60 matches
-
de oameni (care nu cuprinde „erosul”). Să-și formeze un caracter care să aibă trăsăturile pe fondul unei dragoste necondiționate, care le va putea da forța de a fi statornici și hotărâți de a rămâne cinstiți, loiali, sinceri, adevărați și sacrificatori până la capăt. Atunci când cineva iubește, ascultă, este răbdător, plin de bunătate, nu caută folosul său (adică nu e interesat să câștige material din relația respectivă), nu se „umflă de mândrie”, nu se poartă necuviincios. Crede totul, suferă totul și speră
DESPRE DECLARAŢIILE DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377238_a_378567]
-
și un filosof înțelept, și alătura practica cea mai severă a moralei, profesiunii pe care o avea în privința ei. Să încheiem cu aceste cuvinte: "Un rege călăuzit de dreptate are ca templu Universul, iar oamenii de bine sînt preoții și sacrificatorii". CAPITOLUL XXII [Despre secretarii principilor] În lume sînt două feluri de principi: cei care văd totul cu propriii lor ochi și guvernează statele ei înșiși, și cei care se lasă în seama bunei-credințe a miniștrilor lor și se lasă conduși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de tăiere cere ca în preajma porcului să nu fie oameni miloși pentru că aceștia vor transmite animalului starea de teamă, fapt ce îl va face să moară foarte greu iar carnea lui să nu mai fie bună la gust. De asemenea, sacrificatorului nu îi este îngăduit să scrâșnească din dinți în timpul tăierii, deoarece carnea va fierbe foarte greu. Cei mai în vârstă, din sat, spun că tradiția cere ca soțiile gospodarilor, care sacrifică porcul sau un alt animal pentru consumul din zilele
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
poziția sa În interiorul unei ierarhii religioase (preotul), sau o persoană consacrată de un anumit statut social („bătrânii” satului, liderul familiei, un șaman sau un vraci). Nu există Însă restricții de gen sau vârstă În ceea ce privește actorul sacrificiului. Frecvent, modelul mitic al sacrificatorului este dat de o anume divinitate din panteonul religios, care a inițiat acel sacrificiu și care a Întemeiat ceva printr-un act sacrificial sau prin propriul sacrificiu. Referindu-se la sacrificiile agrare, Mircea Eliade consideră că acestea sunt repetări rituale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
astfel sprijinul divinității. Pe un al treilea palier, Întreaga comunitate este consacrată, sacrificiul afirmând atât comuniunea dintre membri (prin masa rituală), cât și legătura dintre aceștia și lumea divină (prin transferul sacrificial). După J. Henninger (1987, vol. XII, pp. 549-550), sacrificatorul poate urmări mai multe obiective: astfel, el poate să aducă un omagiu divinității, mai ales În cazul sacrificiilor periodice, incluse În calendarul religios al societății În cauză. El poate să mulțumească divinității pentru sprijinul și protecția acordate, poate să ceară
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
statut aparte, reprezintă un bun important și prețuit de individ sau colectivitate, dar este, prin chiar decizia de a-l aduce În centrul unui rit de maximă importanță, hărăzit distrugerii. Această ambiguitate este explicată de Evans-Pritchard prin identitatea simbolică dintre sacrificator și obiectul sacrificat: În actul sacrificiului, cel care oferă bunul ipostaziază, simbolic, acest bun ca un alter ego al ființei și poziției sale sociale. După obiectul sacrificat, putem distinge Între sacrificii nesângeroase (obiecte și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de simbolic precum ritul sacrificiului, trebuie să ținem seama de procedurile, referitoare la oameni, materiale, timp, mecanisme de organizare” (1996, p. 107). Cu alte cuvinte, substituirile rituale exprimă anumite decizii, În care intră factori precum resursele materiale aflate la dispoziția sacrificatorilor, poziția și prestigiul social al acestora, frecvența sacrificiilor, importanța divinității vizate, amploarea solicitărilor implicate etc. Esența sacrificiului ar sta Într-o „logică a echivalărilor simbolice a obiectelor care pot fi oferite” (R. Firth, p. 106), logică ce ar permite diferite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
