27 matches
-
întreaga locuință. Au pârjolit totul în cale. Fumul tot mai gros îi ustura ochii, o sufoca. Simțea cum flăcările o trag, o împing în foc. Nu-i îngăduie să apuce ziua de mâine”. Această structură sintactică ar semnala intenția de sacadare, de sincopare, a fluxului, de rupere a relatării. Totuși, enunțul are un traseu curgător, o fluență ce se menține intactă pe întinderea întregului volum. Astfel, punctul pare să aibă, mai degrabă, rolul de a marca o scurtă pauză, umplută de
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Olimpia_berca_1399712294.html [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
o părere de izvor, / De-un tumult duios de ape, / De-o clipire de pleoápe. Aici, pentru ca clipirea să sugereze mai sensibil efemerul pe care-l desemnează, a fost nevoie ca pleoápele (care o realizează) să se evidențieze printr-o sacadare improprie în mod „normal”, în hiat. Desigur, și pentru a rima cu ape. Dar și apele sunt o sugestie a trecerii. Neputința de a ameliora destinul pământesc este accentuată paronomasic prin cumul de elemente care impun ideea unui regim aspru
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
într-o fantă a aparatului, se deschid 2 uși batante, călătorul se deplasează și primește cartela la capătul celălalt al aparatului. Sau există carduri NFC ca acelea de interfon. Fără bătaie de cap, apropii, treci și gata. Astfel, se elimină sacadarea generată de introducerea cartelei în aparat, validarea ei, retragerea de către călător, rotirea turnichetului etc. Ar mai fi un detaliu tehnic de adaugat: în multe dintre statiile de metrou din Londra nu exista decât scari rulante lungi si rapide, câte 2
Doamna Firea, transportul e oricum gratuit pentru marea majoritate a celor care urcă. Doar noi, câțiva fraieri, plătim bilet by https://republica.ro/doamna-firea-transportul-e-oricum-gratuit-pentru-marea-majoritate-a-celor-care-urca-doar-noi-cativa-fraieri [Corola-blog/BlogPost/338088_a_339417]
-
atenția îi sare de la detaliul observat la expresia prin care încearcă să-l prindă, forma aceasta de impulsivitate dînd naștere unei virtuozități expresive de tip alert. Se naște o țesătură deasă de comentarii livrești a căror principală calitate stă în sacadarea frazelor. Paragrafele curg ritmat într-o ondulare scandată, a căror parcurgere îți insuflă o detașare aparte, de martor asistînd la o înșiruire de sunete plăcute. Ciprian Vălcan e un curios de speță calofilă care și-a împins îndemînarea pînă la
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
interpretativ, acest aspect se va reflecta într-o modalitate de percutare accentuată a atacului la nivelul claviaturii, însoțită de o articulație „activă” a degetelor. În plus, așa cum îndemna și Walter Gieseking se va urmări evitarea alterării impresiei de ariditate și sacadare (atribute caracteristice sunetului de chitară) printr-o utilizare improprie a pedalei de rezonanță. Astfel, pe parcursul introductive este recomandat ca efectul de rezonanță să lipsească cu desăvârșire, iar în evoluția ulterioară a discursului interpretul să se limiteze doar la o folosire
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
spre moarte, dar nu mai este una sublimată, ci perpetuă agonizare: "Cu muribunzi de mână/ am auzit cum pleacă tramvaiele-n sincopă", ruperea ritmului se marchează și grafic prin segmentarea versului lung în două emistihuri, tocmai pentru a accentua zbuciumul, sacadarea acestei înaintării, suferința. Printre vehiculele cu valențe funerare, putem aminti și trenul, destinul însuși este privit ca o călătorie a unor condamnați spre inevitabila moarte. Structura circulară din Carnet lapidar pune semnul egal între călătoria agonizantă (și aici termenii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
parcurge lumea prin repetarea vocalei a în cei trei termeni: sare, răsare, cal. Odată găsită veriga slăbită a vieții, săritura se repetă pentru a asigura regenerarea materiei și aici contribuie alternanța vocalică crescătoare și descrescătoare: crâng - uscăt - crâng - uscătfrunza - dat. Sacadarea se reia prin repetarea similară a cuvintelor din fiecare secvență: săre - crâng - înverzit, săre - piătră - seăcă, sărepod - arămă. Esențial apare faptul că după a patra înfăptuire a gestului magic, în urma căruia nu se generează viață, ci doar un sunet asurzitor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
d’e apă»”. Înșiruirea acțiunilor trebuie respectată întocmai pentru eficiență magică, iar aceasta face din repetiția copulativă o poruncă fermă. Fiecare acțiune este la fel de semnificativă cu cealaltă și nu poate fi eludată din desfășurarea rituală a practicii de zămislire năzdrăvană. Sacadarea repetiției în doi timpi construiește un tablou ritmic în proză: „A ajuns pân’ pădurili dă aramă. A luat șî el cracă dân pădurea de aramă. A ajuns în pădurea dă argint. A luat șî el cracă dân pădurea dă argint
