190 matches
-
spinozistă. Deus sive natura pare a fi deviza poetului, care e atît de legat de bucuriile telurice, încît nu înțelege a le ceda transcendenței, a se desprinde de ele așa cum ar pretinde o veritabilă postură mistică, ci le "binecuvîntează", le sacralizează, intuind un fond divin nehotărnicit în raport cu fenomenele. Așa cum am arătat și cu alt prilej, Adrian Popescu oscilează între creștinism și păgînism. Premisele sale psihologice sînt cele ale unui panism care trăiește jubilația contactului cu o natură purificatoare în sine, la
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
În nici un context independent de percepția umană [...] Sacrul se referă la o structură a conștiinței umane, la o relație cu realul și nu realul Însuși [...] Unica proprietate intrinsecă necesară pe care trebuie să o posede un obiect pentru a fi sacralizat este existența, propria sa calitate de obiect. Sacrul este În percepția obiectului și nu În obiectul Însuși”. Iată aici relevată o teorie modernă a comunicării, În care importanța receptorului este definitorie. Numai orizontul științific și aperceptiv al receptorului depune mărturie
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este pîntecele, este Universul și este uterul care adăpostește sufletul, este templul în care viața capătă sens, este însăși dimensiunea antropologicului". Formulările sînt totuși indubitabil personale - încă o ruptură, de reflexul compilatoriu caracteristic meridianului filmologic local
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
-mi împărtășești chipul Ce nu s-a făcut cenușă? Ochii mi s-au mărit De la pământ la cer, De la pământ la mine, Acum pot să te văd, Te știu prin tine însuți creat. Mă chemi din părul femeilor Ce le sacralizează ceafa de groaznică lumină, Din mișcările lor mai scânteietoare Decât orice altă Natură. înviez pentru a fi carne din carnea lor, Cuvântul tău ce-l port la gură. Voi, lacrimi divine în corpul divin, Ca stâncile mă înconjurați, Ocean mugiți
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
dintre Dumnezeu și cuvînt. Conform Vechiului Testament, Cuvîntul divin reflectă o înțelepciune anterioară Genezei, iar pentru Sfîntul Ioan Cuvîntul era însuși Dumnezeu, dăinuitor în eternitate. Genuflexiunile scribului sînt prin urmare scriptice, într-o mărturisire imanentă a trudei sale ce se sacralizează, dar și a ipostazei divin-verbale ce se umanizează prin concepția textualizantă a Creației: "Dumnezeule blînd, care mi-ai scris sufletul (...) Eu sînt credinciosul Tău, îndrăgostitul semnaticii Tale, cel ce ține pe limbă, cu evlavie, consoanele sacre, uimit de harul de
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
referință: „Au Încremenit / brațele / pe cadranul rotund / al bătrânului ceas. / Nu mai colindă / ungherele casei, / tic-tac-ul sunând / ca potcoava./ Acum sângele / coboară și urcă / În artere / rotindu-se singur...” (Singur). Dispariția ființei carnale este trecută În mitologia popoarelor care au sacralizat apa sau focul. Întoarcerea În natură, prin contopirea organică, este supravegheată de Soare, chemat mioritic să-i vegheze somnul. Mai mult, păstrarea sub giulgiul luminii va rămâne continuă sub „nesfârșitele liniști” ale timpului. Metaforizând Într-un mod unic racla, care
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
există pentru că exista tradiții de credință și acțiune față de obiectele primordiale cum ar fi trăsăturile biologice și mai ales localizarea teritorială". Oamenii dau importantă acestor obiecte fiindcă "familia, localitatea și propriul "popor" poartă, transmit și protejează viață". De aceea le sacralizează și sunt dispuși să-și dea viața pentru ele. Așa cum am mai arătat, perenialiștii consideră că națiunea este o realitate existența din timpuri imemoriale, între națiune și etnie neexistând diferențe însemnate. În opinia lui Joshua Fishman 35, etnicitatea este un
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în muzeu, iar astăzi există sute de urne și vase de incinerație restaurate în muzeu“. O primă trăsătură constantă a acestor necropole a fost amplasarea lor într-un spațiu bine delimitat natural (zone mai ridicate de teren) care a fost sacralizat. În majoritatea cazurilor, necropolele erau situate la aproximativ 300-500 m de așezare, iar în unele cazuri precum Timișoara-Fratelia, chiar mai aproape. Numărul redus al mormintelor deranjate de alte morminte aparținând aceleiași comunități, fapt constatat în toate necropolele câmpurilor de urne
Agenda2003-46-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281703_a_283032]
-
