1,925 matches
-
caracterizare cu o răceală de gheață, nimic nu scăpa controlului, de sus privirea impunea armonie și seninătate. Asupra coborârii spre concret, spre vulg, A.K. o califica: ,Olimpysche Herablassung" (condescedență olimpiană). În ontrast, el invoca umanitarismul lui Dostoievski, compasiunea pentru sărmani și obidiți, apelul la altruism. Nu neg că la autorul Casei Buddenbrook prevalează o artă a măsurii, că el nu lasă hățurile din mână, că tot ce povestește e scăldat în ironie. Dar ideea că absentează îndurarea ,Das Fehler der
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
cîte se pot imagina. Toți cei migrați de pe defunctele maidane de la Valea Cascadelor, de la Moghioroș, de la Vitan Bârzești și cine mai știe de pe unde, au afluit aici ca într-un adevărat paradis al imaginației, al libertății și al escrocheriei. Oameni sărmani și vînători de fantasme, strungari de IMGB scăpătați în dulgheria măruntă, falsificatori de vinuri, de mititei, de casete și de opere de artă, cîini de toate rasele și biblioteci descompletate, curve de pretutindeni și vînzători de cartofi de prin Suceava
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
rămîne, numai atunci te vei elibera cu totul de dorința de a transpune Absolutul (desigur secularizîndu-l, deci întorcîndu-l pe dos) pe orizontala vieții relaționale a omenirii". Întrucît Absolutul "întors pe dos" în utopiile pseudoparadiziace ale totalitarismelor e unul caricatural, o sărmană grimasă a relativului uzurpator.
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
congresului, desfășurat la Dicomesia, un oarecare domn Plume a dovedit că mărturisirile istorice ale lordului Humphrey sunt pure fabulații. În realitate, reprezentantul Albionului (prieten cu De Quincey, oops!) nu și-a părăsit niciodată castelul din Baskervile, unde locuia doar cu sărmanul său valet Yorick. Localizarea Babelului zmeilor sub Kiev stă încă sub semnul întrebării (adică cam așa: ¿) în mediile academice serioase. Atât Chievo, cochetul orășel italian, cât și străvechiul sătuc vest-coreean Chi Vu ne pot rezerva în viitor surprize. Căci autorul
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
client, chiar lîngă scaunul mamei. Am crezut că n-o văzuse. Dar cînd intră și ieși a patra sau a cincea oară în mai puțin de un ceas, o urmări cu o privire plină de compătimire pînă în capul coridorului. - Sărmanele fete, oftă, ce trebuie ele să facă pentru a-și duce traiul e mai rău decît munca. Stătu așa pînă la miezul nopții, cînd eu am obosit să mai citesc cu scuturăturile acelea de nesuportat și luminile nenorocite de pe coridor
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
-n căpușă, ar fi continuat, paremiologic, șeful, dar s-a rupt banda. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă - spun acum - sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o - iată, generalizată, persistentă - imitație a clișeelor. Merg la o recentă premieră și nu mult după ridicarea cortinei, văd personajul shakespearian trecînd de la o statuie la alta - dalbe fecioare în
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
lumea altfel și poeziei îi las trasee mai blânde, mai răbdătoare, ocolind balamucul, evitând să fac neapărat dintr-un înger un pacient chinuit și din poet un doctor sadic. Se profila o cioară cu trei aripi/ Pe staniolul zorilor dogmatici.../ Sărmană cioară, vai, delincvescentă cioară..." spuneți în aproape cel mai scurt poem al dvs. Aur și argint, întâmplarea făcând ca la el să vă deschid cartea și să mă conving repede că întregul rău e de neevitat, pentru că și răul poate
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
am avut în familie o mătușă, de o extraordinară sensibilitate și nu prea fericită în viață și care, pășind în salonul cu grele draperii de catifea s-a văzut pe sine, în picioare, drept, zicându-și: „Ce e cu tine, sărmană Paula?” Cu asemenea zestre în familie, eram încredințat că, încrucișându-mă cu dublul meu, la loc deschis, nici n-aș clipi. Cel mult, m-aș uita să văd dacă are și umbră, ca nu cumva, sub înfățișarea dublului meu să
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
