1,599 matches
-
caracterizează încă de la început. Biserica are chipul nostru, iar noi nu-i putem da un alt chip. Tocmai acolo suntem chemați să-l întâlnim pe Isus Cristos și să-i primim evanghelia». «A accepta Biserica, cu înfățișarea ei istorică, ca sacrament al lui Cristos, înseamnă să renunțăm pur și simplu la visul unei credințe pure, la ispitele gnostice ale unei religii elitare. Înseamnă să ne așezăm la masa păcătoșilor pe care Cristos vine să-i mântuiască. Contemporanii lui Isus deja țineau
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să renunțe la euharistie, fără a renunța, însă, la chibzuința euharistiei. Gândirea sa ar putea fi sintetizată în acești termeni: să rămâi fără euharistie, însă să stai acolo unde a stat, și precum a stat Isus; să te lipsești de sacrament, însă să nu te lipsești de perspectiva sa. Și Sf. Benedict a trăit timp de trei ani la Speco din Subiaco fără împărtășanie și fără spovedanie, și a fost pentru el inițierea la viața creștină în forma specifică vocației sale
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
traiul», drămăluind mica sa pensie între nevoile proprii - de altfel, minime - nevoile celor săraci - în special cei din familie și vecinii mai puțin norocoși - și Biserică. Era ea cea care asigura uleiul pentru lampa veșnică ce ardea la altarul Preasfântului Sacrament. Din fragedă copilărie, o ajutam la rugăciune, căci nu vedea prea bine și, în acest fel, am învățat să citesc mai înainte de a merge la școală, buchisind cărțile sale de pietate. Frate Michael Davide, ce fel de imagine de Dumnezeu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
-și fi avut originile în doctrinele lui Mani ai cărui discipoli erau cunoscuți sub numele de maniheeni, dintre care a făcut parte și Sf. Augustin într-o etapă a vieții sale. Albigenzii refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
uvrier ș.a.; d) armată: adjutant, alianță, armistițiu, avangardă, beligerant, coaliza, concentrare, conflict, contingent, incorporat, instrucție, insurgent, misiune, ofensivă, recruta, rezervist, somare ș.a.; e) cultură: anticar, broșură, burlesc, clerical, coloană, comedie, confesional, ecleziastic, farsă, hebdomadar, monitor, mozaic, plagiator, plastograf, piedestal, prelat, sacrament ș.a.; f) știință: celulă, craniu, corolar, diagnoză, embrionar, fonetism, fibră, fiziolog, genetic, idiomatic, microcefal, paralogism, peripatetic, simptom, steril, supapă, telegraf, trigonometrie ș.a.; g) însușiri, atitudini, calități: abnegație, absurd, ariditate, atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acel preot în văzul enoriașilor și, îngenunchind înaintea lui, i-a spus: «Eu nu știu dacă mâinile acestuia sunt așa cum le descrie acest om; dar chiar dacă ar fi așa, eu știu că ele nu pot să estompeze forța și eficacitatea sacramentelor divine. Dimpotrivă, prin intermediul acestor mâini se revarsă asupra poporului lui Dumnezeu multe beneficii și haruri cerești. De aceea, eu le sărut din respect pentru ceea ce ele administrează și pentru autoritatea Aceluia pentru care le administrează». Pronunțând aceste cuvinte, îngenuncheat în fața
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
et repose est en celi ke la fit per ducour» (sufletul meu acționează ca o creatură ascultătoare față de Creatorul său și își găsește odihna în cel care l-a creat din iubire). El l-a instruit și în privința credinței în sacramentul euharistiei într-un mod atât de sublim, încât niciun muritor nu ar fi capabil să-l imite. 76. La Oxford, s-a distins fratele Eustache de Merc, de fericită amintire, care a fost ulterior guardian și custode de York. Acesta
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost lovit de o colită intestinală și de o durere atât de chinuitoare la o coapsă, încât cu greu reușea să-și rețină urletele. Înainte de a muri, timp de trei zile a implorat continuu: «Vino, preadulce Isuse!». După ce a primit sacramentele Bisericii, i s-a cerut să-l propună pe următorul succesor. El a sugerat ca fratele Ugo de Wellys să fie trimis la fratele Elia iar frații să-i ceară să le fie dat ca ministru fratele Albert de Pisa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prin această scriere apostolică, în virtutea ascultării, ca de acum înainte să nu acceptați la oficiul divin în parohiile și oratoriile voastre, în mod discriminatoriu, enoriașii altora, în zilele de duminică și de sărbătoare; nici să nu-i acceptați vreodată la sacramentul pocăinței fără permisiunea propriului preot, fiindcă, dacă cineva ar dori, pentru un motiv întemeiat, să-și mărturisească păcatele unui alt preot, trebuie, în conformitate cu ceea ce a stabilit conciliul general, să ceară și să obțină în prealabil permisiunea propriului preot, sau cel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
