928 matches
-
este "apariția unei comunități sacral-politice speciale și intramundane", comunitate ce se întemeiază pe "descendentă genealogica" (p. 107). A doua condiție este "transformarea substanței ecclesiei", în perioada creștină, care s-a făcut în linii mari pe două coordonate: ștergerea graniței dintre sacralitate și politica în Sacrum imperium și afirmarea supremației papale în corpus mysticum. A treia condiție se referă la ruptură care se produce în sânul ecclesiei. Cea dintâi schisma se datorează lui Augustin care a deosebit categoric statul de biserică și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pietre toți nebunii și orbii/ Cu viermi decapitați în pumn/ Mlaștina să-ți fie loc de închinare/ În care să-ți tai cu ochii cărare/ Acolo să-ți vezi iubita născînd/ Acolo să bolești, să mori aiurînd" (Îndemn). Dar - atenție! - sacralitatea negativă înscrisă în discursul blasfemator poate reveni în matca fertilității grație instrumentului poetic. Analizînd poezia descompunerii propusă de autorul Florilor Răului, Jean-Pierre Richard afirma că bardul francez "ne prezintă moartea ca pe o viață la superlativ, ca o viață dezlănțuită
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
după un război nimicitor. Totul trebuie reconstruit. Creon, pe de o parte, vrea să reorganizeze instituțiile laice, societatea vrea să restabilească legile după care cetatea să reînceapă un ciclu vital. Antigona, pe de altă parte, vrea să respecte tradiția, obiceiurile, sacralitatea și să-și îngroape morții. Tragedia se naște din faptul că se bat două adevăruri la fel de valabile. Penciulescu nu-l vede, de asta, pe Creon ca pe un dictator. El este obligat, însă, să-și respecte cuvîntul pentru că numai așa
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
un pește de o bicicletă"). De asemenea, are afinități mai clare cu feminismul academic francez, poate ceva mai creditabil și mai puțin politizat gen Helene Cixous sau Luce Irigaray. Exegeza biblică în spirit feminist are multe puncte comune cu interpretările sacralității din Powers of horror a Juliei Kristeva, fără a spune prin aceasta că ideile Mihaelei Miroiu sunt lipsite de originalitate, ci că se integrează foarte bine în sistemul destul de complex actualmente al gândirii feministe europene și americane. Ceea ce mi se
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
teren american care a atras scriitoare de culoare precum Toni Morrison sau Alice Walker. Deși pare o teorie eterodoxă și destul de îndrăzneață asupra condiției feminității (văzută ca relație, nu doar ca esență), cartea Mihaelei Miroiu nu atinge cu nimic misterul sacralității Mariei și al nașterii lui Hristos. Dimpotrivă, acel fiat al Mariei este interpretat cu unelte exegetice noi, postmoderne, dar cît se poate de valide filosofic și conceptual. De altfel, acesta este marele merit al teoriilor de acest gen: aruncă o
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
place sau nu, aparținem și vom aparține) lumii europene sud-estice, geamăna poate mai puțin norocoasă, dar nu mai puțin legitim moștenitoare a Antichității târzii decît sora apuseană. Scara de valori a acestei lumi era cea a medievalității ortodoxe, dominată de sacralitate, în care individul, simplă creatură și în nici un caz creator, își căuta, fără istov, mîntuirea sufletului. De aici toate deosebirile fundamentale față de lumea Renașterii. Or, din istoria noastră lipsind marea ruptură pe care o produce aceasta din urmă în partea
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Iulia Alexa Simptomul ca o "mușcătură" a sacralității. Istericele lui Charcot sunt surori bune cu preotesele africane în transă. Caterina din Sienna și Loise de Néant sunt de fapt frustratele sânului matern, împingând sublimarea până la absolut sau până la vid. Evita Peròn, Mahatma Gandhi și Madonna sunt întruchipările unei
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
nouă "teologhisire" (sensul superior). Ca o paranteză, teologia nu relegă discursul psihanalizei: Evdokimov scria undeva, despre asceza pustiei, că este o "imensă psihanaliză urmată de o imensă psihosinteză a sufletului uman universal." Dincolo de Fecioara Maria se întinde imensul teritoriu al sacralității feminine din toate spațiile culturale: Coranul sau supunerea absolută, Africa neagră și transele inexplicabile, India și erotica mistică, apoi complicatele, genialele sfinte catolice. Psihanaliza feminității e punctul de plecare pentru reducții structuraliste "clasice". A fi femeie este echivalent cu "a