sufletească”. Galaction nu are cum să nu-și dea seama de alunecarea accelerată a României spre comunism și de situația poporului său cotropit: „... lanțurile văzute și nevăzute pe care le purtăm de gât”. Foarte curând, începe să fie decepționat că „sărmanele sale idealuri democratice”, umanitariste, nu-și găsesc împlinirea în noua societate, așa cum spera. Când află că Blocul Partidelor Democrate (B. P. D., condus de comuniști) vrea să-l „aleagă” deputat, exclamă aproape îndurerat: „E cazul a zice: o nenorocire nu
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
acum barometrul și, neîndoielnic, povestirea nu va fi mai puțin adevărată. Dar și aceasta este întrebarea esențială va deveni povestirea mai puțin inteligibila? Dacă am avut senzația că datele vizuale oferite de Flaubert au adăugat ceva la profilul psihologic al sărmanei servitoare sau la lumea în care se mișcă personajele, atunci ar fi nepotrivit să gîndim aceste detalii în termenii imagisticii. Pentru a descoperi că există o istorie a imagisticii în român, imaginea trebuie să fi devenit imagine. Imagistică trebuie să
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
La șase dimineața la policlinica din Șerban Vodă, pentru ecografie. Am (rezervat) numărul doi. Dar doctorul A. Pop (o somitate se spune în materie) lipsește. După o oră încep să-mi pierd răbdarea. Se adună multă lume. Holul plin. Ființe sărmane așteaptă în sala neîncălzită să le vină rîndul. La nouă sîntem anunțați de către o asistentă arțăgoasă că medicul întîrzie pînă după unsprezece. Simt că-mi plesnește capul. Picioarele și mîinile înghețate. Fac drumuri scurte de-a lungul pereților vopsiți într-
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
lungi,/ tremurul mîinilor mele/ cînd îți trec prin păr/ gustul cenușii tot mai apropiat/ vor fi acolo?/ Să supraviețuiești altfel:/ în trup de împrumut să te ascunzi/ și inimă de împrumut/ să-ți pompeze sîngele/ «abia atunci te vei cunoaște»// Sărman donator de sînge:/ Vei muri cu fiecare în parte" ( Sangria, pp. 68-69). Viața este pentru Ioan Morar o înșiruire de fapte banale, la capătul căreia se află, inexorabil, moartea. Mai devreme sau mai tîrziu toți și toate sfîrșesc în moarte
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
Peirea cea eternă din mine să o serv, Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci, - și dacă oare - a morții mâni palide și reci În loc să sfarme vecinic a vieții mele normă Ar pune al meu suflet sărman în altă formă? La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu același suflet din nou ăă reapară, Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume - eternă ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
el parcă a crescut a întinerit învîrte butoaiele ca jonglerii la circ un bobîrnac dacă dă vreunui bețiv cade ăla în nas pe gropar și pe tîmplar cînd îi dă cu capul de masă se aude de la pod iar pe sărmanul popă îl ia de guler și-i repede paharul pe gît unii spun că l-au văzut pe vasile zburînd ca un liliac trecea peste sat
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
invizibilul Dar el de asemenea tace Ca o rană pâlpâitoare Salt periculos peste clipe Este poemul Clar obscur Obsedante imagini din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga din somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
discurs în Senat, 29.09.2003). Oricum, sărac are și sensul stabil de marcă afectivă a compătimirii (săracul X = „bietul”), comun de altfel echivalentelor sale lexicale în mai multe limbi. Marcarea afectiv-evaluativă e intrinsecă sinonimelor parțiale sărăntoc (negativ, peiorativ) și sărman (pozitiv, de participare afectivă). Aparținînd registrului popular, cele două cuvinte nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume distanță ironică (“bronzul fiind specific sărăntocilor și țăranilor” (EZ 3375, 2003, 3), mai rar ca
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume distanță ironică (“bronzul fiind specific sărăntocilor și țăranilor” (EZ 3375, 2003, 3), mai rar ca termen de ofensă voită; sărman e desuet și populist („Bucureștenii sărmani își vor primi banii pentru căldură cu două luni întârziere”, cotidianul.ro/anterioare/1999). Mai actuale par a fi alte două căi de desemnare a săracilor: prin eufemizare birocratică (defavorizați vs. privilegiați) și prin minimalizare familiar-afectivă (amărîți). Ca orice eufemism
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