profesiune, următoarele norme: - ca de acum înainte să nu-i accepte cu ușurință, la celebrarea misterelor divine în bisericile și oratoriile lor, pe enoriașii altora în zilele de duminică și de sărbătoare; - să nu-i admită sub nicio formă la sacramentul pocăinței, fără permisiunea preoților lor; - să nu țină predici în bisericile lor înainte de celebrarea liturghiilor [parohiale], la care enoriașii obișnuiesc și trebuie să participe în bisericile lor în prima parte a zilei; - ca la aceeași oră să nu țină predici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
structurilor demografice vechi, caracterizate prin importanța mortalității pe care abia reușește să o compenseze o puternică natalitate. Aceste structuri sînt astăzi bine cunoscute datorită cercetării sistematice a *registrelor parohiale. În Franța din Ancien Régime, căsătoria este în același timp un sacrament indisolubil, bazat pe liberul consimțămînt al soților, și un contract civil care pune în joc interese materiale, mai mult sau mai puțin importante, după situația viitorilor soți: crearea unui cămin, transmiterea unui patrimoniu. Afacere de interese și care îi privește
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Practicile. Practicile pe care le antrenează aderarea la creștinism se observă pretutindeni. Unele sînt obligatorii, ca messa duminicală, confesiunea și împărtășania pascală, postul și abstinența în unele perioade ale anului, primirea *sacramentelor care jalonează viața individuală (botez, prima împărtășanie, căsătorie, maslu). Celelalte sînt facultative, ca pelerinajele la marile sanctuare sau la vreun loc sfînt. Dar, paralel cu aceste practici oficiale, mai sînt și altele care, în afara calendarului liturgic, exprimă credințe mai mult
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Cartagina...). Evergetism. Totalitatea donațiilor făcute de un notabil bogat unui oraș pentru a-și menține rangul și a-și asigura cariera politică. Excomunicare. Sentință a Bisericii care exclude un creștin din comunitatea credincioșilor. Exomunicarea minoră îl privează de dreptul la sacramente. Excomunicarea majoră îi interzice să fie îngropat în pămînt binecuvîntat și interzice celorlalți credincioși să întrețină relații cu excomunicatul. Familii lărgite. Familii conjugale mărite cu unul sau mai mulți membri înrudiți, alții decît copiii. Familii multiple. Familii formate din două
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fieful pe care i-l acordă. Învestitură canonică. Act prin care Papa îi conceda episcopului sarcina sa. Fără această investitură, episcopul nu poate fi hirotonist și, deci, nu poate avea dreptul de a-și exercita funcțiile ecleziastice (mai ales acordarea sacramentelor). Jurandă. Termenul, sinonim cu "comunitatea profesională", desemnează, sub Vechiul Regim, mulțimea persoanelor alese pentru a conduce un grup corporativ sau o corporație (acest din urmă termen nu apare decît în secolul al XVIII-lea). Justificare prin credință. Pentru Luther, înfăptuirile
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prin botez, sînt toți preoți. Ei resping astfel caracterul sacru și superioritatea spirituală a papei, a episcopilor și a preoților în general. Pastorii protestanți, neconstrînși la celibat, sînt simpli credincioși cărora li se cuvin diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru catolicii, sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
toți preoți. Ei resping astfel caracterul sacru și superioritatea spirituală a papei, a episcopilor și a preoților în general. Pastorii protestanți, neconstrînși la celibat, sînt simpli credincioși cărora li se cuvin diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru catolicii, sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege). Lege a francilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
