16 matches
-
pe magistrala auto Chișinău-Cernăuți. Cândva avea și un drum Drepcăuți-Hotin. Distanța pînă la stația de cale ferată Lipcani - 9 km, pînă la centrul raional Briceni - 33 km, până la Chișinău - 265 km. Drepcăuții de azi denotă o denumire comună pentru câteva sătișoare mici, care pe vremuri se dezvoltau pe una și aceeași moșie mare de pe malul Prutului. Stâpânii lor se schimbau la fel de des, ca și vestiții călători, care treceau pe aici spre Iași sau de la Iași. Despre cătunul Ceabrău aflăm dintr-un
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
cel Bun și de la Iliaș și Ștefan Voievozi pentru fiii boierului Sandru, nepoți ai lui Cozma Sandrovici. Zălucea a fost satul unde ședea Dragomir, dăruit boierului Mihail de la Dorohoi în ziua de 20 dec. 1437. Au fost atestate, de asemenea, sătișorul și moșia Cozareuți, menționate documentar la 15 iunie 1431. Rămânem la această atestare documentară, cu toate că drepcăuțenii de azi, și cei mai bătrîni, și cei mai tineri, și cei mai cu carte, nu prea știu de așa ceva și nici un toponim asemănător
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
și nici un toponim asemănător nu prea cunosc. Acesta poate fi satul Cozireni, care e la 7 km de Drepcăuți, în Ucraina, pe timpuri același județ Hotin. Dar cine știe, poate că a și fost cîndva și un astfel început de sătișor. În schimb, locuitorii satului și azi mai denumesc niște mahalale ale Drepcăuților Ceabrău și Zalucea, adică după vechile denumiri ale fostelor sătișoare. Mai există și mahalaua Bordei, a cărei etimologie vine de la un prim bordei, probabil, care a fost cândva
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
timpuri același județ Hotin. Dar cine știe, poate că a și fost cîndva și un astfel început de sătișor. În schimb, locuitorii satului și azi mai denumesc niște mahalale ale Drepcăuților Ceabrău și Zalucea, adică după vechile denumiri ale fostelor sătișoare. Mai există și mahalaua Bordei, a cărei etimologie vine de la un prim bordei, probabil, care a fost cândva așezat aici. Se știe, însă, că au mai fost aici 2 cătune - Ștefănești și Ostrov, unde oamenii primiseră pământ. Ștefăneștii chiar porniseră
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
publicat în ziarul «Moldova Suverană» (10 ian. 1995) o schiță interesantă. El constată că în 1667 trec pe aici cetele de oaste ale domnitorului Moldovei Petriceico Vodă și ale domnului Munteniei Grigore Vodă. Ele trec Prutul pe la Zalucea. Deci, aceste sătișoare erau deja bine cunoscute. Denumirea actuală Drepcăuți o aflăm dintr-un document din 15 iulie 1702 «ca sat al lui Ioan Aga», dar ca sat pe harta județului Hotin , îl aflăm abia după 1812, când s-au schimbat și stăpânii
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea, cu băjenarii din Adjudeni și Tămășeni. Au fost semnalați, pentru prima dată, în statisticile catolice de relația prefectului misiunii, pr. Ioan Hrizostomul Dejeannis, la 9 martie 1762: "... de la Tămășeni, trecând Șiretul, am găsit un sătișor zis Burianești de 21 de case catolice și 84 de credincioși, toți catolici, fără biserică; aparține de Parohia Răchiteni...". Raportul anonim despre situația bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1776, notează la Parohia "Giudeno" așezarea Burianest cu 250
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
față bisericească locuia în partea de est a micului sătuc, într-o poiană denumită și astăzi „Poiana Călugărului”, care poartă și în prezent urme de locuire: o împrejmuire cu gard viu, foste plantații de vie indigenă și pomi fructiferi. Micul sătișor deținea în proprietate o suprafață de peste 130 de hectare, pe care un grup de oameni mai bătrâni au vândut-o pe suma de 8 galbeni altor locuitori din Medeleni (comuna Godinești). Se bănuiește că acei bătrâni făceau parte dintre cei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-i mai depărtată de două ore. Gările dau tichete până la localitatea cerută, fără dată și număr de tren. Te sui în orice tren, iar trenurile pleacă din 15 în 15 minute. Pe admirabilele drumuri, în lungul canalurilor, care leagă fiecare sătișor de localitățile principale, circulă mare număr de bicicliști. Tata, mama burghezi mari ș-între ei bicicletele mici ale copiilor. Alt lucru pe care nu-l vezi în altă parte a Europei. Copii cu ochelari mari în ramă neagră, 10-12 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Fălticeni. Am vorbit cum m-am priceput după capul meu. Trebuia un vorbitor de înălțimea sufletească a lui Mihail Sadoveanu, care a avut o imaginație colosală și o cultură mare și nu eu Ghiorghiță N. Rădășanu, un biet învățătoraș din sătișorul Bogata. Atunci l-am cunoscut pe poetul Gh. Topîrceanu 22, [20] care stătea la dreapta lui M. Sadoveanu, un om slăbuț și înalt și negricios parcă ar fi fost trecut prin pară de foc. Sadoveanu părea un Ceahlău pe lângă Gh.