84 matches
-
trimiteri jurnalistice la actualitatea politică etc. Ultimul roman semnificativ, Revolte, reasamblează bună parte din trăsăturile acestei proze. Scrisă la persoana întâi, cartea face mai vizibil transferul dinspre autor spre personaj. Sexualitatea nu mai este însă echivalată cu o acuplare fără sațiu, antrenând și stări mai complicate. Dacă literatura lui A., cu deosebire romanele, deși vulnerabile fără excepție, suscită totuși interesul ca un spațiu deschis experimentului, publicistica lui are o însemnătate remarcabilă, ca ferment al înnoirii, în circuitul de idei al epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
dintre cuvinte și lucruri, distanță care a sfârșit prin a compromite cuvintele". Afirmația Dvs. se întâlnește cu versurile din finalul unuia dintre foarte rarele texte poetice mai puțin pesimiste scrise de Virgil Ierunca: "Peste osânda clipei, primenirea vremii / Peste ne-sațiul relelor, inițiative de rouă / Peste zavistia dra-cilor, răsăritul drepților / Și peste toate legea cea nouă: / a omeni cuvântul". Considerați că mai este posibil acest lucru? Există, domnule profesor, leacuri împotriva "cicatrizării" sufletești, a indiferenței, a imposturii? - Analiștii sistemelor totalitare au
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
transparența delicată a jocului prin care se străvăd alte jocuri. Coridoare de oglinzi. Prima parte, polemică drapată în erudiție, se termină cu o întrebare-cheie: Cum mor operile de artă? Nu există cauză dovedită, sînt doar factori. Primul dintre ei e "sațiul lecturei". Cartea, în mîinile cititorului ei, îi stă mai mult în grații cu cît cedează mai greu. Însă, "destinul e totdeauna mai puternic: toate sfîrșesc prin a ceda lesne și tuturor" (p. 113) Alt motiv e creșterea, cu timpul, a
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
că doctorii sunt oameni. Adică buni. Dar și ceilalți locuitori pe care i-a cunoscut - a mai spus - sunt oameni. Tot buni și ei. Eu am făcut Literele la Cluj. Numele meu nu merită lăudat. Acesta aparține unui "dor fără sațiu" străin. în studenție, m-am îndrăgostit zdravăn de două ori. O dată, de o fată, care - olteancă fiind - s-a ardelenizat; acum pare pursânge din zonă. Eu, ca ardelean, m-am bucureștenizat. Estimp, par De Niciunde, Al Nimănui, De Nicăieri. Iubirea
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
de foc a mesajului dostoievskian. Fire structural veselă și comunicativă, dispunând nativ de umor, tonic, optimist, în ciuda unor lungi șederi în sanatorii, ține balanța între insul social exteriorizat și cel depresiv ce alimentează substanța romanelor sale, unde însă anxietatea și sațiul nu se scaldă în noroaie naturaliste. Ceea ce nu înseamnă că angoasele i se absorb integral în romane - în Jurnalul unui adolescent (1941), în Tinerețe ciudată (1943), în Moartea cotidiană (1946), ultimele două narațiuni de certă noutate în gen, preludând curente
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
a putut cunoaște din contribuțiile sale în presa culturală (reunite, cele mai valoroase - cu versiuni modificate și adăugite - între copertele prezentului volum), V.P. îmi părea la un moment dat pândit de primejdiile unei scriituri baroce și de cele ale unui sațiu terminologic. Constat cu surprindere că această gurmanderie a mijloacelor nu doar că a dispărut ca tendință compromițătoare în Dincolo de seninătate, dar că la buna relație, dietetică și mobilă, dintre idee și forma sa s-a adăugat acum o a treia
Psihanaliza aplicată (la București)... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15584_a_16909]
-
socialismului" decît după ce spionii sovietici au reușit să le fure". Și într-un plan pitoresc, coroborîndu-l pe cel dintîi: "Faimoșii blue jeans, în fond niște nădragi de lucru, cuceriseră lumea întreagă și nu rubașca, tineretul crescut și educat pînă la sațiu în spiritul "umanismului socialist" se dădea în vînt după rock and roll și nu după cazacioc, cînta cu plăceri cvasi-religioase Stranger in the night și nu Kalinka, Kalinka maia. Aceiași tineri, crescuți în spiritul lui Pavel Korceaghin, Pavlik Morozov și
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
