80 matches
-
și de mediile literare braziliene, dar adorat de cititori la fel ca în toate țările unde au pătruns traduceri ale scrierilor sale, Paulo Coelho a fost ales recent membru al Academiei Braziliene de Litere (echivalentul Academiei Române). "Nu contează că șalegerea saț a fost controversată; nu este primul, și nu va fi nici ultimul, a cărui alegere suscită polemici", afirmă președintele ABL, scriitorul Alberto da Costa Silva. Și continuă: " Dacă nu acum, s-ar fi întâmplat mai târziu, fiindcă Academia nu va
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
obișnuiești Să-și unduiască-n talia lor fină Fesele mari care de ea atîrnă Încît mai-mai să cazi pe spate, plină De năbădăi în clipa ce îți scurmă Sînii din față, și ei prea umflați De pofta îngerilor făr' de saț! Mînia lui Dumnezeu Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
care Anca Manolescu se ocupă este Nicolaus Cusanus, un ,strateg" meticulos și atent. El imaginează un univers oarecum în corolă, desfășurat, și totuși învelind un miez. Tot el își închipuie un Dumnezeu-savoare, stîrnind pasiuni care nu-și vor afla, vreodată, sațul: docta ignorantia. Înțelegerea, atîta cîtă este, e un dar al zeilor. Și toate privirile în care sclipește un licăr de pricepere sînt prinse, ori de unde ar veni, de hipersensibilul ochi ceresc. Așa se împacă religiile... Cinci secole mai tîrziu, René
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă? în loc de milostenie domnească, sudalme și pocnete de bici. Plici! plici! pentru calici. Dar n-am
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
rezultatele mele școlare în cea de a treia clasă a Liceului Gheorghe Lazăr, totul era în ordine - dacă n-aș ține un pariu, aș putea, în schimb, ca oltean, să mă jur că așa a fost. Dar ce liniște, ce saț de viață, cu un veac înainte! Am o irefutabilă dovadă: fotografia, panoramică a unei mari părți din oraș, cu străzi, uliți, cvartaluri, la ceas de lumină, poate toiul zilei. Pe toată întinderea, țipenie de ființă omenească - sau de oricare alt
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar cine poate stăpâni frica pe care o gust? Vine si noaptea peste posibilul soare amenințat! Este rece, tremur și mă simt neajutorat... Lumea mă supune și râde prea ironic fără saț... Sunteți și voi oare, zilnic, atât de resurscitați? Strâng toamne lângă pietrele ce s-au aruncat fără temei, Și contemplez asupra caracterelor unor josnice femei... Mi se închid drumuri pe care ziua eu le-am visat... Clinchetul copilăriei este deja
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
construită pe subțireafăr’ de temelie orizontală gravitațională și gata parcă să exulte în chiar clipa narcotică de dinaintea iminentei, catastrofalei căderi. Relația transsubiectivă are reper elita, prin definiție creatoare și sporitoare, nobil generoasă. Odată cu darul, elita îți dă capacitatea de degustare, sațul intim, măsura; și omul este măsura, iar nu nemăsura tuturor lucrurilor, nu devoratorul universal. Democrația fără elită, democrație a obiectelor de consum, ne face cu-nfioraresă decodificăm anume apucături antropofage, de autodevorare la nivelul (a se citi: subnivelul) speciei. Subiectul devine
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
puteau subjuga plăcerii, o puteau face să țipe tare În bucuria ei. În timp ce ea, Mabel Warren, care o salvase din mormântul unei vieți de guvernantă, o hrănise și-o Îmbrăcase, care ar fi putut-o iubi cu aceeași pasiune fără saț până la moarte, nu avea alte mijloace decât buzele ca să-și exprime dragostea. Toto timpul trebuia să facă față faptului că nu oferea plăcere și nu se alegea ea Însăși cu mai mult decât un amar sentiment de insațietate. Acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
simțim ca amorțeală a sângelui, frigul ne îmbracă în propria-i piele. Frica încape toată spaima de a fi parte dintr-o secundă. Când te îmbraci cu frigul, ce tremur te mai poate zdruncina? Când te hrănești cu foame, de saț și de poftă nimic nu ține mai mult. Teama de foame este peste frica de moarte. Ai adus, bă? Hai, ia și tu o felie și fuga în clasă! Ia, rupe și un colț de pâine! Ce te rușinezi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar pe partea portocalie de ce sunt riduri ca pe fruntea Ta? Care jumătate mi-ai promis-o când eram prunc: cea ruptă precum o turtă împărțită la doi sau jumătatea care nu a fost niciodată plină? Cine a mușcat fără saț, din lună, Maică? O doime absentă dintr-un întreg nu poate exista într-o altă doime de umbră, așa cum nu poate cuibul crește din seva pomului, pasărea din iuțeala glontelui, pușca din sângele vânătorului... Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
