11 matches
-
populare de cea mai bună calitate. Am avut marea onoare să cânt lângă artiști consacrați precum: Maria Ciobanu, Marin Chisăr, Elena Roizen, Tiberiu Ceia, Angelica Stoican, Floarea Calotă, Drăgan Muntean, Florica Flintașu și distinsul meu profesor Gavril Prunoiu. Doina „Mic sărmănuț de mine" am interpretat-o acompaniată fiind de Marin Cotoanță la cobză, iar hăulita „Mă-ntreba neica aseară", am cântat-o cu Orchestra de Folclor Radio, dirijor maestrul Paraschiv Oprea. Seară de neuitat când am făcut primul meu bis. Cântasem
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_dialog_marin_voican_ghioroiu_1361266470.html [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
curgerea lui, a modelat malul acesta Înalt și drept. Mult mai târziu avea să ia naștere și Dunărea, dar nu ea a avut puterea, cum crede tot prostul, să facă atâta răvășire geologică. Poate intra așa ceva În mințile necoapte și sărmănuț Înzestrate de Bunul Creator ori de cine a făcut să apăreți pe lume? Spune Cartea Sfântă: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor”. Popa părintele deslușește cam de mirare chestia asta cu sărăcia duhului și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit curajul să-l omoare.“ Și-l ridică de jos. Jivinuța căuta țâța maică-sii. Augusto se ridică și se întoarse acasă gândind: „Când va afla Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mi-ar pica bine“, l-a acceptat în cele din urmă. Și-atunci a fost chemat parohul, bunul don Matías, un adevărat apostol, cum știi, ca să-l convingă pe bolnavul fără speranță. „Da, da, da - a zis don Matías -; da, sărmănuțul, sărmănuțul de el!“ Și l-a convins. Apoi don Eloíno l-a chemat pe Correíta și i-a spus, după cum umblă vorba, că voia să se împace cu el - erau certați - și să-i fie martor la nuntă. „Păi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar pica bine“, l-a acceptat în cele din urmă. Și-atunci a fost chemat parohul, bunul don Matías, un adevărat apostol, cum știi, ca să-l convingă pe bolnavul fără speranță. „Da, da, da - a zis don Matías -; da, sărmănuțul, sărmănuțul de el!“ Și l-a convins. Apoi don Eloíno l-a chemat pe Correíta și i-a spus, după cum umblă vorba, că voia să se împace cu el - erau certați - și să-i fie martor la nuntă. „Păi cum, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un acuzat în fața procurorului, simțea că-și pierde cunoștința. — E drept! - exclamă el -; cu cât stăm mai aproape, cu atât suntem mai protejați. Se așeză din nou, o luă pe genunchi, o prinse în brațe și-o strânse la piept. Sărmănuța îi puse un braț pe umăr, ca pentru a se rezema de el, și-și ascunse din nou fața la pieptul lui Augusto. Și acolo, auzind cum inima-i bătea ca un ciocan, se alarmă. — Vă e rău, don Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rea, că nu sunt înlocuitor și nici vice-logodnic, că nu sunt lucru de la mâna a doua... — Nu vă inflamați așa! — Nu, nici vorbă să mă inflamez... — Și-o să vii curând să ne vizitezi? — Cât despre asta... — Vezi că, dacă nu, sărmănuța n-o să mă creadă, o să regrete... Fapt e că am de gând să plec într-o călătorie lungă și îndepărtată... — Înainte, de rămas-bun... — Bine, o să vedem... Se despărțiră. Când doña Ermelinda sosi acasă și-i povesti nepoatei sale conversația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În aceeași noapte Augusto plecă din orașul meu, Salamanca, unde venise să mă vadă. Plecă de-acolo cu inima grea de condamnarea la moarte și convins că, și de-ar încerca, n-ar mai fi cu putință să se sinucidă. Sărmănuțul, amintindu-și de sentința mea, încerca să-și amâne cât mai mult întoarcerea acasă; dar o atracție misterioasă, un impuls intim, îl târa spre casa lui. Călătoria a fost mizerabilă. În tren număra minutele, dar număra efectiv: unu, doi, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prolog. Prolog la o operă pe care, slavă Domnului, n-o voi scrie niciodată. Fapt e că într-o bună zi s-a ivit în mine o biată ființă fictivă, un pur personaj de roman, un homuncul care cerea viață. Sărmănuțul voia să fie și să existe. Și nu prea știam cum să-i îndeplinesc dorințele. Îmi aminteam de spusa lui Schopenhauer cum că cel ce face ca doi îndrăgostiți să se dăruiască unul altuia este un om posibil, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ești simpatic, dar dumneata trebuie să fii mai cuminte și s-o ferești, să nu care cumva să prindă de veste Vasile, că se întîmplă o nenorocire... Nu zic și nu-ți reproșez, că pasiunea așa vine, pârdalnica, și Mimi, sărmănuța, nu-i de mirare că i s-a urât și ei cu un bărbat ciufut și mojic, dar... Tânărul Herdelea ascultă cu resemnare lamentațiile gazdei sale și numai la sfârșit articulă un slab protest, menit mai mult să-i evidențieze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în spinare. Vreo doi oameni i-au întîlnit, dar i-au lăsat dracului, că prea erau speriați. În casă rămăsese numai o toantă de slujnică să păzească averea ce și-o încherbălise Bîrzotescu de când a fost mutat aici goluț și sărmănuț de-ți era mai mare mila... Ignat Cercel intră în ogradă și merse glonț la cotețul în care grohăiau și guițau trei porci. Slujnica încă nu le dăduse de mâncare. El îi scoase binișor afară, îi cântări, își alese pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]