173 matches
-
putea construi sediul. Chiar în anul următor ei își organizează, în pavilionul proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich, prima expoziție. Klimt va fi primul președinte al "Secesiunii". Manifestul lor va fi publicat în 1898, în primul număr al revistei ""Ver Sacrum"". Filozofia "Secesiunii" este căutarea adevărului despre existența umană. Deasupra intrării în pavilionul asociației se putea citi următoarea inscripție: "Fiecărei epoci îi este caracteristică propria artă, iar artei - libertatea". Fidel acestui ideal, Klimt își eliberează arta de tabu-uri. În 1905
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
arhitectură istorică" a arhitectului austriac Johann Bernhard Fischer von Erlach, au apărut primele desene realizate pornind de la studiile de pe teren. Această reconstrucție a fost reluată și de Daniele Farlati în ilustrațiile celui de-al doilea volum din opera sa "Illyricum Sacrum", din 1753. În iulie 1757, a sosit la Split arhitectul scoțian , care și-a continuat în Dalmația călătoria sa începută în Italia, în compania pictorului francez Charles-Louis Clérisseau. Obiectivul său declarat era de a realiza o colecție de desene cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sufletul îi este damnat, se roagă ca metempsihoza să fie adevărată pentru ca sufletul său să se poată elibera. „Metempsihoza” este titlul unei lucrări mai lungi a poetului metafizic John Donne, scrisă în 1601. Poemul, cunoscut și sub numele de „"Infinitati Sacrum"”, se constituie din două părți: „"Epistolă"” și „"Progresul sufletului"”. În primul vers al celei din urmă, Donne afirmă că el "cântă despre progresul sufletului nemuritor". În „Filosofie de dormitor” (1795) a Marchizului de Sade, un personaj explică ideea ca o
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
al Uniunii), Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann, la care aderă și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația își construiește în 1898 un palat propriu după planurile lui J. M. Olbrich, care găzduia expoziții internaționale, editează revista ""Ver Sacrum"" (1898-1903), fondează "Atelierele vieneze" ("Wiener Werkstätte") în 1903, ce devin un centru al "design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
afla o statuie a compozitorului realizată de Max Klinger, încojurată de "Frizele Beethoven", operă a lui Gustav Klimt. Cu timpul unitatea de vederi a membrilor grupului secesionist a început să se destrame. În 1902, unii artiști consideră că revista ""Ver Sacrum"" este prea cosmopolită, împiedicând identitatea artistică vieneză, și înființează fundația ""Wiener Hagenbud"". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
în cazul sauropozilor de mai târziu. Postura piciorului este neclară; aceasta fie era digitigradă ca în cazul prosauropodelor (doar degetele ating solul), sau semiplantigradă, ca în cazul sauropozilor ulteriori (atât degetele, cât și părți ale metatarsienelor iau contact cu solul). Sacrumul este făcut din patru vertebre sacrale fuzionate; sacrumul prosauropodelor poseda doar trei. Pelvisul este relativ primitiv, amintind de strămoșii săi, prosauropodele. Halluxul (primul deget de la picior), a arătat ca o gheară mare, care a fost turtită lateral, așa cum este și
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
este neclară; aceasta fie era digitigradă ca în cazul prosauropodelor (doar degetele ating solul), sau semiplantigradă, ca în cazul sauropozilor ulteriori (atât degetele, cât și părți ale metatarsienelor iau contact cu solul). Sacrumul este făcut din patru vertebre sacrale fuzionate; sacrumul prosauropodelor poseda doar trei. Pelvisul este relativ primitiv, amintind de strămoșii săi, prosauropodele. Halluxul (primul deget de la picior), a arătat ca o gheară mare, care a fost turtită lateral, așa cum este și la prosauropode. Cu toate acestea, ghearele de la al
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
unul dintre primii dinozauri găsiți în Zimbabwe. Scheletul (numărul de catalog fiind QG24), a fost descoperit la intemperiile dintr-o pantă de deal și a fost parțial erodat de expunerea la suprafață și de rădăcinile plantelor. Acesta include pelvisul și sacrumul, cea mai mare parte a membrului stâng inferior, un femur drept, și 12 vertebre anterioare ale cozii. Aceste resturi fac parte dintr-un singur individ, deoarece toate erau articulate (conectate împreună). În plus, s-au găsit mai multe oase dezarticulate
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
(în greacă: "Μέγα Παλάτιον", în turcă: "Büyük Saray") - cunoscut și ca Sfântul Palat (în latină: "Sacrum Palatium", în greacă: "Ιερόν Παλάτιον") - a fost sediul împăraților bizantini și centrul administrativ al imperiului pentru mai mult de 800 de ani. Palatul era situat pe o colină lingă Hipodrom, în apropiere de Hagia Sophia, pe o suprafață de cca.
