412 matches
-
etnie ce își căuta o definiție: șvabii. Scriitor popular, el putea marca o redefinire a personajelor, a locurilor, a stărilor sufletești. Era, înainte de 1848, un aliat al rebelilor, de oriunde vor fi fost ei. Exprima o componentă eroică și una sacrificială. Bănățenii nu au încercat să-și revendice nici un scriitor de limbă germană care a avut, prin părinții, bunicii, rudele, prin tinerețea lui, prin ,,întoarcerile acasă", legături cu Banatul. Despre prezența timișoreană a bunicului lui Musil se știu puține, despre înaintașii
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
panica privirii se poate stinge în tihnă contemplativă. Dar performanța pictorului Marin Gherasim nu stă doar în consecvența viziunii sale și în încrederea desăvîrșită în eficiența ei spirituală, ci și în capacitatea de a-și depăși, ca într-un ritual sacrificial, propria-i natură. Nefiind ceea ce s-ar putea numi un mistic, un iluminat solitar și rătăcitor într-o lume irecuperabil decăzută, el trăiește rațional și privește lucid. Spiritul său de o rigoare geometrică se regăsește deplin în chiar geometria fundamentală
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
Gheorghe Grigurcu Această mistificare a lui a fi reprezintă stigmatul demonic al mentalității comuniste. Mistificare ce cunoaște o serie de trepte temporale, de amînări cu alură sacrificială, care, pierderi în absolut fiind, vor să treacă drept un tribut obligatoriu plătit eliberării. Îmi imaginam, ne mărturisește dl. Șora, că zece-cincisprezece ani, cel mult două decenii ar putea fi sustrași unei generații (botezate cu cinism "de sacrificiu"), pentru ca la
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
primește de la el însuși aceste limite, îi sînt revelate de-o parte ordinea și de alta misterul care-l înconjoară, în interacțiunea lor permanentă". O atare "ordine" a spiritului, legată nu doar de gestul selectiv, delimitativ, ci și de postura sacrificială aptă a sugera "misterul", alcătuiește însăși ținta hermeneuticii lui Nicolae Balotă. Ne aflăm într-o perspectivă a spiritualității pe care d-sa nu ezită a o proclama și ilustra într-o vreme în care feluritele pozitivisme formalizante și chiar erudiția
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
Să crească blînd./ Preapofticioși, ugerul vacii/ Vom lua mulgînd.// Și astfel, spre-a ne trece veacul,/ Din tată-n fiu/ Vom coace-n role vechi dovleacul/ Portocaliu” (Marș). Adînca plecăciune a poetului în fața lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
dovadă de o mai bună stăpînire a corpului. Profesorul Bethke afirmă că înotul este la fel de important pentru bulgari ca și vaccinulť. în realitate, Tomiță citise distrat: era vorba de sugari...". Decantatelor cinisme li se adaugă autocinismele ce, prin complementaritatea lor sacrificială, compun alibiul moral al vînătorii celor dintîi: Culegînd ici și colo cîte un fragment, prin practica alegerii cireșelor din castron, ies cumva la socoteală, între a nu descuraja curiozitatea cititorului și a nu mă da definitiv uitării". Ori: "Handicapați celebri
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
pe locul sacrificiului se înalță prima biserică din oraș. Legenda aceasta apocrifă mustește de o sevă nebănuită. Cu riscul de a-i pierde savoarea, rezum analiza lui Andrei Oișteanu: e vorba de un mit de întemeiere și de un scenariu sacrificial comun tuturor narațiunilor despre întemeiere - balaurul, care simbolizează vechile credințe păgîne, "idolul" care pretindea sacrificii umane, e ucis de un erou civilizator și astfel sînt puse bazele noii religii. Atenția lui Andrei Oișteanu se îndreaptă însă asupra unui detaliu aparent
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
pentru a se răsfrînge asupra aceluiași subiect, justificat și nu o dată răsfățat prin consemnarea diverselor segmente ale realului ce i se oferă ca un omagiu. Poeta se scaldă în egolatrie ca-ntr-o inocență. Inocența lirismului care presupune o delimitare sacrificială, o ,rupere" de lume, o inevitabilă cultură a sinelui: , Poate ar trebui să vorbesc de frustrare, de mila sau de dragostea pentru altul, sau de interesul față de cineva sau de ceva pe care l-ai transformat în recunoștință, sau cu
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
poetului, în vectorii săi afectivi care alcătuiesc tot atîtea măști ale aspirației spre primordii. Astfel se cuvine interpretat motivul copilăriei. Deplîngînd pierderea unei vîrste edenice, autorul sugerează un „departe” metafizic, pe care dorește a-l recupera prin chiar mijlocirea zonei sacrificiale înscrise în traseul său biografic. Ontogenia lirică repetă filogenia destinului uman: „Pe vremea cînd pescuiam în apele tulburi, viața avea pantofiori/ de fetiță mergînd la școală, nu știam dacă peștele este o jucărie/ sau cina pe care urma să o
