206 matches
-
Beția de propria-mi făptură aducea A gât de burlan pentru ziua de mâine, Pentru papornița ei de lacrimi. În depărtarea nopții domnea nimicul. Ceea ce Mă frământa, mă chinuia - exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit de stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimități medicale a disfuncției sexuale feminine prin dorință hipoactivă. (...) Industria trebuie să transforme această disfuncție bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităților, dar mai ales sacrosancți experți medicali care legitimează totul. «Experții» estimează că 40% dintre femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!”, conchide medicul din Glasgow. Impresia de depresie Numărul persoanelor depresive de pe mapamond
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]
-
că perorează ideile altora, preluate însă după chipul și asemănarea sa, fie că-și strigă propriile-i gînduri, el se instituie, de cele mai multe ori, în șef de școală, sărbătorind, cu fiecare ocazie, racolarea cîte unui prozelit. Originalitatea lui e dictatorială, sacrosanctă. Orgoliul lui, cu cît e mai profund, cu atît mai mult roade, ca unul dintre acei acizi ce curăță rana, devorînd însă țesuturile, ori ca o insolență a vanității îmbrăcată în haine de sărbătoare. Oglindă prea apropiată, în care nu
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
la ananghie, azvîrlit în temnițele regimului comunist pentru a cărui instaurare a luptat în prima linie. Abnegația și buna credință ce-l îndrumau pe Petre Pandrea, inclusiv în apărarea unor activiști comuniști, nu trebuie confundate însă cu o adeziune la sacrosancta "învățătură" a acestora. "Hîra" cu Lucrețiu Pătrășcanu a început chiar pe asemenea motive doctrinare. Pandrea îi spunea răspicat că, deși antifascist și democrat, nu acceptă înscrierea în Partidul Comunist, întrucît nu e de acord cu dictatura proletariatului, cu teroarea, cu
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
un soi de mastodont megaloman numit Domus aurea ("Casa de aur"), luna aprilie s-a numit luna neroniană, i-a pus pe descendenții marilor familii aristocratice romane să se lupte în arenă, spre deliciul provincialilor care asistau la spectacol. Orașul sacrosanct întemeiat de Romulus nu era locul în care se complăcea Nero, ci orașe grecești, Corintul și Neapolis, de pildă; împăratul artist a fost încântat când a auzit niște alexandrini cântând cântece de el compuse, a acceptat să fie invocat de
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
vom publica. În cazul de față, fiind vorba de două limbi latine, româna și portugheza, cititorii se vor simți atrași , incitați mai ales de ceea ce nu cunosc și vor încerca să înțeleagă deosebirile între limbile noastre. Facem astfel apel la " sacrosancta" curiozitate a cititorului - care a adus neprețuite servicii literaturii, de la Homer încoace...
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
distribui materialul cu pricina”, au explicat specialiștii britanici. Așadar, totul se rezumă la regulile proprii, la setul de valori profesionale ale jurnaliștilor. Chiar în acest punct realitatea începe să combată spusele de mai sus. Intră în discuție libertatea de exprimare, sacrosanctă în dreptul jurnalismului de opinie, care are în rândurile lui editorialiști remarcabili. În paralel, nu există, totuși, un set de reguli clare pe care jurnaliștii le-ar putea respecta atunci când abordează problematica timpului lor pe bloguri sau site-uri de tot
Jurnalismul şi blogul – separate, dar împreună [Corola-blog/BlogPost/93844_a_95136]
-
de receptat și de neimitat, surprinzătoare, unice. Elogiatorii lui Eminescu au fost și sunt foarte numeroși, iar elogiile au îmbrăcat de-a lungul timpului forme variate, de la analize detaliate, realiste și pertinente până la discursuri ditirambice si encomiastice și la formule sacrosancte, exprimate într-un limbaj de lemn, în expresii stereotipe, lipsite de conținut. Același lucru se poate spune și despre detractori, unii existenți încă din timpul vieții poetului, oameni de diferite calibre, de la Alexandru Macedonski până la Anghel Demetriescu și Alexandru Grama
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
abilitate, de Putere putea năuci pe cititorul neantrenat, reînviau experiențele de șoc în domeniul structurilor și limbajului artistic - pe care cultura europeană le consumase și le înhumase cu o jumătate de veac în urmă - dar continuau să rămână intangibile și sacrosancte tabuurile privind legitimitatea Regimului. Căutam - unii dintre noi, mulți sau puțini, nu știu - cu disperare un mijloc, un proiect, o tactică bazată pe modestele posibilități materiale de care dispuneam, pentru a strecura printre zăbrelele Puterii speranțele, până atunci interzise, iluzia