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
it to the tragic interests of a racist and totalitarian State. Faithful to his frame of reconstruction of the continuities between the Classical world and the medieval world, Kantorowicz says that "from Christianity arose a sole Europe, from an imperium sacrum arose the community of western nations. A unique world, a universal world, just like every Olympus and mythical kingdom represented it19".; but the secularization connected to the Renaissance rift - the creation of național States- does not prevent this universal tension
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
ajutorul unui partener sau a unui prieten pentru a presa punctele respective. Dacă calmarea meridianului rinichiului nu ușurează durerea, calmați meridianul intestinului gros (pagina 146), care controlează mușchii dorsali ai taliei. 3. Dacă durerea este situată În mușchii gluteali sau sacrum, calmați meridianul circulației și al organelor sexuale (pagina 148). Din nou veți avea nevoie de ajutorul unui partener sau al unui prieten care să vă ajute. Toxemia. Toxemia, numită de asemenea și preeclampsie, este caracterizată printr-un nivel Înalt al
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
natural. Aceasta este o intervenție simplă ce poate aduce beneficii majore. Reducerea tensiunii și a panicii permite Înțelepciunii organice a corpului să funcționeze nederanjată. Atingerea cu blîndețe a frunții, folosind o cîrpă umedă, stimulează aceleași puncte neurovasculare. Așezarea mîinilor pe sacrumul femeii și exercitarea de presiune În timpul contracțiilor ajută la menținerea unui puternic curent În circuitul radiant, numit curentul de penetrare. Acesta interacționează cu și susține puternicele energii ale pîntecelui, aliniază energiile mamei cu acela ale copilului, reduce durerile din partea de
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Wakefield și Evans, pp. 308-329. Liber contra Manicheos a lui Durand de Huesca, În care sînt cuprinse fragmente de mărturii originale, este accesibilă În ediția datorată Christinei Thouzellier: Une Somme anti-cathare: Le Liber contra Manicheos de Durand de Huesca, Spicilegium Sacrum Lovaniense, Louvain, 1964. Un concentrat de locuri comune despre catharism este Manualul Inchizitorului al lui Bernardus Guidonis: Bernard Gui, Manuel de l’Inquisiteur, ed. și trad. G. Mollat În colab. cu G. Drioux, vol. 1, Les Belles Lettres, Paris, 19642
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Turnhout, Belgium, 1944, 1399-1410. Les Textes de NH: Colloque du Centre d’Histoire des Religions (Strasburg, 23-25 Oct. 1974), ed. J. -E. Ménard (NHS 7), 1975. Christine Thouzellier, Une Somme anti-cathare: Le Liber contra Manicheos de Durand de Huesca, Spicilegium Sacrum Lovaniense, Louvain, 1964. —, Le Livre des Deux Principes, Cerf, Paris, 1973. —, Rituel cathare (SC 236), Cerf, Paris, 1977. W. Till, ed., Die gnostischen Schriften des koptischen Papyrus Berolinensis 8502, ed., trad., introd. Walter C. Till (Texte und Untersuchungen 60), Akademie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ad?, ca ?i �n interior, volumetria, materialele, str?pungerile ?i ornamentele compun figuri noi, derivate din arhitectura tradi?ional? ?i din lumea vegetal? sau animal?. �n 1897, �ntemeierea cercului Secession la ini?iativa pictorului G. Klimt ?i publicarea revistei �Ver Sacrum� (1898) fac din Viena al treilea pol european al stilului Art nouveau. ?i J. M. Olbrich (1869-1908), ridic�nd pavilionul Secession, la Viena (1897-1898), manifest? dintru-nceput autonomia stilistic? a vienezilor: volumetrie franc?, alb?, simetric? ?i ridicat? de aluzii decorative