D. Gold, 1987, vol. IV, p. 59). Prin consacrarea unui obiect, loc, persoană sau grup se stabilește o legătură privilegiată Între acestea și puterile supraumane, primele fiind transformate de contactul (material sau spiritual) cu cele din urmă. Sacrificiul reunește astfel Sacrificatorul (persoana care Îndeplinește sau comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial și prin intermediul bunului sacrificat se realizează această legătură - altfel spus, sacrificatul mediază Între uman și divin. Relația cu puterile sacrale instituită prin intermediul sacrificiului este radical diferită de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întemeierea relațiilor dintre cetate și puterile divine. Cetatea depășește această neliniște, această spaimă În fața sângelui și a omorârii unui animal, prin jocul dramatic al unui ritual care scoate În evidență, spre a se folosi de ele, ambiguitățile victimei și ale sacrificatorului. Animal inocent, boul de plug, este totodată un vinovat: garant al hranei cerealiere, el mănâncă cerealele, condamnându-se astfel să fie mâncat la rândul său. În același fel, apropiindu-se de altar pentru a mânca acolo hrana consacrată, boul se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fel, apropiindu-se de altar pentru a mânca acolo hrana consacrată, boul se desemnează pe sine Însuși ca victimă a sacrificiului. Omul care lovește este tot atât de ambiguu, el fiind „ucigașul boului”, dar, În același timp, și preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b, pp. 145-146). O altă sursă de ambivalență provine din intruziunea actului violent, sângeros, În sistemul comunicării cu sacrul. Imolarea victimei este un gest de distrugere, asemănător aceluia specific crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și dalmaților. Constată brusc că l-au pierdut pe Plautius Silvanus. — Unde e? țipă la Paterculus. — Ce? urlă acesta la rândul său. În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
retrași, cu spatele lipit de același plop, ca să facă loc procesiunii din jurul altarului. Parcă aș fi la teatru, își zice. Aproape de scenă și de actori, dar fără să particip la jocul lor. A venit momentul să se aducă jertfa. Doi sacrificatori prind cu putere taurul. Unul îl imobilizează trăgându-l de coarne, celă lalt aplică o lovitură sigură de secure în gâtul vânjos și puternic al animalului. Alături, un altul, cu tunica suflecată la centură, omoară porcul cu o piatră. Doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adună augurii, pentru a veghea ca ritualul să fie îndeplinit cu strictețe. Orice greșeală ar putea anula puterea sacrificiului. Mersul șontâcăit al lui Claudius Nero îl scoate în evidență printre ei. Observă dintr-odată o rumoare puternică în jurul lor. Un sacrificator s-a apropiat de Augustus, rege și flamini și le șoptește ceva precipitat. Un zvon, confuz la început, începe să zboare din gură-n gură: — Nu s-a găsit lobul de sus al ficatului la taur... Cu chipul ca de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
supraviețuirea strămoșilor și instituțiile cultului sînt cele care au format ansamblul instituțiilor sociale, acestea nu pot exista decît prin noi interpretări dogmatice din ce în ce mai rigid impuse. Cultele se amplifică, iar magicianul primitiv este înlocuit de o întreagă castă de magicieni și sacrificatori. Aceștia sînt deținătorii voinței secrete a spiritelor implorate devenite divinități tutelare și cei care explică credința într-o supraviețuire după moarte de care fiecare membru al societății ar trebui să se arate demn prin credința lui fermă în eficacitatea ceremoniilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a devenit simbolul nevinovăției și al purității sufletești. Fiul care urmează să fie sacrificat este înlocuit de miel pentru că ambii reprezintă inocența, răscumpărarea păcatelor comise. În mitul creștin Iisus nu moare pentru a asigura o grație nemeritată, magică și supranaturală sacrificatorilor lui, ci, dimpotrivă, pentru că nu a cedat în fața celor care l-au crucificat. Trebuie să subliniem în privința aceasta că simbolul "mielului" nu este o invenție a mitului creștin; el poate fi găsit moștenire animismului și în miturile politeiste (de exemplu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a