63 matches
-
de tăiere cere ca în preajma porcului să nu fie oameni miloși pentru că aceștia vor transmite animalului starea de teamă, fapt ce îl va face să moară foarte greu iar carnea lui să nu mai fie bună la gust. De asemenea, sacrificatorului nu îi este îngăduit să scrâșnească din dinți în timpul tăierii, deoarece carnea va fierbe foarte greu. Cei mai în vârstă, din sat, spun că tradiția cere ca soțiile gospodarilor, care sacrifică porcul sau un alt animal pentru consumul din zilele
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarbatoarea_de_ignat_in_satul_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
vremuri vitrege. Vă așteptăm miercuri, 1 martie, incepand cu ora 11.00, la sediul Teatrului Evreiesc de Stat (str. Iuliu Barasch nr. 15) să ne bucurăm de primăvară și să ne molipsim de bucuria vechiului Barașeum! Intrarea va fi liberă! Sacrificatorul Teatrul Evreiesc de Stat prezintă pe 3 martie, la ora 19.00, PREMIERĂ oficială a spectacolului SACRIFICATORUL: UN COȘMAR, de Isaac Bashevis Singer. Regia și scenografia: RAFAEL GOLDWASER Asistenți de regie: YORDAN GOLDWASER, CRISTINA MOHAN Muzică: GUALTIERO DAZZI Video: MARIETTE
Invitație la Teatrul Evreiesc de Stat by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105757_a_107049]
-
Stat (str. Iuliu Barasch nr. 15) să ne bucurăm de primăvară și să ne molipsim de bucuria vechiului Barașeum! Intrarea va fi liberă! Sacrificatorul Teatrul Evreiesc de Stat prezintă pe 3 martie, la ora 19.00, PREMIERĂ oficială a spectacolului SACRIFICATORUL: UN COȘMAR, de Isaac Bashevis Singer. Regia și scenografia: RAFAEL GOLDWASER Asistenți de regie: YORDAN GOLDWASER, CRISTINA MOHAN Muzică: GUALTIERO DAZZI Video: MARIETTE FELTIN Distribuția: RAFAEL GOLDWASER ,,Aceasta nuvelă a lui Isaac Bashevis Singer, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură
Invitație la Teatrul Evreiesc de Stat by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105757_a_107049]
-
de oameni (care nu cuprinde „erosul”). Să-și formeze un caracter care să aibă trăsăturile pe fondul unei dragoste necondiționate, care le va putea da forța de a fi statornici și hotărâți de a rămâne cinstiți, loiali, sinceri, adevărați și sacrificatori până la capăt. Atunci când cineva iubește, ascultă, este răbdător, plin de bunătate, nu caută folosul său (adică nu e interesat să câștige material din relația respectivă), nu se „umflă de mândrie”, nu se poartă necuviincios. Crede totul, suferă totul și speră
DESPRE DECLARAŢIILE DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1424983826.html [Corola-blog/BlogPost/377238_a_378567]
-
Petre Th. Missir). Iar Maiorescu, un "om criptic" (lucr. cit., p. 326), greu de descifrat își va face jocul duplicitar. Fără a ignora ori minimaliza condiția sa de binefăcător, Maiorescu vădește lașitate, traversând "infernul sacrificial"; îl vom găsi alături de "amicii sacrificatori" și, pe altă parte, are grijă protectoare, împinsă de unii comentatori chiar în ireproșabilitate. "Cald și frig scria lorga, la moartea marelui critic nu i-a fost nimănui lângă dânsul". Nu e vorba de un atac antimaiorescian, ci de putința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
René Girard, identifica o anume relație între categoria sacrului și ideea de violență. Conform teoriei sale, atingerea gradului absolut al manifestării acesteia din urmă, adică a actului final al morții, căpăta conotații sacre. Gândind sacrificiul ca o "mediere între un sacrificator și o divinitate"44, pentru Girard urmările violenței sunt duale 45, atât negative prin sporirea răului provocat în mod brutal -, cât și pozitive prin resimțirea unei mulțumiri împărtășite, datorate ofrandei aduse. De altfel, prezența însăși a divinității în această ecuație
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
serie de construcții antagonice de tipul violență non-violență, pace-război, ordine-dezordine, creație-distrugere. Sacrificiul se prezintă astfel, prin însăși calitatea sa, ca o posibilitate de pătrundere în sfera sacrului, dar a cărui realizare se face pe tărâmul profanului, acolo unde se află sacrificatorul și jertfa ispășitoare, ca origine a ritului. Referindu-se însă la comunitățile primitive, Girard afirma că acestea "trăiesc în sacru"49, provenind din el și percepându-i diferit pe cei care se află în afara lui, fie dintr-o perspectivă benefică