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în acest tablou zugrăvit în culoarea locală, lipsește cadrul tipic, ni se prezintă, în mod cert, o întâlnire terifiantă prin implicații. Procedeul este unul de Rahmenerzählung, Băltărețu fiind rugat să-și povestească aventura cu domnitorul țării. Sunt de reținut atât sacadarea acțiunilor expuse la timpul prezent, cât și comparația exotică: "Mavrogheni sta la fereastră; cum mă vede, sare ca o maimuță pe armăsar [...] se oprește la Colțea, descalecă, intră în biserică, se închină la toate icoanele și, când să iasă, stă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de o neutralitate seacă, autorul avînd aerul că nici un cutremur nu-i poate clătina morga impasibilă. Dar umoarea lui Mircea A. Diaconu e cea a unui scriitor care are voce de cap, nu una de piept, frazele curgîndu-i cuminți, fără sacadări patetice, și de aceea tonul general e detașat, de observator sobru, care nu se lasă molipsit de lava paroxistică ce curge din opera cercetată. O anume impostație îi golește însă condeiul de sentiment, de aceea lipsa emoției îi împrumută criticului
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
bîrfește poetic lumi banale, construiește poeme cu inventar pitoresc și sumar de cuvinte. Un poem descrie imaginea seacă a unui peisaj rural. Poetul nu intervine, contururile fizice ale imaginii se adună din simpla enumerare a părților componente care, individualizate prin sacadarea impusă de ritmul versului, nu refuză totuși să alcătuiască un întreg: "Case de chirpici, piatră seacă, ferestre și uși/ umplute cu mortar,/ bovine și oi, paie, bălegar, oameni stînd pe vine la foc, apa clocotind în căldare. ș...ț La
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
apărând ca-ntr-un medalion de epocă, lucrat în email: "Părul ei alb, parcă de marchiză din secolul filosofilor francezi, mâinile rasate de pe care un ineluș modest arunca flacăra ștearsă a unui mic safir bătrânesc, glasul melodic, untos fără inutile sacadări transformaseră bătrânica școlită prin marile universități europene, autoarea unor rafinate studii despre Eschil, și Montaigne, într-un mit al unei generații tinere dornică de liniștea savantă, elevată a acestui om de mare cultură...". În genere cărțile scrise de actori abundă
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
răsculative, senatorul Predescu n-a fost înlocuit de la conducerea subcomisiei. Acest refuz spune multe despre exigențele Parlamentului față de reprezentanții săi. Admitem că dl Predescu n-are calități de orator, dar stăpînește la perfecțiune volubilitatea agramată, sărăcia de vocabular mascată de sacadarea amenințărilor și violentarea limbii române la adăpostul indignării orale. Subconștientul îi joacă însă feste urîte dlui Predescu. Îl recitez: "Las' că vorbesc eu cu ei, de or să înghețe apele". Vrînd pesemne să spună că îi va face să înghețe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
că, deși Ion Papuc scrie profund, nu scrie frumos. Are adîncimea unui gînditor și exprimarea unui ardelean: lungă, migăloasă și înceată. Pecetea neamului său, originar din satul Popești de lîngă Cluj, i s-a întipărit în scris sub forma unei sacadări temperate. De fapt, Ion Papuc scrie cum vorbește, schimbînd ritmul în cadrul aceleiași fraze și silind atenția cititorului să îndure sincope ale fluenței lexicale. E ca și cum instinctul lui prozodic îl îndeamnă la asimetrii în urma cărora simți cum, pe alocuri, nu mai
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
trei silabe: mi-li-eu; e vorba de umilul, banalul mileu - în forma simplificată de adevăratele tendințe populare ale limbii - , căruia i se acordă astfel dreptul la o existență cultă, înnobilată prin hiat. Stilul nostru cult pare marcat de o tendință spre sacadarea pedantă: e vorba de o normă coerentă în sine, dar depărtată de realitate. Într-o serie de cazuri (examene-grilă, legi de protecție a limbii), o asemenea normă devine totuși periculoasă. Cred că soluția mai generală ar fi toleranța în punctele
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
diatribic. Vîltoarea discursivă rămîne intactă, chiar văduvită de o țintă de primă importanță, căci pînă la urmă savoarea observațiilor vine din creierul care le emite, nu din adecvarea la obiectul sarcasmelor. Pur și simplu spiritul lui Nietzsche se descarcă, cu sacadări și volute de neprevăzut, asupra lumii în care era silit să trăiască. Șarjele se țin de unele singure, prin zvelteața îndemînării retorice, dar adunate la un loc, nu dau liantul unei structuri întregi, ci doar destrămarea unui mileu sfîșiat. Nu
