549 matches
-
fiunt). Cultele publice se definesc pe baze teritoriale, cele private, pe baze personale. În exemplele aduse pentru cultele de stat este vorba despre: (a) Septimontium (11 decembrie), celebrat de și pentru montani, locuitorii munților Romei antice, printre ale căror grupuri sacrale conducătoare se află administratori (magistri) și preoți (flamines) (Varro, De lingua latina, 6, 24); (b) Paganalia, pentru locuitorii „satelor” din Roma; (c) Compitalia, pentru cei care se aflau În apropierea răspântiilor (compita); Paganalia și Compitalia sunt „sărbători mobile” a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Și asociațiile religioase private trebuie să fie notificate și aprobate de către autoritatea centrală (cf. subcapitolul 3.1b3). În caz de moarte sau de adopție, toți sunt interesați de continuarea cultelor familiei sau ale stirpei. Referitor la acest fapt, maxima dreptului sacral prevede (Cicero, De legibus, 2, 9, 22, cu comentariul 2, 19, 47-2, 50, 51): „Cultele private trebuie să rămână pentru totdeauna” (Sacra privata perpetua manento). Așadar, moștenitorii sunt obligați să ia asupra lor aceste culte. Comunitatea juridică a celor vii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cicero, De domo, 38, 74). La Începutul epocii imperiale (12/7 Î.Hr.), Roma a fost Împărțită În paisprezece regiuni care, la rândul lor sunt alcătuite, În medie, din douăzeci de zone (vici). Noua Împărțire este stabilită tot pe baze sacrale. Zonele primesc de la Împărat edificii de cult, altare, statui cultuale; În momentul Întemeierii, asociațiile primesc și un statut (Suetonius, Augustus, 30). Patruzeci și opt de administratori (magistri) susținuți de un numeros personal erau activi În fiecare zonă pentru noul cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acelor Laresxe "Lares" Augusti și Geniixe "Genii" ai Cezarilor. Întrucât cei patru administratori ai fiecărei zone (magistri vicorum) se schimbau În fiecare an, În total existau mii de funcționari consacrați cultului Împăratului. Noua epocă devine totuși vizibilă și În infrastructura sacrală, și În topografia capitalei, iar cultul Împăratului devine un fenomen de masă. Prin intermediul războaielor și al urbanizării se schimbă și structurile tribale ale popoarelor supuse În provinciile apusene ale Imperiului, cele latine. Romanizarea lor semnifică o inserare În provincii, districte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
structurile tribale ale popoarelor supuse În provinciile apusene ale Imperiului, cele latine. Romanizarea lor semnifică o inserare În provincii, districte și teritorii, pe care abilitatea administrativă romană a creat-o treptat. Și aceste noi realități administrative capătă curând o fizionomie sacrală. Districtul Își are un geniu al său (genius conventus)2, consiliul provinciei (concilium provinciae) alegând un flamen și o flaminica pentru cultul imperial. b) Atât delimitarea cât și semnificația religioasă a subdiviziunilor personale sunt transformate radical din motive demografice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și fierarilor, exista la Roma și un colegiu al „negustorilor de ulei spaniol”, un colegiu al sirienilor și niște collegia iuvenum 3. Toate asociațiile, chiar și cele al căror scop nu constă În venerarea unei divinități, au un oarecare complex sacral. „La sacrul sinod al atleților lui Herakles”, În anul 134 d.Hr., Împăratul Hadrian hotărăște un loc „...În care puteți să vă Înființați cultul și arhiva”1. Asociația are nevoie de ustensile pentru cult: statuie, vatră, tămâie, vase pentru libații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
organizarea finanțelor (capitolul 65; cf. capitolul 72) și a funcționarilor cultului (capitolele 66, 67, 68; cf. capitolul 128), iar apoi jocurile (capitolele 70, 71) și normele privind Înmormântarea (capitolele 73, 74). Aceste reguli formează un fel de lege-cadru de tip sacral și furnizează imaginea cea mai vie a sistemului sacral al noii cetăți. O colonie este considerată o filială, o „imagine” a cetății-mamă, Întrucât e „Întemeiată ca Roma” (Varo, De lingua latina, 5, 143; Gellius, 16, 13, 9). În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcționarilor cultului (capitolele 66, 67, 68; cf. capitolul 128), iar apoi jocurile (capitolele 70, 71) și normele privind Înmormântarea (capitolele 73, 74). Aceste reguli formează un fel de lege-cadru de tip sacral și furnizează imaginea cea mai vie a sistemului sacral al noii cetăți. O colonie este considerată o filială, o „imagine” a cetății-mamă, Întrucât e „Întemeiată ca Roma” (Varo, De lingua latina, 5, 143; Gellius, 16, 13, 9). În acest sens lex Ursonensis nu este numai reprezentativă