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cu fața spre Creator, iar nu spre diavol. Or, numai raționalismul justiției, rupt de actul sacrificial hristic, nu e suficient pentru a reîntrona comuniunea dialogică în lume. "Sacrificiul atrage atenția René Girard a fost întotdeauna ca o mediere între un sacrificator și o <<divinitate>>"67. Rațiunile lui rămân, însă, ascunse, căci sunt deasupra oricărei rațiuni, încât modernilor sacrificiul le apare ca absurd și, firește, inuman. Așa se și explică inaderența modernilor și postmodernilor la miturile sacrificiale de felul celui al jertfei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la sine, ar putea, eventual, intra în grațiile depărtării. E la fel de posibil, totuși, ca tocmai prea ușoara desprindere de sine să trădeze valoarea îndoielnică a renunțării și să compromită astfel pariul primirii; cu cât jertfește mai fără preget, cu atât sacrificatorul trezește suspiciuni mai adânci legate de prețul darului său. Erotica revelează poate mai clar decât orice alt domeniu esența temporală a umanului - faptul că efigia noastră în prezență apare pe o monedă virtuală făcută din acel inestimabil aliaj de absență
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii. De aceea, nu se poate spune că Dumnezeu este o ființă transcendentă, întrucât El transcende existența. Astfel, transcendența lui Dumnezeu nu presupune propriu-zis existența
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sau extra pomœrium, fiind modelul suprem al virtuților întrupate. De la adventus la funus și consecratio, prin parcurgerea glorioasă a traseelor puterii intra muros/ pomœrium − ca edil și prim-cetățean garant sau ca erou aclamat −, dar și fuori le mura − ca sacrificator și civilizator −, conducătorul roman devine principalul autor și actor al discursului public. Împarte rolul de narator legendar cu populus romanus, "memoratorul" pentru posteritate al spectacolului puterii împăratului. Istoria rădăcinii semantice a cuvântului "imaginar", legată de ritualul funus imaginarium, îi stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
om s-a mutilat pe un altar, iar plecarea a a vut loc loc într-o zi nefastă. Inainte de ridicarea ancorelor, ca orice bun general, Nicias a adus sacrificii și a îmbarcat pe vase o întreagă trupă de astrologi, sacrificatori și crainici. In rada Siracuzei, luptele au continuat numai cu pierderi. Întristat, Nicias a comandat retragerea: imediat Luna s-a întunecat. Astrologii trebuiau să găsească explicația. Ei au afirmat că eclipsa se opune plecării. Trebuiau să aștepte de trei ori
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Luna s-a întunecat. Astrologii trebuiau să găsească explicația. Ei au afirmat că eclipsa se opune plecării. Trebuiau să aștepte de trei ori câte nouă zile. Generalul acceptă orbește. Luptele s-au sistat, vasele au stat inactive în port; doar sacrificatorii au avut de lucru de dimineața până seara: zeii trebuiau îmblînziți. Această situație este imediat exploatată de siracuzani. Ei închid porțile portului, distrug flota grecească împreună cu toți ocupanții. Ce au spus athenienii la auzul acestui dezastru? L-au acuzat pe
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
agni reprezintă prin excelență sacralitatea focului, dar el nu se lasă circumscris de aceste hierofanii cosmice și rituale.” asemenea lui Hermes, agni este crainic între cer și pământ. Prin mijlocirea lui, ofrandele ajung la cer. Este arhetipul preotului, fiind numit sacrificator sau capelan. De aceea imnurile care Îi sunt închinate se găsesc la începutul Rig Vedei. Este zeul veșnic tânăr fiindcă renaște cu fiecare foc ritual. Are rol apotropaic: alungă întunericul, îndepărtează diavolii, apără de boli și vrăji. Deși este omniprezent
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
scânteie, nădăjduind începerea, într-un viitor nedefinit a organizării luptei încetate pentru un timp, și în acest caz trebuia păstrată încrederea tuturor față de centrul de comandă, indiferent că acesta va fi el, Nicolae Petrașcu, sau un altul. Un devotat și sacrificator continuu, de o viață, a ideii naționale și al idealului legionar nu putea concepe că această luptă s a încheiat când încă mai erau în țară mii de oameni între 30 și 50 de ani, la vârsta maturității, care cunoscuseră
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Pe al doilea panou se vede desfășurarea unei libații funerare: o preoteasă răstoarnă lichidul roșu dintr-un crater într-o mare urnă. Ultima scenă este cea mai misterioasă: în fața mormântului său, mortul, în haină lungă, asistă la ofranda funerară: trei sacrificatori bărbați îi aduc o mică barcă și doi viței 56. Numeroși savanți, judecând după aspectul său (după Picard, "s-ar zice că " A J. Evans, op. Cit., III, p. 220, fig. 154; Ch. Picard, p. 144, 199; A. W. Persson, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
le ungeau cu untdelemn. Dar probabil se practica numai sacrificiul sângeros (zebah), de tip pascal, fără preoți, și, după unii, fără altar: Fiecare credincios jertfea el însuși victima, luată din turmă; ea nu era arsă, ci era mâncată solemn de către sacrificator și familia sa"19. - După cum susține W. F. Albright în mai multe lucrări: vezi, recent, Iahveh andthe Gods of Canaan, pp. 62-64 și passim. 14 Este teza, între altele, a lui R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, I, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
