să stăruie/apese asupra anodinului detaliu că, o dată, despărțindu-se de Pirgu, care o ia "spre Poștă", el și Pantazi au s-o ia "spre Sărindar", - un "sărindar", pe lângă că numește o "mahala" din centrul capitalei, fiind o rugăciune pentru morți, o "veșnică pomenire" (reluată preț de patruzeci de zile-n șir), ba chiar un soi de parastas "antum" al celor care, ca Pantazi și Mateiu
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
arhaizantă și bizară), nu e niciodată gratuită, capricioasă sau aleatorie. Altminteri, pentru ce să stăruie/apese asupra anodinului detaliu că, o dată, despărțindu-se de Pirgu, care o ia "spre Poștă", el și Pantazi au s-o ia "spre Sărindar", - un "sărindar", pe lângă că numește o "mahala" din centrul capitalei, fiind o rugăciune pentru morți, o "veșnică pomenire" (reluată preț de patruzeci de zile-n șir), ba chiar un soi de parastas "antum" al celor care, ca Pantazi și Mateiu, au să
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
din viață. Ei bine,-n casa "năvlisită" de Pantazi (căci, "lup de mare", orice casă, pentru el, nu e decât o pasageră navă, "plutind pe marile/ și mișcătoarele/ pustietăți"!), în acest turn de fildeș și, totodată, criptă (căci din-,spre Sărindar"!), dă buzna Gore Pirgu, spusesem, într-o zi, cu "carlinul" lui Haralambescu (o șarlă ce, uitasem să adaug, e îmbrăcată într-un "valtrap roșu"!), spre indignarea franțuzoaicei gazde, care, nu numai "îmbufnată", dar și "roșie", o să-l anunțe pe acest
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
bogatul material iconografic. În primul volum sunt grupate fotografii realizate de artiști care au surprins primele semne de modernizare, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza și în primii ani de domnie ai lui Carol I. Într-una dintre fotografii, pe Sărindar, printre clădiri moderne cu mai multe etaje, se văd trecând agale care cu boi, încărcate cu butoaie cu vin. Tranziția de la sat la oraș se face chiar sub ochii locuitorilor pentru care, probabil, în epocă un asemenea cadru, făcea parte
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
desigur un model de puritate, dar ea n-a coborît niciodată la nivelul ilustrat mai sus. Catastihul amorului reprezintă, fără dubiu, o traducere. De precizat însă: o traducere localizată, care introduce elemente de topografie bucureșteană (Cișmegiu, Kiseleff, grădina Scufa, mănăstirea Sărindar, Bossel, Băneasa, Podul Mogoșoaiei, Lipscani) și referiri la viața culturală autohtonă (Misterele căsătoriei, Elena, Manoil, Catastrofa boierilor, Isachar, Grigore Vodă, pictorul Aman, reprezentația la Teatrul Național a piesei Fiamina...). Dar afirmația lui D. Bălăeț că ar fi vorba de "mediul
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
constantă. În 1936 lucrurile au ajuns pînă acolo încît directorul Universului organiza bande bătăușe de cuziști și legionari care incendiau, pur și simplu, la chioșcuri, ziarele Dimineața și Adevărul. Era, desigur, un atentat la democrație (cele două ziare de pe strada Sărindar erau consecvent democratice). Dar directorul Universului nu s-a dat în lături să-l practice, el motivînd, desigur, obiectivul naționalismului militant dar, de fapt, o făcea pentru a-și elimina adversarul, întreținînd, astfel, o atmosferă de o xenofobie aproape fără
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
multe fapte concrete despre o lume astăzi propulsată în mit. Să spunem că rememorările lui Vlaicu Bârna trimit și în alte medii decât numai în acela al cafenelelor literare. Trimit în lumea politicii, în aceea a teatrelor, a gazetelor din Sărindar, a grupărilor literare și, în primul rând, dintre acestea, cum era de așteptat, în lumea „Sburătorului“ lovinescian. Sunt tot atâtea prilejuri de a-i evoca pe trăitorii din acele medii, unora dintre ei Vlaicu Bârna compunândule portrete dintre cele mai
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