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
1983; E. Gilson, Introduction à l’étude de Saint Augustin, Vrin, Paris, 19493, trad. it. Marietti, Casale Moferrato, 1983; I. Hadot, Arts libéraux et philosophie dans la pensée antique, Et. Augustiniennes, Paris, 1984; P. Henry, Plotin et l’Occident, Spicilegium Sacrum Lovaniense, Louvain, 1934; R. Holte, Béatitude et sagesse. Saint Augustin et le problème de la fin de l’homme dans la philosophie ancienne, trad. fr. a ediției suedeze, Et. Augustiniennes, Paris, 1962; E. König, Augustinus Philosophus, Fink Verlag, München, 1970; A
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa, nu pot să aparțină aceluiași autor; tratatul 4 este compus, crede cercetătorul, după controversa nestoriană. Bibliografie. Repertoar de texte în CPG II, nr. 3885-3900. J. Lebon, Le moine saint Marcien. Étude critique des sources; édition de ses écrits, Spicilegium sacrum Lovaniense, Leuven, 1968; J. Kirchmeyer, „Le moine Marcien (de Bethléhem?)”, în Studia Patristica V (TU 80), Akademie-Verlag, Berlin, 1962, pp. 341-359; A. van Roey, „Remarques sur le moine Marcien”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie-Verlag, Berlin, 1975, pp. 160-177
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1782, pp. 91-123. Tratatul 11: editarea fiecăruia din cele două manuscrise în J. Kunze, Markus Eremita: ein neuer Zeuge für das altkirchliche Taufbekenntnis, Dörffling & Franke, Leipzig, 1895, pp. 6-9; J. Cozza-Luzi, Nova Patrum Bibliotheca ab Angelo Maio collecta X/1, Sacrum Consilium propagando Christiano nomini, Roma, 1905, pp. 201-247. De asemenea, O. Hesse, Markus Eremita. Asketische und dogmatische Schriften, Hiersemann, Stuttgart, 1985. Trad. fr. a corpusului, cu introducere și note, K. Ware, C.-A. Zirnheld, Marc le Moine. Traités spirituels et
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
History of Evagrie with the Scholia, edited with Introduction Critical Notes and Indices by J. Bidez and L. Parmentier, London, 1898 (retip. Hakkert, Amsterdam, 1964). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 119-120; P. Allen, Evagrie Scholasticus the Church Historian, Spicil. Sacrum Lovaniense. Et. et Docum. 41, Louvain, 1981. 10. Vasile din Cilicia și Ioan Diacrinomenul Nu ne vom opri prea mult asupra acestor istorici obscuri, de la care nu ne-a rămas aproape nimic. Vasile, originar din Cilicia, a fost un timp
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