opinia noastră principala reușită n-ar consta în demonstrarea farmecului Capitalei noastre în interbelic - magnificele edificii, parcuri, fețe de apă lucie ori curgătoare, grădini, contestabile de către un spirit radical - cât în sufletul colectiv al unei lumi ce-și trăia cu saț zilele, habar n-având de apropiata erupție a vulcanului. Altfel, oraș crescut alandala, pe mici măguri mâncate de câmpie, prăfos, bântuit de arșițe, vara, troienit de zăpezi și bătut de crivățe, iernile, noroios, Bucureștii n-au avut catedrale în evul
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
numai că pentru asta ai nevoie de cîteva criterii ascuțite care să sprijine distincția. Dacă trecem peste rigiditatea pedagogică cu care autorul își leagă nuanțele - volumul fiind o antologie de prelegeri și note de lectură a căror redundanță împinge spre saț atenția cititorului, și asta nu doar din cauza repetării acelorași idei în mai multe locuri, ci și din cauza jargonului sec de inerție lexicală - atunci virtutea volumului stă în critica societății în numele degradării ideii de spectacol. Din acest motiv, pe măsură ce-i citești
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
prim plan și hotărnicește. Ieșit de sub proiectul viitorului luminos, în anii ’80, și acumulând tot mai multe „obiecte” în jurul său, poetul își lărgește atât de peste măsură trecutul „posedat” încât viitorul, adică moartea, putea fi amânată ca nestringent necesară. Postmodernul atinge sațul. El moare, ca omul simplu de odinioară și ca săracul cel bătrân, atunci când și fiindcă e „sătul de viață”. Doldora de „știință” ori de „știre”, se recunoaște incapabil să mai vibreze la măreții. În ultimul deceniu, gândul morții intră în
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
și unde se ține târg de vite - trebuie să servească, întors acasă, în spirit pașoptist, propășirii Moldovei. N-o va face, iar viața lui personală, care trece printr-o căsătorie necugetată cu o prețioasă de provincie și prin cheltuieli fără saț la Iași, anunță un clișeu romantic de nefericire. Cu onoarea pătată și neînlesnit bănește, ar putea îngroșa rândurile sinucigașilor. Atât că Iorgu nu e un excesiv, un erou, ci un om al compromisului. Un ins care se descurcă, și de
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
spus, oul moare când își împlinește promisiunea, când alege viața din moarte. Paralelismul cu jertfa ajunului (să-i spunem așa) pascal, care-i corespunde mai degrabă Vinerii, aș zice, decât Sîmbetei Mari, e îndeajuns de transparent. Îndemnul - nu doar la saț, ci și la credință după tăgadă - „îl urcă-n soare și-l cunoaște”, cheamă tot un vers din Arghezi, mult mai explicit: „Ca să mă frângă-n soare, schimbat prin moarte-n pâine,/ Și fraților din urmă, șoptind să mă împartă
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
PDL cu “cel puțin cinci procente”. O altă colegă, exclusă acum câteva luni din PNL și venită de curând în PDL, crede că sunt “fioros”. Un amic, deputat european și el, mă plasează în categoria “zgomotului produs de euri fără saț și de manevrele sulfuroase ale răzbunării”, care vor deschide calea socialismului în România". El mai scris că "șeful grupului parlamentar al PDL așteaptă să “retractez și să-mi cer scuze”". Însă, adaugă " Tuturor, le mai spun o dată: nu voi retracta
Preda: "Cer membrilor BPN să-i ceară socoteală lui Blaga". Vezi de ce by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/37190_a_38515]
-
mai puțin absurdă, societate. Are, bunăoară, o Academie, care-și ia drept deviză constatarea (altminteri, de bun simț...) că "cel mai bun student e studentul mort". La aceeași înaltă școală, Pafnutie se îndrăgostește de o vioară, împins de pofta fără saț a poetului de-a produce situații. Amoc însuși e "rodul" unei situații istorice, de "descălecare". "Brigandul Toma necredinciosul" și "Clownul condotier din vis" sînt ai săi doi ctitori, nu tocmai iluștri, dar numai buni pentru un ținut cu simțul arlechinadei
