157 matches
-
Gheorghe Grigurcu Veteranul echinoxist Ion Mircea (născut în 1947) socotește poezia drept un sacerdoțiu: „Poezia este una dintre cele mai vechi religii de pe pămînt. Ea e ambasada etimologică a Creației și însoțește peste tot în spirit drumul de la profan la sacru. În esența ei, această religie este prezentă în toate celelalte religii”. De remarcat
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în stare aproape virgină; adică atins uneori, dar încă neactivat. Iar eu, în căutarea unei urări potrivite, mă scufund în
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
mai mulțumesc cu vînătoarea de sacru prin intermediul cuvintelor care nu fac decit să amîne întîlnirea, menținînd subiectul în plasa vînatului, nu se mai mulțumesc cu textuarea, ci transformă poezia în parabolă, o narativizează și o dau ca pildă, într-un sacerdoțiu permanent. Poezia este pentru nouăzeciști un mijloc de a resacraliza realitatea. Există oameni care cred în inspirație, alții care sînt adepți ai "profesionalismului": poeți "cu capul în nori", alții cu "picioarele pe pămînt". Harrum, cartea ratării, (Ed. Vinea, 2001) prevestește
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
ei înșiși, înșirând noțiuni pe care nu le-au analizat destul, pot eventual obține oarece efecte estetice, dar și pricinui altora prejudicii de nevindecat. Pe scurt, au aflat din propria lor experiență că de acum încolo, cei ce vor alege sacerdoțiul scriiturii, tinzând prin aceasta să devină exemplari, vor trebui să practice, din acea clipă, rostirea adevărului în locul minciunii, respectul celuilalt în locul violenței și - mai ales - curajul în locul resemnării.
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
stări de agregare a realului, între pămînt și cer, fără să aparțină fundamental nici uneia, nici celeilalte. Voluptățile materiei, ale materiei în sine, dar și ale materiei cromatice, îi lipsesc pictorului cu desăvîrșire, dinamica sensibilității lui fiind mai degrabă din specia sacerdoțiului decît din aceea a trăirii nemijlocite. Cele două sau trei tonuri care se regăsesc în mai toate pînzele sale nu circumscriu spații ale experienței exterioare, ci răspunsuri și soluții interioare la un grav impas metafizic. Dacă în subtextul acestor lucrări
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
conferințe publice, pentru Al. Husar un reper înalt rămâne Tudor Vianu. Vă întreb, pentru că într-o anchetă a revistei "Cronica" de prin 1982, la întrebarea " Ce apreciați la un critic", ați răspuns: "Apreciez, mai ales, caracterul. El, caracterul, dă autoritate sacerdoțiului critic". - Cum să nu recunosc un reper înalt în Tudor Vianu? Inevitabil, a devenit mentorul meu. Dincolo de prelegeri, ne-a lăsat lecții de-o caldă urbanitate, de-o rară moralitate. De sărbători, ne invita la el acasă. Fuma "regale" cu
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
babei Smaranda din Tupilați?!" Inutilă interogație! întrucît medicina reprezintă un teritoriu pe care viața cu toate ale sale se cuvine a fi nu doar investigată și slujită, "straja omenescului" asociindu-se cu o dăruire care poate dobîndi o alură de "sacerdoțiu", implicînd o "asceză". Se află aci o substanțială interferență între postura de medic și cea de artist. Mergînd în amonte cu meditația d-sale, C. D. Zeletin emite o opinie pe cît de hotărîtă pe atît de convingătoare, conform căreia
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
-se ca o carte esențial catolică, și, specifică Ion Pillat - mai mult decât creștină! Într-o strânsă expunere asupra simbolismului, o rară notă de trimitere la autor: “Această atmosferă cultică a poeziei, acest aparat literar devenit un ritual și un sacerdoțiu, am apucat-o pe la 1911-1912, în cenaclul lui Alexandru Macedonski, unde oficiam și eu cu entuziasmul și fervoarea celor 20 de ani de atunci, alături de tineri poeți ai vremii.” Cu pătrundere, ex cathedra, ni se atrage atenția cum “tentativa lui
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
dvs fata de «homosexualitate»”, vă răspund: Sîntem cu toții creații ale Tatălui Ceresc, eu creștin ortodox, dumneavoastră ateu prin presupunere sau cu alte opțiuni, iar cînd omul este lucrător întru Dumnezeu, faptele și opera lui devin funcții ce contribuie la împlinirea sacerdoțiului divin. Astfel, cînd, prin știință, gîndire, artă, activitate profesională și socială, cercetătorul, muncitorul, savantul, țăranul, medicul, filosoful, dascălul, poetul, pictorul creator de valori pămîntene sau conducătorii lumii vor accesa harismele misiunii creștine, fiecare va deveni în profesia sa un „preot
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