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
de plecare pentru reducții structuraliste "clasice". A fi femeie este echivalent cu "a fi cel slab" sau "cel care își permite nevroza". Psihanaliza este astfel, încă un argument pentru persistența dihotomiilor gândirii tradiționale ce vor fi deconstruite în poststructuralism, iar sacralitatea funcționează ca un soi de background al lor, postulând că "ceea ce este da, da; ceea ce este nu, nu"; prag de inhibiție și motor de refulare. Dihotomiile reconstruite de Kristeva vin ca manifestări de gândire dualistă tare. Sacrul este deopotrivă relație
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
din efortul epuizant sau din moarte (Orfeu, Marsyas)! Dansul tehno sau cel al dervișilor sufiști au același rezultat, extazul. Orient și Occident se întâlnesc într-un soi de psihologie transpersonală care adună și drogul și sexualitatea și jazzul și politica. Sacralitatea nouă, "minimală, imprescrptibilă, și exigentă ca orice ateism veritabil." (C. Clément). No comment. "Dogma structuralistă" se aplică și condiției umane, ridicând-o la abstract. Binaritatea sacrului e o sursă primară de sens, justifică și viața noastră desfășurându-se între trup
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
penetrați o gașcă '80'90. Fiecare revistă literară se sprijină pe o gașcă. în gașcă se bea. Voi încercați prin a aduce de băut. (....) din rețeta cărora (textele debutanților, n.n.) să nu lipsească sub nici o formă cuvintele: intertextualitate, sincretism, Patapievici, sacralitatea elementarului, postmodern, turnul de fildeș, oximoron (....) Ei și acum să te ții. Pentru că în orice poveste cu Scufița Roșie (asta sunteți, nu vă faceți iluzii), trebuie să apară și lupul, (critica, bat-o s-o bată!). Iar lupul se uită
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
o axă simbolică: SACRU-PROFAN, astfel încât identificarea fiecăruia dintre ei să poată fi optim valorizată. Gorjean din întâmplare și apoi prin adopție, Valer Neag își construiește parcursul în preajma "Coloanei", dar nu sub semnul ei. El își structurează expoziția pornind de la ideea sacralității ființei umane. Este o temă majoră care se impune constant în opera sa încă de la debut. Artistul își concepe creația ca pe o mărturisire de dragoste, de înțelegere față de semeni, de familie-componentă importantă a Decalogului său etic și artistic - de
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
interdependente: credința, nădejdea, dragostea. Esența poeziei, ne încredințează d-sa, este de natură mistică, edificiul său fiind analogonul unui Templu: " În absența Templului sîntem izgoniți de la cele drepte, de la cele ce ne dau rost. Necesitatea existenței Templului (cel în care sacralitatea sa se manifestă) este explicitată și argumentată, de altfel strălucit, de Heidegger, în Originea operei de artă". Pe urmele celebrei teze a abatelui Brémond, ni se propune asocierea dintre fiorul poetic și cel al rugăciunii: "La rugăciune, la citirea ei
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
noul climat politic, cultural și moral de după primul război. Și, într-un fel sau altul, această generație de umaniști, în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, exprimă cultural toate nivelurile unei existențe frămîntate: de la moralismul sceptic și vituperant la recuperarea sacralității, de la iluminarea mistică în fața absurdului la dimensiunea expresionistă a magiei, și de la contemplația stenică la elogiul vieții și la melancolia stărilor de crepuscul. Imediat după întregirea României, Gheorghe Baba hotărăște să se întoarcă, împreună cu familia, în Banatul pe care îl
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
două și patru sute de persoane, fapt ce arăta, pe de o parte, că controlul ideologic al partidului era foarte puternic; a merge la biserică era un semn de disidență; în schimb, ritualurile de la înmormântare fiind și profane, având o altă sacralitate decât cea instituționalizată de biserică, populația era lăsată să meargă la aceste ritualuri religioase - de altfel cele mai înalte autorități ale partidului spuneau că își înmormântează părinții la biserică și își căsătoresc copiii în fața statuii lui Stalin... Acest control ideologic