suveranității magice și juridice, funcția zeilor forței războinice și, în sfârșit, aceea a divinităților fecundității și prosperității economice. La indo-iranieni sesizăm mai bine această diviziune tripartită a zeilor și a societății, într-adevăr, în India veche, claselor sociale brahmana (preoți, sacrificatori), ksatriya (militari, protectori ai comunității) și vaisya (producători) le corespund zeii Varuna și Mitra, Indra și gemenii Nâsatya (sau Asvinii). Aceiași zei se regăsesc, citați în aceeași ordine, în tratatul încheiat de un rege hittit, către 1380, cu un șef
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
năpustești asupra arborilor ca un taur flămând, lași în urma ta o dâră neagră" (RV, I, 58,4). El este "crainic" între Cer și "Pământ" și prin el ofrandele ajung până la zei. Dar Agni este mai ales arhetipul preotului; e numit sacrificator sau "capelan" (pitrohitd). De aceea imnurile care îi sunt închinate se găsesc la începutul Rig Vedei. Primul imn se deschide cu această strofă: "îl cânt pe Agni, capelanul, Zeul sacrificiului, preotul, închinătorul ofrandelor, care ne umple de daruri" (citat după
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
5). El a traversat spațiul din trei pași, atingând, la capătul celui de al treilea, sălașul zeilor (1,155,6). Acest mit inspiră și justifică un rit în Brăhmanas: Vișnu este identificat sacrificiului (Satapatha Br., XIV, I, l, 6), și sacrificatorul, imitând ritualic cei trei pași ai săi, este asimilat cu zeul și atinge Cerul (I, 9, 3, 9 sq.). Vișnu pare să simbolizeze simultan întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea Cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de un an de diksă și era de obicei succedată de un alt an de ceremonii de încheiere. Răjamya este, după toate probabilitățile, prescurtarea unui șir de ceremonii anuale menite să restaureze Lumea. Regele avea rolul central, căci, ca și sacrificatorul srauta, el întruchipa întrucâtva Cosmosul. Diferitele faze ale ritului îndeplineau succesiv regresiunea viitorului rege la condiția embrionară, gestarea lui, timp de un an și renașterea lui mistică și rolul de Cosmocrator, identificat, în egală măsură, și cu Prâjăpati și cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
perpetuarea lumii, dar este, totodată, susceptibil de a crea o ființă spirituală și indestructibilă, "persoana", ătman. Sacrificiul nu are numai o intenție cosmogonică și o funcție eshatologică, ci face posibilă obținerea unui nou mod de existență. Zidind altarul focului (agnicayana), sacrificatorul se identifică cu Prăjâpati; mai exact Prăjâpati și sacrificatorul sunt identificați în ritualul însuși: altarul este Prăjăpati și, în același timp, sacrifiantul devine acest altar. Prin forța magică a ritului, sacrifiantul își construiește un trup nou, se urcă la Cer
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o ființă spirituală și indestructibilă, "persoana", ătman. Sacrificiul nu are numai o intenție cosmogonică și o funcție eshatologică, ci face posibilă obținerea unui nou mod de existență. Zidind altarul focului (agnicayana), sacrificatorul se identifică cu Prăjâpati; mai exact Prăjâpati și sacrificatorul sunt identificați în ritualul însuși: altarul este Prăjăpati și, în același timp, sacrifiantul devine acest altar. Prin forța magică a ritului, sacrifiantul își construiește un trup nou, se urcă la Cer, unde se naște a doua oară (Sat. Br., VII
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Prăjăpati, sacrifiantul efectuează aceeași operație de integrare și de unificare asupra propriei persoane, altfel zis, el devine "complet". La fel 19 Cf. J. Gonda, Leș religions de Vinde, I, pp. 236 sq. cum prin intermediul sacrificiului, zeul își recuperează persoana (ătman), sacrificatorul își face șinele, propriul său ătman (Kausitakl Brahmana, ffl, 8). "Construirea lui ătman seamănă, întrucâtva, cu reunificarea lui Prâjâpati, împrăștiat și secătuit de opera cosmogonică. Totalitatea actelor rituale (karmd), când este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Construirea lui ătman seamănă, întrucâtva, cu reunificarea lui Prâjâpati, împrăștiat și secătuit de opera cosmogonică. Totalitatea actelor rituale (karmd), când este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile psiho-fiziologice ale sacrificatorului sunt strânse laolaltă și unificate; suma lor constituie ătman (Aitareya Br., U, 40,1-7); grație acestui ătman al său, sacrificatorul devine "nemuritor". Zeii înșiși și-au câștigat nemurirea prin sacrificiu, câștigând brahman (Sat. Br., XI, 2,3,6). Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]