poate, la pagina 59 a unei cărți în care ordinea e tot ce nu contează: Se aflau în posesia cîtorva reguli indubitabile (Istoria și Melancolia)". Într-adevăr, ele sunt eroinele, ascunse sub panouri cu colaje, ale acestui mic manual de sațiu. Istoria și melancolia, amîndouă întunecate, amîndouă trecătoare, cuprinse în acel Abend rătăcitor printre file, o seară nemțească, sau poate altceva: "Din cînd în cînd întîlneam două personaje mereu aceleași care aveau în jurul feței un fel de coleretă albă Dacă priveam
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
atenție a publicului. Îmi amintesc cu ce nerăbdare și plăcere citeam aceste reviste în anii ’60, chiar și ’70. Ce debuturi, ce nume apăreau. Revistele literare au intrat și ele într-o zonă gri, un cenușiu al plictisului și al sațiului. Cărțile noi sunt date la „moara de măcinat” a cronciarilor care își fac mâna la scris (unii chiar sunt buni), interviurile curg, toți se plâng de „obsedanții” cincizeci de ani, nimeni nu-și face „mea culpa” (nici nu au de ce
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
strada Carol, colț cu strada Olari, unde starea amărâtă a casei răspundea aceleia proprii. Mai curios încă, instalat, în fine, într-un luxos apartament în centrul Capitalei, ducea dorul casei de mahala, cu leandri și lămâi pe prispă, cu liniște, sațiu. Semn că soarta nu-i hărăzise darul de a se bucura de viață așa cum decurgea, că o adâncă nemulțumire mocnea în însăși alcătuirea insului. Moștenită, dar în altă gamă, de la detestatul părinte. Alegerea de primar a fost unul din jocurile
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
publicul nepoftit în sala unui monolog fără martori. Șir de mărturisiri usturătoare, față de care empatia imposibilă l-ar împinge pe orice spectator la nebunie: "E atâta nepace în sufletul meu/ bătut de alean și de umbre cuprins..." (Un dor fără sațiu). O pîlnie de ciclon, urcînd la cer cu toată mizeria nevoinței, zbătîndu-se să scape și luîndu-și, totuși, biata forță din ea, e acest suflet jucat de vîntoase: "Dincolo de morți, departe de vii,/ prin câte veacuri, hai?,/ arătare noptoasă, ruptă din
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
fenomen de acomodare, fie prin omenească schimbare de optică - e doar vorba de un ecran, nu? - preopinentul emisiunii mi-a devenit de-a dreptul simpatic, nu zic familiar, deși, dacă mâine-poimâine și-ar părăsi talk-show-ul, aș simți o lipsă în sațiul existențial al serii. De altfel, tot admirându-i colecția de cozondraci, am achizițioant și eu vreo două perechi, tot atât de practice, dar mai modeste. Chestie de standing. Zilele trecute, cu actoricească imobilitate pe chip, d-sa a dat citire unei lungi
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
Trăiește și pe loc are să-ți fie bine", ar suna o altă sentință, de bun augur, dar contestată de unele triste realități, printre care obșteasca, banala constatare că destui trăiesc, este adevărat, însă cu frica morții în oase, înlăturând omenescul sațiu al fiecărui gât de aer zdravăn tras în piept - alterând clipa. Faptul divers ne furnizează și cazul cuiva sinucis de spaima morții. Pe alții, frica de moarte, cea mai umil răspîndită, îi face, totuși, de râs. Să ne aplecăm asupra
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
o poezie intitulată Despre nimic spune multe...9 Un fin reglaj de erudiție se face și prin lungul șir de Note și trimiteri, astfel încît cititorul (a)vizat să fie definitiv cucerit, ca la M. Papahagi, de un subtil ne-sațiu de stranii nexuri, filologicale. De la (aproape) necunoscutele Texte pentru Phoenix de debut, punctînd prin mult mai consistentele Simpleroze, Salul, e șarpele Isadorei sau Copyright, pasul decisiv se face din Areal în Holorime, pentru a lăsa arcul contemplației să se destindă
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
socială de prima ordine. Atât mai rău daca cetățenii nu vor înțelege acest adevăr! [2 decembrie 1882] [""DE ÎMBUNĂTĂȚIRI RELE... ""] "De îmbunătățiri rele cât vrei suntem sătui ", zicea un scriitor pe la anul 1840; și, daca vrea cineva să judece acest sațiu de îmbunătățiri din ce în ce mai rele, n-are decât să măsure gradul de nepăsare politică cu care publicul întîmpină vestitele propuneri de reformă ale Constituției și legii electorale. Dar se va da regelui sau Parlamentului dreptul de a declara război? Dar se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Însă... CHALKIDIAS Nu voi tânguire și nici cântece de jale Să urmeze după mine, să mă turbure pe cale. Nu regret nimic din toate și nu simt