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în port național cu fluerul în trăistuța de la șold, mare cărturar, mare folclorist și cu cărți premiate de Academia Română. Și neîntrecut povestitor în graiul neaoș Românesc din comuna Tătăruși județul Suceava. 3) Bădița Ghiorghiță N. Rădășanu absolvent din 1906 din sătișorul Bogata, comuna Baea județul Suceava, ce umbla îmbrăcat național și încălțat frumușel cu opinci, care a luat parte alături de Neculai Stoleriu, la toate trebile mari ce s-au făcut în comuna Baea din județul Suceava. Și care în dragostea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Gh. și din coloana 6 îs grași, frumoși și foarte bine îngrijiți". Iar bietul maior Gh. Gr. Voiculescu a fost îndepărtat din armată ca incapabil, pe bună dreptate. Iată cum: În comuna Lalești jud. Tutuva unde eram noi era un sătișor pe un vârf de deal ce se chema Fulga. Acolo trăia maiorul Corjescu. Cucoana maiorului Corjescu se pupa cu generalul Popovici, Guvernatorul Basarabiei. O coloană străină a vrut să încarce furaje, ovăs din raza locului unde eram noi și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cerbul simboliza soarele care se urca pe cer”. Recoltele, ca nivel suprem al vieții în contingent sunt puse în pericol de intruziunea soarelui figurat în cerb, suprapusă peste răsărit: „Că el se mai paște/ Cerbul stretior/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și printre livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte.” (București), „Și după Cerbul s-a luat/ Zi de vară până-n sară/ Pe Cerbul l-a alungat./ Când soarele la apus,/ Atunci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-ntinsa câmpie/ Dalbă, colilie,/ Iarbă unde crește,/ Fir găitănește,/ N șase sempletește” (București). Cerbul își arogă însă și dreptul de a transgresa spațiul specific și, ajungând pe domeniul umanului, intră în clasa animalelor „stricătoare”: „Cerbul stretior,/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și prin livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte” (București). Cel mai adesea, „fiara câmpului” își laudă condiția de animal greu de surprins, asemenea unei epifanii care necesită o inițiere. De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc planul sacrului stâng: leoi, săncoi, strânsoi, fricoi, spăimoi, jidăvoaică, în timp ce sufixele diminutivale arată o implicare afectivă față de lumea familiară (sătișoare), erou fiușori, voinicel) și toate caracteristicile lui (fețișoară, mustăcioară), calul acestuia și harnașamentul (călușel, frâușor), ajutoarele năzdrăvane (vulturii au gușicioară, unghișoară), animalul sacrificat (bourel) ori ipostaza arborelui lumii (merișor). Dacă sufixele augmentative au și rolul de a supradimensiona puterile și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este străbătută de calea Vicinală Obârșia - Mărăști - Lunca. Distanțele: la Bacău, capitala districtului, 36 km; la comuna 26 Secuieni, reședința plasei, 15 km; la comuna Mărăști, 6 km; la Oțelești, 5 km și la comuna Lecca, 10 km. III. Filipeni, sătișor, jud. Bacău, plasa Siretului de Sus, al comunei Filipeni, așezat între pârâul Sălașu Roșu și pârâul Dunavăț, la o depărtare de 3600 m de cătunul Lunca. Se crede că în vechime era așezat pe coasta dealului dintre dreapta pârâului Dunavăț
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
focul, codru des, / Că dintr-însul nu mai ies. Codru-i des, poteca-i grea, / Munții-s frați de vreme rea..."110; Munte, munte, brad frumos, / Apleacă-ți vârful în jos, / Să mă urc în vârful tău, / Să-mi văd sătișorul meu, / Să-mi văd casa și copiii / Și a mea gospodărie..."111 Imaginea binară contrastantă descrie cadrul natural ca modus vivendi, vocativul și imperativul adresării construind relația dintre uman și universal: "Hei, săracul codru des, / Că dintr-însul nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]