pentru alte colonii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întrucât e „Întemeiată ca Roma” (Varo, De lingua latina, 5, 143; Gellius, 16, 13, 9). În acest sens lex Ursonensis nu este numai reprezentativă pentru alte colonii, ci, cu modificările necesare, este orientativă și pentru Înțelegerea trăsăturilor fundamentale ale dreptului sacral din Roma. 2. Imediat după Întemeierea coloniei, consiliul celor aproximativ șaptezeci și cinci de decuriones a trebuit să stabilească: (a) numărul zilelor festive, (b) ce culte sunt celebrate chiar de cetate și (c) cine trebuie să practice aceste culte. Sărbătorile, cultele și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numărul zilelor festive, (b) ce culte sunt celebrate chiar de cetate și (c) cine trebuie să practice aceste culte. Sărbătorile, cultele și funcționarii nu sunt enumerați cu exactitate. Cetatea-mamă determină cadrul, organizarea, dar nu prescrie nici măcar un panteon fix. Centralismul sacral rămâne Încă moderat și formal. Nu știm În ce măsură colonia spaniolă, Încercând să umple acest cadru, s-a inspirat din extraordinarele calendare de piatră (fasti, ferialia) care tocmai atunci se răspândeau În cetățile italice. Finanțarea cultului provine din banii Încasați din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de obligațiile publice. În timpul serviciului lor trebuie să Îmbrace toga praetexta; la teatru și la luptele de gladiatori au un loc de onoare printre membrii consiliului. În acest fel, este făcută vizibilă legătura dintre puterea sacră și puterea politică. Puterea sacrală le revine administratorilor (magistri) care sunt numiți de autoritățile supreme ale orașului. Prin hotărârea consiliului orașului, care la Urso asumă În materie de politică religioasă același rol central al Senatului din Roma, ei se Îngrijesc de sanctuare, de temple și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o avea În clipa respectivă; numele zeului care se ocupa de ea fiind o problemă de importanță secundară. 2. ZEII PRIMEI FUNCȚIITC "2. ZEII PRIMEI FUNCȚII" Structura tripartită a panteonului indo-european este foarte bine conservată În India antică. În ceea ce privește funcția sacrală, o trăsătură deja tipic indo-europeană, ea era deținută, complementar, de două divinități majore; În India acestea sunt Varuna și Mitraxe "Mitra". Nu este vorba Însă despre o simplă dublură (În acest caz, unul dintre cei doi ar fi fost rapid
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regele cetății Veiig și Claudius Marcellus care Îl ucide pe Viridomar, regele insubrilor; or, În toate aceste trei cazuri, comandantul roman și-a decapitat dușmanul mort. Acesta nefiind un obicei roman, este legitim să ne gândim că decapitarea avea motivații sacrale antice, asemănătoare cu cele ale celților. În fața acestor date, romanii și grecii ar fi trebuit să fi fost mai prudenți În ceea ce privește condamnarea „barbariei” celților. De fapt, ne aflăm În fața unei situații tipice: celții păstrează obiceiuri străvechi care, În lumea clasică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
am văzut, devenind stăpânul agriculturii. Ajungem inevitabil la concluzia că, În cadrul teologiei tripartite indo-europene, Fomoire reprezentau cea de-a treia funcție, cea economică. La rândul lor, Tuatha prezintă un tipar magic care face din aceștia reprezentați ai primei funcții, cea sacrală; și, la fel ca În India sau lumea germanică, În confruntarea cu exponenții celei de-a treia funcții se realizează o alianță Între zeii primei funcții și zeii celei de-a doua funcții (cea militară). Așadar, și lumea celtă, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lungul întregii vieți a pictorului. Elisabeth Ingles oferă o explicație de factură autobiografică acestei serii tematice. "Grupul de opere extraordinare pe tema sexului și a dorinței rezumă sentimentele sale cu privire la femei: el are dorința de a iubi, crede în dimeniunea sacrală a actului iubirii pentru fecundație și perpetuarea speciei, dar este ros de gelozie și neîncredere, și sfârșește prin a se abadona disperării"354. Munch a deconstruit modelul printr-o malefică inversiune decadentă. Madona, simbol al unei maternități în care sexualitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică, nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului. Madona lui Munch nu corespunde în niciun caz funcției sacrale, desprinse din iconografia tradițională a compozițiilor cu tema Madona și Pruncul. Sânii, ambii expuși privirii, nu sunt înfățișați în exercițiul alăptării, ci pentru a accentua senzualitatea femeii. Figură maternală coruptă, Madona a devenit Veneră, iar Munch aplică după un cod