Cele mai multe, evident misogine și de aceea sortite eșecului, apelau la bărbăția senatorilor, a căror slăbiciune a încurajat îndrăzneala femeilor. Prin iscusite artificii retorice, Cato îndemna senatorii să-și apere demnitatea, autoritatea și importanța de soți și stăpâni ai familiei, profesând, sărmanul orator, iluzia unei lume esențialmente masculine, a patriarhatului. Era contrazis de circumstanțele imediate. Deși pledoaria lui e în sine desăvârșită logic și organizată cu știința dialecticii discursului, gândită să apere legalitatea spre a păstra echilibrul cetății, era totuși inabil acuzatoare
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
fă-mi plăcerea de a nu mai vorbi în numele meu. Și, te rog, nu fi atât de sarcastică. Doctore Feitelzohn, nu e o știre prea bună și nu vreau să ajungă la Celia. Cel puțin deocamdată. Șoșa e o fată sărmană, fără școală. O iubeam când eram copil și n-am putut-o niciodată uita. Eram sigur că a murit, dar am regăsit-o - mulțumită lui Betty, de fapt. - Nu am fost sarcastică. Am crezut-o foarte serios, încercă Betty să
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
de parcă ar fi un fanariot... Pardon? A, da: e cam neclară imaginea... -Aha, se trezește și prietenul dintr-o amorțeală bahică, acum pricep eu de ce în celălalt reportaj constănțean profesorul zâmbea angelic în timp ce elevii își modificau notele în catalog - știa, sărmanul dascăl, ce karatiști crește la sânu-i școala din urbea lui Ovidiu! Da' și ce băieți precoci avem, domnule! N-ai văzut gesturile obscene pe care le făcea un elev din Slobozia în spatele profesoarei ? -Nu... -N-ai văzut - ești repetent! De-aceea
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
Barbu Cioculescu Dezastrele zilei se măsoară prin revanșa somnului, fiind dat sărmanului om să-și trăiască vârstele cu ceea ce fiecare dintre ele îi adaugă sau îi retrage. Cu misterul lui fiziologic, cu visele sale, somnul instaurează un armistițiu, îmbăindu-l pe cel cufundat în sinele lui permanent - adică cel mai ascuns și
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
mai și plictisesc cu fel de fel de baliverne, plus indestructibilul, semidoctul lor deci... Cum arătam la început, substanța scrisului sclipitor nu a pierit totuși la noi. Neamul vrăjitorilor, stirpea fermecătorilor mânuitori de mărgele de sticlă nu s-a stins. Sărmana noastră limbă română, maltratată de antropoizi, greu articulată, are încă norocul ei, cu efectele strălucite ale inteligenței și imaginației. Chezășie este prezența, vai, acum istorică, doar, a scrisului scânteietor al lui G. Călinescu. De curând, scoțând din raftul bibliotecii însemnări
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
creaștea în ochii organelor locale devenind o tot mai cunoscută autoritate în materie de creație literară, adică un soi de celebritate locală. Cu atât mai mult că, în majoritatera cazurilor, angajații din domeniul culturii erau selecționați pe criterii politice, drept care, sărmanii oameni, profesioniști în habarnism literar, apelau cu încredere și fericire la Semiratat atunci când situația se strecura de sub controlul lor prin meandre literar-culturale. Între timp, într-o izbucnire de eforturi conjugate părinți-rude-prieteni-cunoștințe, semiratatul a luat drumul glorios al boemei devenind unul
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
departe. într-un lan de grâu binișor răsărit alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Pe malul unui iaz zări o fată numai în zdrențe păzind un cârd de gâște care gâgâiau tare. Uitându-se la sărmana făptură, duioșia o apucă" O privea de pe creanga unui tufiș de măcieș pe care se oprise" Frecându-și iarăși cu putere elitrele una de alta, cum făcea de obicei când vrea să obțină mai multă energie, - creanga pe care se
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
Dar fata, nimic. Nici măcar nu se apăra. Dacă era surdă, și mută... Văzând aceasta, Rița luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la palatul împăratului de Roșu din care fusese izgonită de muma vitregă sărmana fată care păzea gâștele... Zburând din încăpere în încăpere, nimeri într-una în care o femeie bătrână îmbrăcată în negru lucra la gherghef. Din înaltul odăii, Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna, întrerupându
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]