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
cu virginala pufului paloare așteaptă păpădiile-n fânețe iar vântul le dezbracă de culoare din fugă dăruindu-le binețe e felul lui la dans să le invite purtându-le vrăjite înspre zare în ritmuri repezi parcă aiurite umplându-le de saț și de ardoare nu se sfiesc veșmântul să și-l poarte în lumea largă într-un gest firesc e felul lor în drumul către moarte să-i spună adierii „te iubesc” *** Referință Bibliografică: iubire mută / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
IUBIRE MUTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383385_a_384714]
-
ireversibil, Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci, și azi - întocma: Mărunte lumi păstrează dogma. Să vezi, la bolți, pe Sfântul Duh Veghind vii ape fără stuh, Acest ou-simbol ți-l aduc, Om șters, uituc. Nu oul roșu. Om fără saț și om nerod, Un ou cu plod Îți vreau, plocon, acum de Paște; Îl urcă-n soare și cunoaște! * Și mai ales te înfioară De acel galben icusar, Ceasornic fără minutar, Ce singur scrie când să moară Și ou și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se-ntrec în viață lungă cu sfârșit neașteptat ... În Rucăr au fost odată și sunt și-acum două biserici ce poartă-n hramul lor numele Sfintei Maria, pe care o cinstesc smerit. Și-au fost și sunt multe Mării cu saț de vrednicie, altele care au luptat în munți. Tot de poveste sunt Măriile surori cu veacul și cele pe care mintea mea săracă le-au uitat ori n-a știut de ele. Măriile vor fi cât lumea, poveștile vor dăinui
ALTE MĂRII ŞI BISERICI...DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364639_a_365968]
-
atuncea când cu sufletul meu slab mai calc și pe de lături. Iisuse bun și drag, Te voi iubi mereu și tot ce îmi doresc e ca și după moarte, oriunde va fi pus să stea, sufletul meu aceeași fără saț iubire să îți poarte. Iisus Hristos Iisus Hristos nu dă în noi năvală. El stă la ușă ca un cerșetor bătând ușor cu degete de dor și așteptând primirea cu sfială. Dacă-i deschizi pătrunde zâmbitor și umilit picioarele îți
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348734_a_350063]
-
planton, să-ți fie somnul liniștit. să-ți fie dor de ochii mei, că tu fară niciun scrupul, ai înotat și te-ai scăldat, unduindu-ți, gingaș, trupul. să-ți fie dor că nu ți-am spus, gura - nemaigăsindu-și sațul, când te-am trezit cu un sărut, fiindcă-mi amorțise... brațul. Referință Bibliografică: să-ți fie dor... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 783, Anul III, 21 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile
SĂ-ŢI FIE DOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352030_a_353359]
-
Acasa > Cultural > Patrimoniu > RONDELUL MUNȚILOR Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire! Pădurile-au rămas doar amintire, Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire. Prin albiile pline de uimire Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini
RONDELUL MUNȚILOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353374_a_354703]
-
cei fără de saț și plini de nesimțire! Pădurile-au rămas doar amintire, Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire. Prin albiile pline de uimire Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire. Multe se-adună sub a mea privire! Până și cerul e sătul de-atâta amăgire! Nori negri se adună în neștire Când printre brazii cei rămași în pustiire Curg munții peste noi fără oprire... Referință Bibliografică
RONDELUL MUNȚILOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353374_a_354703]
-
cu virginala pufului paloare așteaptă păpădiile-n fânețe iar vântul le dezbracă de culoare din fugă dăruindu-le binețe e felul lui la dans să le invite purtându-le vrăjite înspre zare în ritmuri repezi parcă aiurite umplându-le de saț și de ardoare nu se sfiesc veșmântul să și-l poarte în lumea largă într-un gest firesc e felul lor în drumul către moarte să-i spună adierii „te iubesc” *** Referință Bibliografică: iubire mută / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
IUBIRE MUTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353901_a_355230]