numim ființele și lucrurile create. Pentru a-l numi pe Dumnezeu, trebuie să folosim numele pe care și-l da El însuși”3. Dumnezeu se apropie de Moise prin semnul focului ce arde în rug fără a-l mistui: este sacramentul Cuvântului care îl încearcă pe Israel fără a-l nimici. Barth subliniază importanța cererii lui Moise, care ar vrea să știe sub ce nume îl trimite Dumnezeu la popor, pentru că poporul să-l asculte și să-l urmeze. Răspunsul este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
omului către sacru și, pe de alta, „hierofania”, adică Întruparea și revelarea sacralității În fenomene ale lumii Înconjurătoare, va ipostazia mitul ca formă originară: „Mitul nu e tardiv decât În formulări. Dar conținutul său este arhaic și se referă la sacramente, adică la acte care presupun o realitate absolută, extraumană” (1969, p. 41). La fel, pornind de la principiul că mitul este un instrument de gândire a realului, Claude Lévi-Strauss va sugera prioritatea, dacă nu istorică, cel puțin semiotică, a mitului (1973
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
facem în anumite situații? În realitate, după o concepție evident sănătoasă, nu putem să nu legăm viața spirituală de celelalte activități pe care le facem. Pe de o parte, Isus Cristos, modelul unic al creștinului, este prezent atât în Sfântul Sacrament, cât și în Cuvântul vieții, în inima noastră (conștiința), în forme diferite. Pe de altă parte, persoana umană este aceeași și in biserică, și în afara ei, în orice loc și timp. Suntem noi cei care conștientizăm și dăm valoare prezenței
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
opunându-se falselor evanghelii ale libertății și fericirii. Viața noastră spirituală este deja o manifestare a credinței în persoana lui Isus și a legăturii noastre intime cu El, prin ascultarea și meditarea asupra cuvintelor sale și, mai ales, prin frecventarea sacramentelor, semne eficace ale prezenței sale. Astfel ne dăm seama că Isus Cristos este punctul de pornire și cel de sosire al vocației noastre de oameni și de creștini, acum și în devenire. Viața spirituală își are fundamentul în această relație
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pentru catolici, potirul comuniunii este considerat a conține în mod substanțial Sângele lui Hristos. Al XIX-lea conciliu ecumenic de la Trento (1545-1563, cu întreruperi), conciliul Contrareformei, a reafirmat în mod solemn dogma transsubstanțierii: Dacă va spune cineva că în sfântul sacrament al euharistiei rămâne substanța pâinii și a vinului împreună cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos și va nega această minunată și unică conversie a întregii substanțe în vin și în sânge, care nu lasă să subziste decât aparența pâinii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Dumnezeu, publicat la 30 iunie 1968, pentru a marca anul credinței, papa Paul al VI-lea definea Euharistia în felul următor 79: "Noi credem că Sfânta Liturghie pe care o celebrează preotul reprezentându-l pe Hristos în virtutea puterii primite prin Sacramentul Hirotonirii, și oferită de acesta în numele lui Hristos și al membrilor Trupului său mistic -, este sacrificiul de pe Calvar, făcut prezent în mod sacramental pe altarele noastre. Noi credem că așa cum pâinea și vinul consacrate de Domnul la Cina cea de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pară simțurilor noastre ca înainte este o prezență adevărată, reală și substanțială [...]. Acestă schimbare misterioasă este denumită de Biserică într-o manieră foarte potrivită: transsubstanțiere". La acestea, Paul al VI-lea adaugă că Prezența Domnului "sălășluiește după Sacrificiu în Sfântul Sacrament, care este, în tabernacol, inima vie a fiecăreia dintre bisericile noastre. Cea mai dulce datorie a noastră este să cinstim și să adorăm în Ostie binecuvântată pe care o văd ochii noștri, pe Cuvântul Întrupat, pe care ei nu-L
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
atacau comerțul și alte aspecte ale vieții sociale și economice din Germania. Contestațiile lui Luther au dus la studiul minuțios al Bibliei. Reacția Bisericii a făcut ca Luther să facă un pas mai departe, să combată cinci din cele șapte sacramente. Și alți critici ai religiei se manifestau, printre ei Erasmus de Rotterdam, Philipp Melanchthon, un adept al lui Luther. În secolul al XVI-lea, conflictul dintre catolici și protestanți a dus printre altele la Războiul de treizeci de ani. Leonardo
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]