Iar ceea ce este aparte în cazul acestui filozof este că, excelînd în filozofia limbajului, filozofia minții și logica filozofică, Mircea Dumitru nu rămîne ferecat între zidurile lor. Cu toate că specialitatea sa are un grad de dificultate care îi conferă statutul unui sacerdoțiu ocult al cărui formalism conceptual numai inițiații pot spune că îl înțeleg, cu toate așadar că logicianul român ar avea toate motivele ca, mulțumindu-se cu oficierea acestui ritual analitic, să privească cu condescendență la retorica neformalizată a filozofiei de
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
Misa Solemnis" de Beethoven și "Misa da Requem" de Verdi sunt, amândouă, opere care se rânduiesc între cele sacre, dar țâșnesc departe dincolo de funcțiile lor consacrate. Prin dimensiuni, dar mai ales în spirit, ele nu încap în haină tradițională a sacerdoțiului unde stă textul: muzică o refuză. Pe amândouă Cristian Mandeal le-a creat la acest sfârșit de stagiune. Succesiune întâmplătoare? Poate că nu! Concertele Filarmonicii "George Enescu", atât de apropiate în timp, au avut - cel puțin pentru mine - o anume
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
furibund, mesianism/indiferentism izolaționist, revoluționarism/ conservatorism, rațiune/sentiment. Apropo de relația rațiune/sentiment, mă duce gîndul la Julien Benda, autorul faimoasei La trahison des clercs, carte de o tulburătoare actualitate bazată pe ideea-forță că intelectualii nu pot fi demni de sacerdoțiul dorit în măsura în care servesc valorile universale, eliberîndu-se de singularitățile momentului - religioase, partizane, naționale, care atribuie spiritului o vocație îndoielnică, adesea pernicioasă. Iată însă cum îl caracteriza pe raționalistul Benda un comentator al revistei ,,Le Nouvel Observateur", pe marginea unei noi biografii
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
Efortul lui Barbu Brezianu, singular, monumental și perfect rațional - și tocmai de aceea devenit țintă mai mult sau mai puțin explicită a diletanților incomodați - nu pare a fi suficient în fața unor așteptări de tip mistico-ințiatic în metabolismul cărora intră deopotrivă sacerdoțiul, impostura și execuția rituală.
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
care matematica și experimentul joacă rolul maeștrilor de ceremonii. Și astfel, ambiția apolinică de a pătrunde tainele universului și de a le înfățișa apoi semenilor sub forma unei cunoașteri care, absolută fiind, era învestită de tradiție cu prestigiul sacru al sacerdoțiului teoretic, ambiția aceea s-a stins de mult. A mai rămas doar orgoliul rănit al unor oameni ce intuiesc prea bine că disciplina pe care o reprezintă se află deja cu un picior în groapă. Singura consolare este că aceeași
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
anterevoluționare la infernul personal sau exhibat al fiecăruia dintre noi, de la cârciumile magnetice precum, odinioară, catedralele pietruite ale goticului până la panoplia doldora de muniții a poeziei). Opera (sau lumea) lui Ioan Es. Pop se preschimbă, așadar, din rugăciune intimă în sacerdoțiu comunitar. Exclusivul și exclusivistul criteriu estetic ajunge o foarte onorabilă unitate de măsură a promovării. Claustrarea e în continuare perfectă, toate porțile de ieșire sunt închise etanș, dar spațiul circumscris de acestea e substanțial și semnificativ lărgit. Iar asta printr-
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
de apartenent... la „cercuri bine informate”. Megamașina mediatic... româneasc..., la fel ca oricare alta, are nevoie, încurajeaz..., pl...teste binișor și promoveaz... asemenea figuri oracular-sibilinice, pe unii înv...luindu-i într-un protocol special, ca și cum ar oficia un magisteriu sau un sacerdoțiu. Silviu Brucan și Iosif Boda sunt probabil cele mai spectaculoase exemple în acest sens: ei, mai ales cel dintâi, anunț... verdicte, dau note, pun concluzii. Punerea în scen... a competenței lor universale și infailibile - „moderatorul” întreab... timid, ei r...spund
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