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută a lumii implică dificultăți ce nu pot fi depășite decît printr-un șir de probe sacrificiale ori inițiatice. Viața impură, fragmentată, debusolată are nevoie de-o transfigurare, care s-o facă aptă de-a transmite misterul, de-a se manifesta ca o epifanie. Drept care poetul încearcă a o transfera în ritual: „Să mă-nșel eu oare
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
În Tatăl meu Rusia); icoana Înlocuită cu portretul lui Stalin consfințește triumful Răului (preexistent, care se Întinde Însă) și, uitat de „Părintele din ceriuri”, aduce - ironic - „laude” părintelui biologic („vrednicia ta de Tată”). Plîngerile sale, prevestirile rele, suferință atingînd pragul sacrificial, trase Într-o rostire ritualica, impregnata de tragism se lovesc de neincredere: „acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat”. Acuzat pentru „senzualitate excesivă”, izvodind „o poezie dezordonată” (scria M. Popa), aglutinînd motive, autorul Rod ului
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
și zvîrcolirile ei, nașterea și extincția, invazia răului și a Întunericului, dărnicia și risipă - toate că variațiuni cuibărite Într-o aceeași temă: implacabilul sfîrșit și reîntemeierea vieții. În lirica să, Rodul rămîne simbolul tinereții eterne iar crezul poetic Îmbracă gestul sacrificial. Prin repetiție motivică și reluări obsedante, Cezar Ivănescu riscă impresia de monotonie. Un Baaad fictiv, simțit că real, de neevitat, În care respirăm un aer bacovian („tot Pămîntul e-o provincie”) vorbește de această grație fragilă, pioasa a poeziei sale
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
a rămas o figură incomoda, singulară, cu orgoliu supradimensionat, lansînd acuzații furibunde. Un destin Învolburat, așadar, un inovator ispitit de chemarea arheitătii, cu o imensă cultură poetica impunînd o viziune; tortură Poeziei, cazna scrisului, prezența sacrului, tragismul condiției umane, gestul sacrificial (În sensul zidirii ființei), În fine, sufletul-copil cu „carnea flagelata”, ura din jur ș.a. nu l au deturnat și nu l-au Înrăit, găsind, finalmente, tămăduirea: „să las surîsul să alunge/ aceste fețe de coșmar”. Sau: „dar lîngă Tine-i
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
să fie dărâmată, transformată În „Tărâmul plăcerilor”, un enorm parc de distracții care e pe punctul de a se ridica la periferia orașului. Gestul din final al lui Danny (transpunerea În act a poveștii bunicului) e unul ce capătă aspect sacrificial: uciderea porcului Înseamnă de fapt salvarea unei lumi, răscumpărarea amintirii prin eliberarea dintrun prezent refuzat, dar căruia tânărul nu i se poate sustrage. Porcul e un roman ce studiază subtil aspecte ale adolescenței Într-o lume violentă, plină de prejudecăți
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
ce e departe luminează". Prăbușindu-se utopia, ar rămîne reperul limbii. Dar și limba nu face decît a rememora trecutul, constituind o organicitate nesigură, o cumpănă șovăielnică între increat și un creat coruptibil. Marele salt ar fi doar în trăirea sacrificială în sine, deverbalizată: "Numai cuvintele noastre ne vor lega de trecut/ ca ombilicul copilului de pîntecele mamei./ Astfel stăm toți înăuntrul limbii materne/ niște copii nenăscuți/ cărora cineva dinafară încă nu le poate promite veșnica tinerețe/fără bătrînețe și viață
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
construit cu luciditate o biografie an consonanta cu această Utopie a literaturii, care ăncerca să ia locul imaginii tot mai nefericite a unei lumi alunecând mereu mai jos pe panta degradării umane. ăntr-un chip pe care l-am putea numi sacrificial, el și-a asumat un rol privilegiat an mitologia culturală a vremii: cel al Poetului care oficiază permanent ritualul pur al Poeziei ca mod esențial de a fi al său și al celorlalți. O făcea ca si cum ceilalți ar fi fost
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
pe care unii refuză să-i vadă iar alții, văzându-i prea mult și-au "unilateralizat" văzul, dacă aceasta îmbelșugata vărsare de sânge nu e atinsă de aripă duhului că măcar un strop din râul revărsat să capete astfel strălucire sacrificială! Catharsisul antic avea tocmai această înțelegere. Nu cred că pentru spectatorii de atunci marile tragedii trăiau doar o zi. Dacă efectul are o durată atât de scurtă atunci care e câștigul? De ce să atribuim efemerului atribute ce nu-i aparțin
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