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag poematicul din Desculț. G.Călinescu găsea chiar în Taifunul o excesivă sacadare, însușire și deopotrivă defect al romanelor tîrzii. Oameni cu joben e un roman mult mai cuminte. Dar și lipsit de relief artistic, plat, fără calități de compoziție sau de stil. Cel mai interesant din toate ar fi putut fi Zile
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
Claudiu Komartin. Pur și simplu, o anume formă de miopie îl face să simtă precis arhitectura întregului, pierzând și deteriorând în schimb pe drum versuri și sintagme. Totul e elaborat, dar nu totul e și eficient. Demonstrativul aproape cartezian și sacadarea de slogan nu pot fi decât nocive: Nu cred în Dumnezeu./ Lumea e strâmbă pentru că Dumnezeu/ nu există. Există zaruri forceps și lame de ras/ inul și cânepa,/ Sunt influențabil dar adesea/ încăpățânat. Așa că repet: El nu există./ Nu pot
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
uite-i așezați că totdeauna în capul mesei/ și mama care se tot ridică așa cum face mereu și se duce ba după o cană cu vin, ba după un coș cu pîine ( p. 29). Absența punctuației din acest fragment și sacadarea frazei prin marcarea grafică a unor versuri marchează starea de trezie în care se află mintea încărcată de emoții, sentimente și amintiri a personajului. Speranța de a regăsi pentru o clipă paradisul copilăriei îl îndeamnă înainte deși este convins că
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
constrânsă în tiparele luptei ideologice și trăirea autentică, nepervertită a omului, citează analiza pregătirii confruntării omului cu puhoaiele, zbaterea pentru viață fiind concepută ca adevărat poem în proză, cu treceri neașteptate între regimuri sufletești, simplu, direct, dur și abrupt, între sacadare, fluență, reținere și elan. De aceea, atât comentariul critic, la stadiul analitic al celor două texte, fie că se numesc "prefață", fie "studiu introductiv" se simte plutind în aer ideea că Dimitrie Stelaru este "un poet atras de roman", atras
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
unor regizori postmoderni, amalgamând fragmente, clișee și tipare ale marii literaturi și ale literaturii de consum contemporane, toate acele ingrediente care asigură succesul unei producții, de la temă, motive, stil, personaj, problematică, numai că într-un registru parodic-absurd. De aici și sacadarea ritmului, decuplarea narativă a secvențelor acestui roman, care se derulează ca într-un film fără subiect propriu-zis, deși la nivel micro există acțiune, o sumedenie de varii acțiuni, dar nu prea bine legate între ele. Această lipsă de coeziune, haosul
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
fluență retorică și nici ureche melodică, dar ce-l salvează pe Wittgenstein e instinctul concentrării, acea concizie terifiantă care îl scutește de impresia inestetică a unei limbi folosite fără simț acustic. Așa se face că Wittgenstein are ritm prozodic, o sacadare a gîndirii care trece în cadența expresiilor, talentul lui neținînd de estetica cuvintelor, ci de tensiunea pe care le-o imprimă. E cazul rarisim al unui logician care fascinează printr-o strictețe de tip rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
face curat. Foarte bine. Și a trecut o săptămână. După fix șapte zile, somnul de dimineață mi-a fost tulburat în exact același mod. Voce în țeavă. M-am dus în sufragerie. Zgomot de aspirator. M-am întors în dormitor. Sacadarea vocii, apoi urcarea cu un ton. Ușor enervat, dar în mai mare măsură curios, am avansat o ipoteză: nu numai că discursul bunicului începe la aceeași oră în fiecare sâmbătă, dar se repetă mereu. Regretam profund singurătatea în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Adevărul literar și artistic, 1937- 38) vin în contradicție cu obiectul relatării, dezvăluind pe omul pudic și sobru, deloc amabil cu sine, ori, de ce nu, pe neurastenicul incapabil de autoefuziuni. Modestia nu divulgă o vanitate camuflată. Tonul sec, de proces-verbal, sacadarea necizelată conferă veridicitate mărturisirii. În două rânduri, vorbind despre tatăl și unchiul său, se compară cu aceștia, neomițând să se pună în inferioritate. Tatăl avea un "caracter admirabil"; el nu a moștenit "egalitatea caracterului lui, răbdarea, optimismul" (Opere, 6, p.
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
compozitorului că e "ca la noi la Tel-Aviv", provocîndu-i aceluia o reacție de isterie. Ne cânta în fiecare seară bucăți din acea muzică pe care tocmai o compunea, nu era "ca la noi la Tel-Aviv" ci de prin Maramureș, cu sacadări din Haciaturian, dar pe vremea aceea Paul Georgescu avea geniul formulărilor caustice, adesea gratuite, dar totdeauna memorabile și care îi aduceau mulți dușmani. În atmosfera aceea însă de atunci entuziasmul începea să înflorească și Paul Georgescu vedea în unii ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]