lui Levi, inclus în lista lui Rowland, dar ocolit în analiza mea anterioară. Înainte de a muri, Levi își adună în jurul său fiii, fiicele ș.a.m.d. și le povestește două viziuni: prima, merkaba și sfârșitul lumii; a doua, viziunea instituirii sacerdoțiului. Dacă viziunile constituie fabula, ca să zic așa, pareneza, sfaturile finale alcătuiesc morala fabulei: „și acum, copiii mei, iată ce vă poruncesc: Temeți-vă de Domnul Dumnezeul vostru din toată inima și înaintați în simplitate, după Legea Sa. Învățați-i și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în mișcări și în privirea-i scânteind ca la insomniaci. Nu-i greu să-ți dai seama că autorul Reflecțiilor asupra spiritului creator face parte dintre acei împătimiți deopotrivă de "practica scrisului și experiența lecturii". Din acest punct de vedere, sacerdoțiul său implică multă "petrecere", tandrețe, febricitate, precum și celebrare a "ușurinței" cu care intră în relație cu Cartea. Ultimul capitol al volumului său despre Gogol învederează cel mai mult tendința de sacralizare a Operei, ceea ce criticul numește Religia artei: "Această formulă
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
recuplarea naturii umane, după căderea acesteia în efemer și opacitate, la veșnicia spiritului și la transparența orizonturilor cerești. Acest mod de a înțelege imaginea ca limbaj al spiritului și de a-și asuma creația ca pe o formă particulară de sacerdoțiu, îl plasează pe Dorel Zaica într-un spațiu neexplorat al artei noastre de astăzi. El refuză orice retorică eclezială previzibilă, nu comentează motive și nici nu exploatează iconografii mai mult sau mai puțin canonice, ci scrutează, mai degrabă cu privirea
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
niciun fel de comentarii, fiind imaginea completă și dezarmanta a omului care, încremenit, a inteles ca Răul cel Mare constă în mutilarea sufletului. Odată cu Vladimir Tismăneanu, în spațiul românesc intra și cultură politică. E vorba de o cultură ruptă de sacerdoțiile laice ale deviațiilor extremiste, un mod de a gândi și simți antiideologic, antiutopic, nonchiliastic, nonviolent, nonmesianic. Firescul de a fi își găsește în Vladimir Tismăneanu tonul potrivit. Rupt de radicalismele mentale și sentimentale, luând distanță sigură față de procesele de intenție
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
corect, El mă iubea ca mușcătura-n pară. Să muști e cel mai nobil intelect, Viermele-i viu în slava asta-amară. A duhului dragoste din turcoază, Sunt gata, în pas ultim către groapă. Tu mă domesticești mereu de pază, În sacerdoțiu supliciul să-mi încapă. Îngenuncheat, mai mult sunt în genunchi, Arunc din carnea mea tot ornamentul. Îmi țes licornul umbrele-n mănunchi, Dându-mi departe dizolvat prezentul. De visul lui infinitul mă presară Cu fulgeru-i ca un angelus de vioară
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
școlii tradiționale, de la prima la ultima zi de curs. Nucleul sistemului se baza pe autoritatea profesorului, pe charisma acestuia, pe eminenta situație socială a sa. Mai ales, pe absoluta lui suveranitate în spațiul școlii. Firește, nu toți dascălii satisfăceau criteriul sacerdoțiului, dar breasla era curată, relativ asigurată materialicește, profesorul era respectat, decizia sa nu era luată în discuție, eterna plângere a elevului persecutat nu avea trecere. A fi fost elevul unei școli de prestigiu, precum Liceul Enăchiță Văcărescu, din Târgoviște, Colegiul
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
când văd/ pe imaginea lacului doar scrum, scrum deplin./ Perioada mea de scris asudă prin preajmă/ ca un mărunt muncitor din transporturi/ ce păstrează cuțitul/ ce i-l va-nfige-n piept un călător străin". Concepându-și poezia ca un sacerdoțiu, ca o solemnitate oraculară, de la care nu sunt excluși bufonii, goliarzii și menestrelii, Gheorghe Izbășescu își revizitează arhivele din copilărie, din păcate deja roase de ,șoarecii cu dinții de aur", recuperate totuși prin recurs la mitologia rurală din care își
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PĂDUREA Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Măsură armonie și frumuseții fabulos dar Învecinându’se cu cerul, pămantului hotar Pădurea magnifică,neliniștită, îngândurată Sacerdoțiu secular de taină binecuvântată Tulburătoare, grandioasă, sacră frenezie Soarele îmbrățișează murmurul din feerie Adierile calde mă-nfioară, muguri și păsări Cântă întâlnirea cu verdele -n eresuri. Corolele florilor roz-albe maiestuos se-nclină Legănate grațios sub fulgerele de lumină Un imn sfânt
PĂDUREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348690_a_350019]
-
micșorat cu puțin decât pe îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. L-ai pus pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui". Ideea avansată în acest text este aceea a sacerdoțiului uman, a menirii cu totul aparte a omului de a stăpâni și conduce cu înțelepciune și responsabilitate întreaga creație către destinul ei final. Reversul acestei concepții optimiste este resemnarea în fața caracterului efemer al existenței umane terestre. Un text aproape identic
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]