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
de jurnal 1951-1955) Mama i-a păstrat toate scrisorile. Fiul plecase la București, să urmeze cursurile facultății de filologie. Din textul epistolar se conturează un personaj ușor cinic, cu un dezvoltat simț al persiflării, uneori la limita ereziei față de dogmele sacrosancte ale epocii. Ne aflăm în anii 1951-1955. Fragmentele de mai jos redau ceva din atmosfera acelui timp. 28 oct. 1951. Într-una din scrisori, spuneai că unii colegi au primit ordine de chemare și îți exprimai îngrijorarea în acest sens
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
circumstanțele istorice în care a fost scris, romanul burghez al lui Alexandru George se termină prin opțiunea estetică a naratorului, opțiune personală însă, care nu este antiburgheză, în tradiția mai vechiului estetism. Naratorul îmbrățișează implicit valorile liberale burgheze, bunăoară dreptul sacrosanct la proprietatea individuală, pe care-l reafir-mă chiar în mijlocul jocului său cu umbrele prin refuzul de a renunța la moștenirea pe care unchiul Petraș i-a lăsat-o printr-un capriciu neașteptat, în favoarea tatălui său, cum ar dori acesta, figură
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
față, cînd mă dezbrac, în afară de Dumnezeu și de Ludwig. Cred că pot să mă încred în ajutorul lor", tunase Walburga, ațintindu-și privirile tăioase asupra lui. Hansi nu avea, de fapt, nimic împotriva acestei noi reguli, care îi atribuia perechii sacrosancte Dumnezeu-Ludwig puteri sporite, exclusive, dar, în egală măsură, inofensive. Se obișnuise demult cu cele două tablouri, pe care Walburga le agățase, unul lîngă altul, într-o apropiere de flagrantă impietate, deasupra patului: Isus Christos și regele-poet, cu mintea rătăcită, al
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
prin care proaspătul om e incitat să învețe acest exercițiu al admirației, al bucuriei, al entuziasmului. Sau, cum de atâtea ori a fost cazul, al fățărniciei, al umilinței și al supunerii. Și, de multe ori, înainte de a reuși să pronunțe sacrosanctele silabe: ma-ma, micul om reușește să aplaude. Dar cât de greu, cu câte eforturi, cu câte eșecuri! Îl privesc cum se încruntă, cum își încleștează fălcile, cum strânge din sprâncene încât un rid minuscul apare deasupra nasului, prevestind marile
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
grad de convenționalism epic e inevitabil la trecerea de la dimensiunea cotidiană la cea, mult mai interesantă, a fantasticului lugubru. Cu toate acestea. în Silent Hill, lucrurile nu stau atît de simplu, fiindcă Gans ține morțiș să opună lumii tenebrelor relația sacrosanctă între mamă și fiică, aceasta fiind miza centrală, și cam patetică, a filmului. în plus, așa cum ne-au obișnuit cele mai multe dintre filmele de groază produse de o bună bucată de vreme la Hollywood, trăsăturile care ar trebui să anticipeze treptat
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
convenționalismul lui Berio și organicismul lui Schnittke este și mediul în care au existat și creat ambii compozitori. Comparația între atmosfera postmodernismului emergent în care trăiește primul și climatul tradiționalist profund impregnat de idealurile realismului socialist și a fidelității față de sacrosanctul canon al muzicii naționale în care locuiește al doilea, se articulează în termenii dualității libertate-constrângere și prezintă concepțiile ambilor compozitori într-o lumină mult mai încărcată de semnificații relevante. Concepția combinatorică a lui Berio poate fi înțeleasă în termenii unui
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat și colaj apelează lucrările „sacrosancte” ale trecutului muzical savant, insă prin intermediul unei lecturi demistificatoare, extrăgând din consistentă lor profiluri melodice-tematice recognoscibile într-un mod spontan („șlagărele”) și prezentându-le sub forma unui „folclor” al muzicii serioase, cu nimic diferit, spre exemplu, de folclorul muzical urban
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
părut că aud niște ciolane lovindu-se unele de altele, semn că Newton, Galilei, Einstein și încă vreo câțiva diletanți din ăștia se foiau cu neliniște în mormânt... Da, are dreptate prietenul Haralampy: în zilele noastre nu mai există nimic sacrosanct, totul plutind în tulburel de sezon cu abureală de zaibăr... Mai ales după ce monumentalul Andrei Gheorghe a fost avo-catul-ucigaș al lui Eminescu (v. emisiunea "Mari români" - TVR1); pesediștii Ioan Rus și Sorin Oprescu s-au nemernicizat la Târgu Mureș de
De la teve adunate... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10127_a_11452]
-