nici o căință. În răstimp de-o săptămână am putut cu ușurință Să îndestulez cu sațiu toate poftele acele Ce ardeau ca un jăratec lumea gândurilor mele. Și am degustat în pace toate-acele bucurii. Ce, -n mizerie lipsindu-mi, le vedeam cu ochii vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unui nobil maramureșean (tatăl, Theodor Botha sau Botta, e descendent al unor aristocrați din Nord), Emil Botta e unul din subiectele ideale pentru criticul literar: scriitorul din Întunecatul April, Trântorul, Poeme, Pe-o gură de rai sau Un dor fără sațiu, dar și actorul de dramă, care "acoperă" roluri dintre cele mai diverse, de la tânărul Werther până la Ion din Năpasta lui Caragiale, stând în admirația lui Kirkegaard opera și biografia poetului și actorului oferă, cu generozitate, substanță, teme, argumente pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mișcare inversă, de claustrare. Astfel, Emil Botta parvine la poza (mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare supremă, își rostește amenințările. "Cavoul", "sarcofagul", "cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii critici 16, se accentuează începând cu volumul Pe-o gură de rai (1943), pentru a deveni strident în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). Dacă Pompiliu Constantinescu, de pildă, vede în Pe-o gură de rai o "anemiere a expresiei"17, alți exegeți 18, dimpotrivă, salută lepădarea "măștii" și adoptarea tonului de confesiune nudă. Dinu Pillat observă că, odată cu Pe-o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
obsesional, ale cărui diferite straturi transmit din aproape în aproape aceleași nuclee gestuale, aceleași spasme întunecate. De aici și până la manierism nu mai este decât un pas (pe care, din păcate, poetul îl face în Versuri și Un dor fără sațiu, unde reluarea acelorași motive poetice, autoplagierea devin evidente). Rămâne valabilă și salvatoare puterea halucinatorie a Școlarului Durerii, putere ce îl conduce spre revelații de tot felul, inclusiv mistice. Oricât ar vrea să se salveze prin puterea de a halucina, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Râsul se întoarce în sine, autodevorator. Dar... râsul ca insurgență și act de sabotaj este o tentativă de ieșire din sine, din tăcerea mistuitoare. Setea de râs corespunde mișcării inverse, de strângere în sine. Setea de râs este "dorul fără sațiu", despre care Al. Piru spunea că exprimă "aceeași nostalgie a întoarcerii în existența eternă, infinită"50. Râsul tăcut este un râs estetic. El are un mesaj în sine. Este un râs care se raportează întotdeauna la exterior; implică o aspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care mă aflu. Eu aș vrea să scap cât se poate de curând și să mă întorc în țară, să mă satur de mămăliga strămoșească, căci aici, de când mă aflu, n-am avut niciodată fericirea de-a mânca măcar până la sațiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece nenorocitul tău amic M. Eminescu Adresa mea e: Michael Eminescu Ober-Doebling bei Wien. Hirschengasse No. 71. Privatheilanstalt. 189 [TITU MAIORESCU] Stimabile Domnule Maiorescu, Astăzi, ieșind din casa de sănătate
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a fost când cei din jur au descoperit că scrii poezii? N-am avut modele culturale, deși le-am căutat fără odihnă. Odată slova învățată m-am înfruptat din cărțile cele mari și-nțelepte. Am luat literatură după literatură, fără sațiu am străbătut lucrările marilor autori, poeți și filosofi, din Egipet până-n Anglitera. M-am străluminat cu Critica rațiunii pure pe un pat de spital, la 23 de ani și, după, cu alți și alți învățați. Mi-am salvat sufletul prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ravagiile repezi ale tuberculozei. De acel studiu se ocupa el însuși cu aviditate. 167 Ada, în schimb, cunoscuse sportul căsătoriei ca și pe celelalte sporturi, fără să obosească. Descoperise însă curând că-i convine moda aristocratică a camerelor separate, din sațiu, desigur, mai mult decât din snobism. Singur în patul său, Maxențiu, cu egoismul de bolnav, era mulțumit - dar cu același egoism îi era frică de singurătate. Frică do un spectru pe care oglinda i-1 desprindea în fiecare zi mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-ndepărtată Din zîmbetu-i albastru desfășură spre tine; O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]