mai rău decît atît." Să adaug observația: Nimeni nu spune că Eminescu nu trebuie sărbătorit, fie și fără vreun soroc anume. Dar nu așa. Relația cu el nu se cade să se transforme în acte de cult... Eminescu nu trebuie sacralizat din afară, nici cu obstinația oarbă a unui instinct". Si inca: "Eminescu -, ce este el ca model? Că poet a fost un model pentru epigonii lui, și atît." Și, apoi, respinge formulă lui Noica despre Eminescu "omul deplin al culturii
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
acum cîțiva ani, cînd, prin decizia curajoasă a unor muzeografi tineri, cîteva muzee din țară și Muzeul Național de Artă din București - ultimul și sub presiunea unor factori exteriori - au spart această cutumă, că el ar putea expune în spațiul, sacralizat abuziv prin noncomunicare, al Muzeului. Pot fi amintiți aici, ca agenți ai acestei umanizări a spațiului muzeal, în primul rînd tinerii muzeografi și critici de artă, convertiți rapid la curatoriat, din cîteva mari centre culturale românești: Ileana Pintilie, Timișoara, Ruxandra
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
republicii întemeiate pe virtute, față de monarhia bazată pe privilegii și onoruri. În vremea noastră, în timpul și cu prețul unor teribile încleștări - două războaie calde și unul rece de 40 de ani - s-a prăbușit puterea totalitară absolută, agresivă, înrobitoare, care sacraliza un simplu fapt - fasciile, o rasă sau o clasă socială - și acum se mondializează puterea democratică bazată pe domnia legii, adică pe funcționarea liberă, consimțită și controlată a unui sistem valoric uman, benefic și perfectibil. În treacăt și în exercițiu
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
război și spaimă, una într-alta se ascund" (Stigmatul care cîntă). însă fenomenul cel mai tulburător îl reprezintă aci (ca și la Tudor Arghezi sau la V. Voiculescu) o contaminare, cu caracter de reciprocitate, a entităților absolute. Dacă demonia se sacralizează și sacralitatea capătă atribute demonice, într-o înmănunchere fascinant-confuză: "Atîta nedeslușire a pedepsit pămîntul/ încît mă doare însăși moștenirea/ în omul singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
mai mult. Ortodocșii se folosesc de ea, ca și de marxism-leninismul laic inspirat din Vechiului Testament pentru a se apăra de romano-catolicism, de occidentalizarea, universalitatea Noului Testament. 1.000 de ani de cultură europeană, de forță a Romei, care a sacralizat dreptul român, persoana umană, statul de drept, rațiunea și școala și le-a pus pe toate în slujba și moralei biblice este învingătoare în întreaga lume. Sinteză: Romă, Atena și Ierusalimul au creat civilizația, cultura universală occidentală. La ortodocși toate
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381568_a_382897]
-
președinții Emil Constantinescu, Traian Băsescu, publiciștii Adrian Pleșu, Sorin Roșca Stănescu și semantarul acestor rânduri. Cine caută pe google - România stat mafiot - găsește 218.000 de documente. Statul de drept este produsul Revoluției, Renașterii papale, sec. XI-XIII, când s-au sacralizat dreptul, persoana, rațiunea, școala, etica, când sacerdoții et imperii, papa și împăratul și-au definit sferele de putere distincte, și s-au pus astfel bazele ... Citește mai mult Contribuția economistului Pavel Roman (AGERO Stuttgart) la tranziția de la puterea verticală, statul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381575_a_382904]
-
președinții Emil Constantinescu, Traian Băsescu, publiciștii Adrian Pleșu, Sorin Roșca Stănescu și semantarul acestor rânduri. Cine caută pe google - România stat mafiot - găsește 218.000 de documente.Statul de drept este produsul Revoluției, Renașterii papale, sec. XI-XIII, când s-au sacralizat dreptul, persoana, rațiunea, școala, etica, când sacerdoții et imperii, papa și împăratul și-au definit sferele de putere distincte, și s-au pus astfel bazele ... VI. VIOREL ROMAN - GRECO-ORTODOCȘII LA PERIFERIE, de Viorel Roman, publicat în Ediția nr. 2279 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381575_a_382904]
-
uimită mâna spre cap Să simt porumbelul, cu încântare Să-l mângâi pe aripi, să nu-l scap Nevăzută Minune înălțătoare! Din ziua aceea cred că apele toate Fără de care n-ar viețui ce e viu Prin harul Domnului sunt sacralizate Altfel Pământul ar deveni pustiu. Botează-ne Doamne cu armonie Trupul și gândul, întreaga Creație S-avem în inimi dragoste, omenie Și pentru darurile Tale, adorație! Mulțumim Iisuse că te-ai întrupat S-amintești omenirii voința Tatălui Ce te-a
BOTEZUL CREAȚIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384312_a_385641]
-