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
iluzia vieții o simplă complicitate cu privitorul. Însă dincolo de pauperitatea materialelor și de suspendarea iluziilor, de asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea construcției ca metaforă a existenței însăși, formele mai păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contra, inapte încă de a se manifesta. În spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă momentul prielnic pentru reactivare memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din imemorialul act al creației dintîi ori din mai recenta stilistică a unei
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
mutilate, ale poeților preneoterici latini. Epilogul cuprinde eseul subtil al Cătălinei Popescu, prezentă de altfel în volum cu încă două studii, despre relația paradoxală dintre reprezentările moderne, în maniera teatrului absurd, ale dramelor antice, și ipostaza lor originară, saturată de sacralitate. Ni se par remarcabile toate aceste priviri proaspete asupra Vechimii, întîi pentru că relevă seriozitate științifică în abordare, onestitate a exegezei textuale, interpretare personală, toate acestea fiind consecințele unor lungi ani de severe studii eline și latine. În al doilea rînd
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
și fără să plătească. Nici vorbă de prestigiu ori de exemplaritate. Din contra, un simplu buzunar al nimănui în care nu e interzis să vîri mîna pînă la cot. În al doilea rînd, reproducerea nedeclarată răpește textului de origine orice sacralitate. El e profanat fără scrupule morale ori profesionale. Profanatorul crede că are aceleași drepturi asupra lui ca și autorul adevărat. Nu se simte cu nimic îndatorat originalului. Mai mult, e sigur că nici nu există așa ceva. Doar o ștafetă care
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
patru preoți și s-a putut intitula, după ce s-a sfințit obiectul cu pricina, rege internațional al rromilor. După părerea Cronicarului în biserică ar trebui să fie loc pentru toată lumea, iar ideea că Ilie Stănescu și-a bătut joc de sacralitatea regalității românești ar trebui privită cu mai multă relaxare. În anii ’90, cînd a apărut pe firmament regele Cioabă, e drept că fără a se încorona la biserică, dar încurajat politic să se dea în stambă, pentru a compromite regalitatea
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
la biserică, dar încurajat politic să se dea în stambă, pentru a compromite regalitatea în ochii cetățenilor, n-a izbucnit un scandal de o asemenea amploare. Azi în schimb, cînd regalitatea a devenit istorie, presa nu mai poate de grija sacralității istoriei României. Ne supără azi că rromul Stănescu și-a sfințit coroana la Curtea de Argeș. S-o poarte sănătos. Într-un fel acest bulibașă a luat mai în serios un loc simbolic al regalității românești decît au făcut-o mulți dintre
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
spre hierofanie: ,, După cîte știm, nu s-a insistat suficient asupra acestui pasaj fundamental. (...) O ridicătură (eminens), o movilă, o piatră, un zid sînt alte scări ale lui Iacov pe care îngerii urcă și coboară într-un centru greu de sacralitate. Vorbind despre simbolurile ascensionale, Gilbert Durand reamintește că în noaptea faimosului vis Iacov a dormit pe un bethel, un loc «sus pus»". Comentînd Povestea unui om leneș a lui Ion Creangă, adesea subestimată ori ignorată de critica literară, Ion Pecie
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. În mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
s-ar spune, poezia lui Marian Drăghici Ťnu s-ar povestiť. Cred că receptarea unei astfel de poezii depinde de acceptarea sau respingerea acestei teze eliadești. Toate poemele "lunetistului cu diligența" sînt relătari ale unor experiențe mediumnice, expresii ale revelației sacralității în plin derizoriu. În subsidiar, este indusă convingerea că derizoriul este singurul teritoriu germinativ al sacrului; cît de nouă este această idee contează mai puțin, poate mai importantă este forța ei. Din punctul acesta de vedere, Marian Drăghici, deși optzecist
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]