acum cine știe ce legi merge să-nfrunte, să le accepte ori să le dărîme, ca un leu civilizat, tuns, paralitic - labele i s-au uscat de-atîta umblet în mașină." Încet, însă, succesul se ițește. De la Adevărul literar, de la România literară. Din Sărindar, din Brezoianu, din Pasajul Victoria. Bețiilor lui, simple fraternizări între săraci sau familiarități cu lumea "mare", ajunsă, li se opune, nelipsită, veșnica foame. Foamea azilului din Palatul Știrbey, unde pe bani mai mulți sau mai puțini se doarme singur sau
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
alți scriitori. Orfan, autodidact, cîntăreț în strană, mic funcționar, apoi funcționar mediu și epitrop al Bisericii Enii, acolo unde și tatăl său fusese preot și epitrop, Filimon și-a dus existența în perimetrul îngust din jurul Bisericii Enii, locul nașterii sale: Sărindarul, Scaunele, Podul Mogoșoaiei, Sfîntul Gheorghe-Nou, Lipscanii, mahalaua Lucaci înconjurau biserica pe o rază ce nu depășea un kilometru-doi. Mai mult chiar decît Anton Pann, vecinul său de mahala, Filimon a rămas toată viața un bucureștean sedentar. Pașoptist ca traseu biografic
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
întindă relatările "reporterilor speciali", îi venea să rîdă. Să rîdă mai ales de neliniștea care îl cuprinsese cînd se urcase în acceleratul de Constanța. Îi trebuiseră cîteva ore ca să facă rost de o legitimație de jurnalist la o foaie din Sărindar. Își păstrase prenumele, Leonard suna destul de bine, putea părea oricînd un nume cunoscut unora care probabil citeau ziarele numai de cînd se iscase tevatura cu banditul Cocoș și din ziare doar titlurile ori începutul și sfîrșitul reportajelor, uitîndu-se mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi sporit numărul. Satana intervine zadarnic aruncând asupra protejaților săi o ceață artificială, să-i scape. Arhanghelul Mihail dă ordin îngerilor să atace direct drăcimea. Armele lor, în afara paloșelor de foc, niște lasere, sunt: Cruci, evanghelii, moaște, mătănii, posturi și sărindare, rugi, miruri, paraclise, liturghii, canoane, aghiazmă, tămâie... Tot felul ce artilerie cerească, ca pe vrăjmași să-i biruiească... Confuzia-i mare. Dar unde e Mahomed?... El încerca acum să scape pe unde-i mai scurt, mai aproape. Înconjurat de o
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
terminal. Horia Șerbănescu a fost un popular actor bucureștean, activând atât pe scena teatrului de revistă și de comedie, cât și în televiziune. El a deținut, de asemenea, câteva roluri în filme. Horia Șerbănescu a jucat pe scena Teatrului din Sărindar, condus de Tudor Mușatescu, și pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea, ulterior transferându-se la Teatrul Victoria. A format cupluri artistice cu Emil Popescu, dar și cu Radu Zaharescu, alături de care a cunoscut succesul în teatrul de
Vezi ce mari oameni a pierdut România în anul 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70872_a_72197]
-
Henri Stahl publica, la Tipografia Neamul Românesc, Bucureștii ce se duc - lipsurile și meritele unui model urban care se schimba. De pildă, la Universitate, pe locul fostei școli de la Sfântu Sava, e loc viran, la fel, unde era odinioară Mănăstirea Sărindar, ale cărei urme sunt înghițite de un maidan, am zice astăzi, tipic. Sunt, de bună seamă, și lucruri care se construiesc. De pildă, dacă la sfârșitul secolului XVIII orașului îi lipsește un plan, fiecare fiind liber să se așeze unde
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
începe vineri ar putea fi înțeleasă confuz, ca o poveste veche de un secol și ceva, în care lucrurile nu sunt niciodată numite până la capăt: un tanar e ucis pentru a-i fi sustrasa o icoană furată de la biserica mănăstirii Sărindar, dar criminalul nu e descoperit; un alt tânăr pare să fi nimerit, nu se știe cum, direct din viitor în prezentul străbunicilor săi; o domnișoară de familie bună se îndrăgostește de un băiat ușuratic pe care, iarăși mister, îl face