naratorului legate de procedura controlului tastaturii. E ascunsă răsplata pecuniară amețitoare a regimului comunist din perioada stalinistă acordată artiștilor care îl slujeau cu pseudo-creațiile lor (467-468). Fostul lider al URSS, I. V. Stalin (46), pare, în roman, pus - după ce fusese sacralizat - la index. Nici despre statuia lui Stalin (177) nu se mai pomenește. Cenzura a respins chiar și referirea la "normalizarea" din timpul relaxării prigoanei politice de după moartea lui Stalin ("tătuca") (486). Regimul autolegitimat prin întreaga istorie a neamului se teme
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
1988). După o lungă istorie de filozofie "sistematică", Nietzsche face "filozofie cu ciocanul", spărgând formulele și gândind aforistic și poetic, supremele idei ale ochiului său revelator fiind Supraomul și Eterna Întoarcere menită celor care au crezut în viață și au sacralizat-o. Cu un ochi care privește într-un trans-unde al lucrurilor eterne au compus înainte de toate Bach, Mozart, Beethoven, Schubert Aceștia au văzut că aparent paradoxal armonia, adică finitudinea cea mai perfectă, dezvoltă puterea magică de a elibera spre infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de mare puritate și vibrație, întâlnim la Rabindranath Tagore. Pe de o parte, concepția panteistă hindusă, în sensul că toate sunt în Unul, confundate prin iubire advaitam=anandam datorită unei armonizări existând din eternitate și, din acest motiv, poetul indian sacralizează și transfigurează poetic viața. Pe de altă parte, într-un poem deosebit de semnificativ din volumul Balaka Lebedele, poetul vorbește de zborul durând veșnic al unui stol de lebede însetate de un Dincolo indiscernabil, dar intens râvnit, luând pe aripile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cifrul. Unică, uluitoare viziune ! Ce a făcut geniul eminescian în fața imposibilului existențial, a nonsensului său axiologic ? Pe de o parte, ca oaspete al această lumi, căreia nu-i aparține, a binecuvântat-o îmbrăcând-o "în aurul și purpura", poeziei, a sacralizat-o, cum și Pindar și Hölderlin o mai făcuseră, a ridicat-o la sublim. Pe de altă parte, a imaginat modalitățile de transcendere a acestei lumi în care fără voia lui, a fost coborât în "corpul cel urât", și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nedefinit? la nivel cosmic" (N. Bomher), cum se Întâmpl?, de exemplu, În „Mortua est!"'. Cand torsul s-aude l-al vr?jilor caier Argint e pe ape ?i aur În aer ". St?pânit? de „vraj?", aceast? lume de-nceput este sacralizat? de prezen?a „cuvântului" (ce aminte?te de cuvântul primordial Cuvântul „cel dintâi"), este, prin urmare, singura În care devine posibil? „arhetipala condi?ie cosmic?" a unit??îi originare (Z.D.-Bu?ulenga). Cele dou? crea?îi artistice eminesciene „Melancolie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
istorie". Ai să scrii gazetărie bună, surioară. "Cu... vitrion englezesc", îmi sare în ajutor vocea mea de-a doua, citîndu-l pe nenea Iancu: "Nu cerneală, Năică, vitrion englezesc". În anul întîi, '62'63, cînd am făcut Teoria literaturii, mai era sacralizat articolul lui Lenin, Organizația de partid și literatura de partid. Sînt două culturi, zicea Ilici: una a exploatatorilor, alta a exploataților. Și ce firave erau rezervele față de "cultura cu sens unic" atunci cînd am trecut eu prin facultate! La cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ființe, anatomii, obiceiuri, forme de organizare socială etc. Foarte rar - în special în mottouri, unde adie puțin umor - se creează impresia că ar fi vorba de o comedie a existenței, de o relativizare a ceea ce tindem în mod curent să sacralizăm: „Diferența fundamentală dintre un fril și o friliră nu este de sex, cum se vehiculează ideea în ultimul timp, ci într-adevăr așa cum au susținut strămoșii noștri, diferența e gastrofilică. Frilirelor le lipsește tocmai gastrofiza, lobul pereche care atârnă de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autori mai puțin cunoscuți sau înțeleși nu este condamnabil. Ion Roșioru nu știe însă să-și regleze tonul și adoptă în monografiile lui stilul solemn extatic al unui hagiograf. Făcând, de exemplu, biografia lui Arthur Porumboiu, el începe prin a sacraliza momentul nașterii poetului, în fraze de un irezistibil comic involuntar: „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
punctuală, legată de anumite evenimente istorice sau trimițând la acestea. Ea revalorizează timpul istoric până acolo încât Mircea Eliade va spune că profeții Vechiului Testament sunt adevărații făuritori ai Istoriei, în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]