sunt lătrați prin gard de „sexul priapic al spaimei”, în timp ce Leziuni incompatibile cu viața se încheie cu metafora somnului „în tălpile goale/ pe cuțitul de pâine”. În viziunea lui Eugen Suciu, poezia și arta constituie probleme de existență, pretinzând vocație sacrificială. Ne-o spune chiar poemul de debut al culegerii din care remarcăm și o imagine memorabilă, de adăugat la tropismul universului vulnerabil (deșertul este o „rană a apei”). Astfel, la fel ca deșertul, poemul „cere mult și oferă puțin”. În
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
a unui text este, prin urmare, în vederile d-sale, acea mișcare lăuntrică, acea decantare și sublimare care consacră toate gîndurile calmului divin. Litera poartă în sine nostalgia originilor, astfel cum lacrima se întoarce către ochiul din care a purces sacrificial. Ținta textului e refacerea unității primordiale. Funcția sa rămîne cea a spovedaniei. Uneori prezența rostirii e înlocuită prin cea a cuvîntului scris, cu aceeași consecință purificatoare. Odată, Sfîntul Vasile cel Mare, reputat pentru disciplina sa duhovnicească, a săvîrșit o excepție
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
-l las să sosească și să aibă loc în locul pe care i-l ofer, fără să-i cer nici reciprocitate (intrarea într-un pact) și nici chiar numele". Dacă există în acest act de ospitalitate o voință sau o dorință sacrificială sigură, la fel stau lucrurile și pentru oaspete nu numai pentru gazdă. E adevărat că perspectiva poveștii se plasează de cele mai multe ori de partea celui slab, a celui care cere adăpost. Și această căutare cunoaște uneori riscul unei regresiuni, chiar
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
o simpatie literară pe scriitorii care au rămas de-a lungul vieții puri ca oameni. în comentariile sale, criteriul estetic și criteriu moral formează o unitate nebuloasă. "Marin Preda - susține de exemplu Gheorghe Grigurcu - nu a avut tăria unei retrageri sacrificiale, a unei asceze prin scris, precum de pildă marele său contemporan Radu Petrescu, acesta într-adevăr neconcesiv, sărac și nepătat până la sfârșitul lui prematur." Din punct de vedere literar, purtarea "frumoasă" a unui scriitor nu are absolut nici o o relevanță
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
ci și ceea ce e mai presus decît orice, de o identitate de caracter, a cărei notă esențială a fost dezinteresarea". Cît de ,,lovinescieni" ar putea fi considerați contemporanii noștri care, în raport cu existența sobră, realmente ,,dezinteresată", mistuită în umbra marginalizării sociale, sacrificială în adîncul său, a autorului Istoriei civilizației române moderne, se zbat, defel sub zodia ,,caracterului" și a ,,dezinteresării", pentru onoruri și mandate de conducere, uneori chiar forțînd prevederile legale (bunăoară Legea de funcționare a Academiei), putem constata fără greutate. E
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
izbutit să le rezerve atîta spațiu. Nici o țară europeană (inclusiv URSS), la �Europa liberă� și �Libertatea� nu aveau parte de un asemenea generos spațiu de emisie culturală, ne vestește d-na Monica Lovinescu. Și știm că are dreptate. Acest privilegiu, sacrificial pentru cei ce alcătuiau programele, a fost pentru cei ce-l audiam un adevărat balsam. Și totul s-a datorat acelui neuitat director care a fost, repet, Noel Bernard ce, la München, veghea înțelept. Cum se face că acest om
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
multă eficiență? Răspunsul rezidă în deturnarea mitului amintit, cel al Meșterului Manole. Se știe că pentru a dura o cetate sau un lăcaș de închinăciune se cuvine găsit mai întîi un "spațiu sacru", care să fie animat de o viață sacrificială ce alcătuiește o punte către transcendent. Or, scriitorii noștri au fost nu o dată uneltele opresiunii înainte de 1989, iar, dintre cei "onorabili", o categorie s-a desprins după acest moment de cotitură, pentru a se pune în slujba demagogiei postideologice. Contribuind
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
ce rezultă dintr-un pariu cu straturile adînci ale operei, prin înlăturarea benevolă a "argumentelor" care i se par nedemne de atenție ca superficiale, inclusiv a celor de natură ideologic-programatică, ce ar altera spațiul autentic al imaginarului. În acest spirit "sacrificial" e analizată poezia Seară la Miorcani, din 1918, care marchează o răscruce în evoluția poetului în chestiune. La prima vedere, comentatorul s-ar cuveni să jubileze, deoarece în acest semnificativ text referentul terestru e transpus într-o reverie acvatică, pămîntul
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]