asumat-o (a luat-o asupra lui) și pe care a transformat-o în cea mai intensă energie sublimă, în capacitatea unei radiații sublim dătătoare de viață și salvatoare. Ceea ce este decisiv nu este accidentul mortal (sîngele vărsat de sacrificatori), ci bucuria intactă (sîngele dat de bunăvoie). Eroul aduce salvarea, care constă în a nu răspunde la nedreptate prin nedreptate. Lumea va fi nedreaptă atît timp cît falsa justificare va domni în indivizi; lumea va fi dreaptă atunci cînd aceștia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o face. Cultul zeiței din Paphos, după cum se știe, se află la mare cinste în București; eroina noastră le depășește în fervoare pe toate tovarășele sale, și devoțiunea sa merge până la frenezie. Puțin îi pasă de vârsta și de rangul sacrificatorului, dacă îi este la îndemână și dacă aparține cât de cât rasei lui Hercule. Nu demult, frumoasa preoteasă remarcă, la plimbare, un centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
plimbare, un centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
René Girard, identifica o anume relație între categoria sacrului și ideea de violență. Conform teoriei sale, atingerea gradului absolut al manifestării acesteia din urmă, adică a actului final al morții, căpăta conotații sacre. Gândind sacrificiul ca o "mediere între un sacrificator și o divinitate"44, pentru Girard urmările violenței sunt duale 45, atât negative prin sporirea răului provocat în mod brutal -, cât și pozitive prin resimțirea unei mulțumiri împărtășite, datorate ofrandei aduse. De altfel, prezența însăși a divinității în această ecuație
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
serie de construcții antagonice de tipul violență non-violență, pace-război, ordine-dezordine, creație-distrugere. Sacrificiul se prezintă astfel, prin însăși calitatea sa, ca o posibilitate de pătrundere în sfera sacrului, dar a cărui realizare se face pe tărâmul profanului, acolo unde se află sacrificatorul și jertfa ispășitoare, ca origine a ritului. Referindu-se însă la comunitățile primitive, Girard afirma că acestea "trăiesc în sacru"49, provenind din el și percepându-i diferit pe cei care se află în afara lui, fie dintr-o perspectivă benefică
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cu fața spre Creator, iar nu spre diavol. Or, numai raționalismul justiției, rupt de actul sacrificial hristic, nu e suficient pentru a reîntrona comuniunea dialogică în lume. "Sacrificiul atrage atenția René Girard a fost întotdeauna ca o mediere între un sacrificator și o <<divinitate>>"67. Rațiunile lui rămân, însă, ascunse, căci sunt deasupra oricărei rațiuni, încât modernilor sacrificiul le apare ca absurd și, firește, inuman. Așa se și explică inaderența modernilor și postmodernilor la miturile sacrificiale de felul celui al jertfei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
om s-a mutilat pe un altar, iar plecarea a a vut loc loc într-o zi nefastă. Inainte de ridicarea ancorelor, ca orice bun general, Nicias a adus sacrificii și a îmbarcat pe vase o întreagă trupă de astrologi, sacrificatori și crainici. In rada Siracuzei, luptele au continuat numai cu pierderi. Întristat, Nicias a comandat retragerea: imediat Luna s-a întunecat. Astrologii trebuiau să găsească explicația. Ei au afirmat că eclipsa se opune plecării. Trebuiau să aștepte de trei ori
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Luna s-a întunecat. Astrologii trebuiau să găsească explicația. Ei au afirmat că eclipsa se opune plecării. Trebuiau să aștepte de trei ori câte nouă zile. Generalul acceptă orbește. Luptele s-au sistat, vasele au stat inactive în port; doar sacrificatorii au avut de lucru de dimineața până seara: zeii trebuiau îmblînziți. Această situație este imediat exploatată de siracuzani. Ei închid porțile portului, distrug flota grecească împreună cu toți ocupanții. Ce au spus athenienii la auzul acestui dezastru? L-au acuzat pe
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii. De aceea, nu se poate spune că Dumnezeu este o ființă transcendentă, întrucât El transcende existența. Astfel, transcendența lui Dumnezeu nu presupune propriu-zis existența
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]