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
importante, de o certă valoare estetică, dar și ilustrațiile erotice cu care este tapetată baia, în măsură să creeze atmosfera hedonistă de juisanță estetică, tincturată concupiscent a seniorului. Chiar obiectele de cult ortodox sunt deprivate aici de funcția lor liturgică, sacrală, pentru a fi reinvestite estetic. Singura religie la care estetul aderă este cea a artei. În această privință, îi putem opune spiritul ingenios și sever de erudiție papistașă cu accente iezuite al lui Des Esseintes, în locuința căruia domnește rigoarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
găsiți un punct sensibil, insistați câteva secunde asupra lui, apoi masați toată zona cu o mișcare de presare-ciupire, pentru a relaxa mușchii și nervii regiunii lombare. Masați partea exterioară a fiecărei palme pentru a relaxa șoldurile și zona pelviană. Regiunea sacrală și coccisul. Dacă vă doare baza coloanei, trebuie să trimiteți un flux energetic vindecător în această zonă. Punctele care corespund zonei coccigiene se află pe încheietură. Masați întreaga zonă pentru a cuprinde și punctele reflexe lombare (vezi foto 23, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
mult de zece perechi de coaste, ... b) "semicarcasa din specia bovine", în sensul subpozițiilor 0201.10 și 0202.10 produsele obținute prin separarea carcasei întregi după un plan de simetrie care trece prin mijlocul fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare și sacrale și prin mijlocul sternului și al simfizei ischiopubiene; se considera "semicarcasa" și partea anterioară a semicarcasei care conține toate oasele, gâtul, spata și mai mult de zece coaste, ... c) "sfert compensat", în sensul codurilor tarifare 0201.20.10 și 0202
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]
-
se prezintă ele după operațiunile de sacrificare, de eliminare a sângelui, de eviscerare și de eliminare a părului și unghiilor. Semicarcasele sunt obținute prin separarea carcasei întregi după un plan de simetrie trecând prin fiecare vertebra cervicala, dorsala, lombara și sacrala, prin lungul sternului și prin simfiza ischiopubiana Aceste carcase sau semicarcase pot fi prezentate cu sau fără cap, cu sau fără rât, picioare, osânza, rinichi coadă sau diafragmă. Semicarcasele pot fi prezentate cu sau fără măduva spinării, creier și limba
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]
-
în sensul subpozițiilor nr. 0204.10, 0204.21, 0204.30, 0204.41, 0204.50.11 și 0204.50.51, produsul obținut prin separarea carcasei întregi după un plan de simetrie care trece prin mijlocul fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare și sacrale și prin mijlocul sternului și al simfizei ischio-pubiene; ... c) "cască", în sensul codurilor tarifare 0204.22.10, 0204.42.10, 0204.50.13 și 0204.50.53, partea anterioară a carcasei, cu sau fără piept, conținând toate oasele, gâtul, spata
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]
-
50.19 și 0204.50.59, partea posterioară a carcasei, care conține toate oasele și jigoul, tăiată perpendicular pe coloana vertebrală la nivelul celei de a șasea vertebra lombara sub osul iliac, sau la nivelul celei de-a patra vertebra sacrala, de-a curmezișul osului iliac, în fața simfizei ischio-pubiene; ... h) "semichiulota", în sensul codurilor tarifare 0204.22.50, 0204.42.50, 0204.50.19 și 0204.50.59, partea posterioară a semicarcasei, care conține toate oasele și jigoul, tăiată perpendicular pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]
-
50.19 și 0204.50.59, partea posterioară a semicarcasei, care conține toate oasele și jigoul, tăiată perpendicular pe coloana vertebrală la nivelul celei de a șasea vertebra lombara sub osul iliac, sau la nivelul celei de-a patra vertebra sacrala, de-a curmezișul osului iliac, în fața simfizei ischio-pubiene. ... B. Pentru determinarea numărului de coaste întregi sau tăiate menționate în notă complementară 3A, nu se iau în considerare decât coastele, întregi sau tăiate, nedesprinse de coloană vertebrală. 4 Se considera: a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]
-
în sensul codurilor tarifare 0207.35.71 și 0207.36.71 - produsele ce constituie gâște sau rate prezentate jumulite, golite complet, fără cap și fără labe și cărora le-au fost eliminate oasele carcasei (sternul, coastele, coloana vertebrală și osul sacral) dar care au femur ele, tibiile și humerusurile ... 5 a) Carnea nepreparată termic și condimentata se clasifică la Capitolul 16. Se considera "carne condimentata", carnea nepreparată termic, a cărei condimentare este realizată în profunzime sau pe toată suprafața produsului și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]