marile personalități Beatrice a lui Dante, Laura lui Petrarca, Heloise nobila femeie iubită a lui Abelard care primise și grația Sfântului Bernard, sunt adulate, cântate în poeme și eroine în paginile de istorie. Simbolismul ritual al sacrului ca magie Dominicilium sacrum deorum est180. Așa cum discutam în capitolul anterior, dedicat simbolurilor, sacrul se poate manifesta în diverse ipostaze prin mituri, sunete, activități rituale, oameni sau obiecte naturale. Theon din Alexandria spunea că mitul este un discurs mincinos care prefigurează adevărul. Așa încât nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Halevy, Ellie, La theorie platonicienne des sciences, Ancienne Librairie Germer, Bailliere, Paris, 1896. Hegel, G. W. F., Lecții despre Platon, traducere și notă asupra ediției de Radu Gabriel Pârvu, ed. Humanitas, București, 1998. Henry, Paul, Plotin et l'Occident, Specilegium Sacrum Lovaniense, Louvain, 1934. Lavoix, Henry-fils, Histoire de la musique, A. Quantin, Paris, livre I-ere: L'antiquite, chap. 2, pp. 19-57. De Ley, Herman, Macrobius and Numenius, a study of Macrobius in Somn. I, c.12, Revue des etudes latines, Latomus
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
lat. rota, -ae s.f. "roată"): med. ro. rotulă, s.f. (cf. fr. rotule, s.f.; en. patella); rubri-/ rubro- "roșu" (cf. lat. ruber, rubra, rubrum adj. "de culoare roșie"): med. ro. rubor (cf. fr. rubor). S sacr(o)- "regiune sacrală" (cf. lat. sacrum,-i s.n. "obiect sfințit"): med. ro. sacrum s.n. (cf. fr. sacrum); sali-/sale- "sare" (cf. lat. sal, salis s.m. "sare"); salping(o)-, -salpingo- "trompă uterină" (cf. gr.σάλπιγξ, -ιγγος s.f. "trompetă, semnal al trompetei"): med. ro. salpinge s.n. (cf. fr.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
rotulă, s.f. (cf. fr. rotule, s.f.; en. patella); rubri-/ rubro- "roșu" (cf. lat. ruber, rubra, rubrum adj. "de culoare roșie"): med. ro. rubor (cf. fr. rubor). S sacr(o)- "regiune sacrală" (cf. lat. sacrum,-i s.n. "obiect sfințit"): med. ro. sacrum s.n. (cf. fr. sacrum); sali-/sale- "sare" (cf. lat. sal, salis s.m. "sare"); salping(o)-, -salpingo- "trompă uterină" (cf. gr.σάλπιγξ, -ιγγος s.f. "trompetă, semnal al trompetei"): med. ro. salpinge s.n. (cf. fr. salpinx, s.m.; salpinx. NA); sapon- "săpun" (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
rotule, s.f.; en. patella); rubri-/ rubro- "roșu" (cf. lat. ruber, rubra, rubrum adj. "de culoare roșie"): med. ro. rubor (cf. fr. rubor). S sacr(o)- "regiune sacrală" (cf. lat. sacrum,-i s.n. "obiect sfințit"): med. ro. sacrum s.n. (cf. fr. sacrum); sali-/sale- "sare" (cf. lat. sal, salis s.m. "sare"); salping(o)-, -salpingo- "trompă uterină" (cf. gr.σάλπιγξ, -ιγγος s.f. "trompetă, semnal al trompetei"): med. ro. salpinge s.n. (cf. fr. salpinx, s.m.; salpinx. NA); sapon- "săpun" (cf. lat. sapo,- nis s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
1983; E. Gilson, Introduction à l’étude de Saint Augustin, Vrin, Paris 19493, trad. it. Marietti, Casale Moferrato 1983; I. Hadot, Arts libéraux et philosophie dans la pensée antique, Et. Augustiniennes, Paris 1984; P. Henry, Plotin et l’Occident, Spicilegium Sacrum Lovaniense, Louvain 1934; R. Holte, Béatitude et sagesse. Saint Augustin et le problème de la fin de l’homme dans la philosophie ancienne, trad. în franceză a ediției suedeze, Et. Augustiniennes, Paris 1962; E. König, Augustinus Philosophus, Fink Verlag, München 1970
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]