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
e prinsă atât de bine în câteva pagini? Epilogul lasă deschise ambele uși. Locurile și personajele din român sunt aduse unul câte unul la zi. Fosta stradă a Fântânei se numește azi, General Berthelot, fostă stradă a Teilor, Vasile Lascăr, Sărindarul tuturor jurnalelor mari, C. Mille și așa mai departe. Pe de altă parte, Conu Costache n-a încetat să-l suspecteze pe Dan Cretu, Generalul Algiu a redevenit, pentru scurt timp, șef al poliției capitalei, Nicu, copilul de la 1897, a
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
un an de zile. 166. Am facut jocuri și râsete la priveghiurile de morți. 167. Nu mi-am făcut datoria față de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce trebuia. 168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe pentru sufletele celor adormiți. 169. Am jelit morții. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână. Am dat lucruri peste groapă lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casă. 170. Am în casă
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
de miere posibilitatea tinerei de a profita de o slăbiciune pe care venerabilu-i soț o împărțea cu toți congenerii? Împinsă, ca aproape orice în lumea lui Caragiale, în manieră. Deși pare a fi, la început, un tabiet romantic. Ieșind spre Sărindar, detaliu nu lipsit de importanță la Caragialetată l, Pantazi face o confesiune în care băile apar, prin ochii mamei, drept ceva de ferească Sfântul! Zicându-i Zizinului, pe ungurește, Zajzon, dar într-o franțuzească foarte apropiată de zezon-ul tătânesu, Mateiu
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
Evenimentul zilei a fost pregătit special pentru omul de stânga Vinea, ca un fel de ediție democrată a trustului, contându-se că după război se va reveni la ceea ce a fost înainte. Redacția Faclei era în corpul unei clădiri de pe Sărindar - un apartament, două odăi la mezanin - la mezanin, care inițial fusese împărțit prin glasvand. în acest spațiu erau puse mai multe mese, cu una mare la mijloc, la care scriau redactorii. Administrația gazetei o făcea mama lui Vinea, madame Iovanache
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
și revizuit științific de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, apărut la București în 1998, aflăm că cel în cauză a debutat în 1934 cu un sonet în Adevărul literar și artistic, săptămânal prestigios al mult hulitei ,prese din Sărindar", pe care guvernul Goga-Cuza o va desființa patru ani mai târziu. La data amintită încă nu începuse campania șovină, vehement antisemită, ce avea să se manifeste în apropiații ani următori. Morbul legionar încă nu-l atinsese pe tânărul debutant. Ceea ce
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
nici nu era dezgropată din colbul colecțiilor ziarelor interbelice. Dimensiunile și calitatea operei publicistice dintre 1932 și 1934 a scriitorului sunt cu atât mai meritorii, cu cât el nu mai colaborează, în această perioadă, la ziarele de mare tiraj din Sărindar, în paginile cărora îl întâlnisem în deceniul anterior. Gazetar de stânga (dar nu comunist), Vinea scrie în ziarul politic și cultural Facla, a cărei direcție i-o încredințase în 1930 N. D. Cocea. În lenta derivă către dreapta a majorității
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
cu fulgeri pline,/ tot feliu de artelerie cerească", la toate acestea adăugându-se redutabile obiecte de cult, într-o înșiruire demnă de măiestria surâzătoare a lui Leonid Dimov: Era de viață dătătoare Cruci acolo și-evanghelii sfinte, Moaște, metanii cu sărindare, Posturi cu rugăciune fierbinte, Miruri, paraclise, liturghii, Canoane, aghiazme și tămâi. Loviturile plouă asupra ordiei diavolești, apa sfințită abătându-se ca "focul grecesc" ( le feu gregeois) peste dușmanii Bizanțului: Atuncia și din artelerie Începură-a-împroșca sărindare, Sfeștanii, paraclise, tămâe, Moaște sfinte
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]