mituri fondatoare". Această, evident, datorită intelectualilor care le-au tot comentat și analizat. Miturile fondatoare, după cum ne previne dl Lucian Boia, trebuiesc reexaminate, toate, cu acuitate, pentru a le dezvălui înțelesul și ceea ce aburul romantic le-a conferit drept adevăruri sacrosancte. Prin această operație de reeexaminare, brusc, în locul adevărului sacrosanct apare ceea ce s-ar putea numi operația de mistificare aluvionara, adică tot adstratul de exagerație pînă la mitizare intangibilă. De altfel, în 1941, Călinescu (firește în Istoria literaturii...) observa, referindu-se
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
tot comentat și analizat. Miturile fondatoare, după cum ne previne dl Lucian Boia, trebuiesc reexaminate, toate, cu acuitate, pentru a le dezvălui înțelesul și ceea ce aburul romantic le-a conferit drept adevăruri sacrosancte. Prin această operație de reeexaminare, brusc, în locul adevărului sacrosanct apare ceea ce s-ar putea numi operația de mistificare aluvionara, adică tot adstratul de exagerație pînă la mitizare intangibilă. De altfel, în 1941, Călinescu (firește în Istoria literaturii...) observa, referindu-se la Miorița, ca "proporțiile mîțului au crescut în vremea
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
într-o alternativă fără speranță: la o extremă haosul, bunul plac, liberul arbitru etc., la cealaltă, liniștea garantată de despotismul luminat - sinonim reciclat al paternalismului de tip stalinist. Să adăugăm războiul eficient împotriva ideii de economie de piață, a proprietății sacrosancte, inalienabile și garante a libertății individuale. Plus brevetarea ciocoismului post-comunist - întruchipat de neomiliardarii îmbogățiți pe spezele economiei-privatizate-de-stat. Pentru că în cursul celor două mandate (!) a aruncat România înapoi și ne-a făcut să pierdem un tren în care Ungaria, Polonia și
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
a "apoliticilor" care disimulează o aderență politică conservatoare ori a "echidistanților" care-și aruncă năvoadele cu cinism în apa tulbure a stagnării, e doar o variantă a imobilismului postideologic. Cei ce se arată panicați de pericolul "negativismului", al "demolării" valorilor sacrosancte sînt, în realitate, vrăjmașii valorilor în cauză pe care le reduc la pura convenție, la o ritualitate vidă și tot mai agasantă. Nimeni nu neagă faptul că Marin Preda e un autor de seamă, dar a-l feri de o
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
elogios despre un Sadoveanu sau Arghezi, despre un G. Călinescu sau Marin Preda, ba chiar despre Nichita Stănescu). În jurul scriitorilor tabuizați s-a constituit o speță de exegeți iconoduli. E vorba de un reflex "de sus în jos" al autorității sacrosancte totalitare asupra ierarhiilor scriitoricești, reflex, incontestabil, fertil pentru beneficiarii săi, veniți în valuri succesive. Exponent al spiritului critic în autenticitatea sa, așadar neîmpiedicat de convențiile oneroase, Virgil Ierunca a oferit permanent pilda unor opinii libere, inclusiv asupra starurilor literaturii. Observațiile
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
doua jumătate a veacului al XIX-lea, dar o valoare neegalată pe toată durata creației noastre literare. Și, se poate spune fără a greși deloc, pentru întreaga cultură și știință umanistă română, căreia i-a indicat direcția dezvoltării pe criteriul sacrosanct al adevărului. În 1869, în Observări polemice, marele ctitor al adevăratelor valori românești moderne, scria despre junimism și junimiști: Pentru noi, patriotismul nu putea fi identic cu imperfecțiunea și o lucrare slabă nu merita laudă prin aceea că e românească
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
apărea pe scenă, - el a pus bazele tradiției poeziei ruse de estradă - într-un dureros proces de transformare a verbului în faimă. în poemul eclectic și foarte confuz în idei " Norul cu pantaloni", la 22 de ani, blestema toate instituțiile sacrosancte: religia, familia, morala, cultura - și a dobândit ușor un succes bazat pe scandal, datorită vigorii formale a rimelor sale, ritmului abrupt, neologismelor și hiperbolelor. A vrut să spună "nu" la orice, deși s-a încurcat în înfierarea fără rezerve a
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
pe un ton categoric: "au distrus un manuscris Eminescu"; omul s-a schimbat la față și a spus sufocat: "asta nu e bine" și a amuțit. Dacă invocam numele unui Caragiale, Creangă, Iorga, etc. n-aș fi realizat nimic. Numele sacrosanct de Eminescu i-a frânt activistului avântul revoluționar cu care îi elogia pe mineri și actele de barbarie din zilele rușinoase de 14-15 iunie 1990.
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]