173 matches
-
mușchiul care a realizat contracția), oblic superior al capului (m. obliquus capitis superior)(extensor al capului, înclină capul lateral, rotește capul și duce fața de partea care a intrat în contracție); 4. mușchii sacro-coccigieni (m. sacrococcygeus): se dispun de la osul sacrum la coccis. MUȘCHII TORACELUI (musculi thoracis) Mușchii peretelui antero-lateral al toracelui sunt reprezentați de: mușchii intrinseci, proprii ai peretelui toracic și de mușchii extrinseci prin care membrul superior este legat la torace. Mușchii proprii ai toracelui sunt dispuși la nivelul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
este de tracțiune a fasciei musculare pentru a proteja nervul femural. MU {CHII POSTERIORI AI BAZINULUI MUȘCHIUL MARELE GLUTEU (FESIER) (m. gluteus maximus) Originea este pe: - fața gluteală a aripii iliace și a crestei iliace, - ligamentul sacro-tuberal, - părțile laterale ale sacrumului și ale coccisului, - fascia musculară toraco-lombară. Inserția terminală: - porțiunea superioară și superficială a tractului ilio-tibial, - tuberozitatea gluteală a femurului, - fascia lata. Acțiunea: - este cel mai puternic extensor al coapsei față de bazin, - intră în acțiune când trunchiul este înclinat ușor înainte
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
fixează genunchiul aflat în extensie, - continua flexia gambei față de coapsă dacă acesta a fost începută de alte grupe musculare. Inervația este realizată prin intermediul nervul gluteul superior din plexul sacrat. MUȘCHIUL PIRIFORM (m. piriform) Originea este pe fața anterioară a osului sacrum, în vecinătatea găurilor de conjugare sacrale 2,3,4. Inserția terminală: pe marele trohanter femural. Acțiunea: - rotator în afară al coapsei, abductor al coapsei, - extensor al coapsei pe bazin. Inervația provine din ramura proprie a plexului sacrat. MUȘCHIUL OBTURATOR INTERN
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
între zidurile unei mănăstiri, ci în toate locurile din lume și printre toți oamenii. Este un laitmotiv al franciscanismului din secolul al XIII-lea, așa cum arată Giordano din Giano în cap. 43 al Cronicii sale („Nu știu ce înseamnă o mănăstire”) și Sacrum Commercium, unde, la nr. 63, Domnița Sărăcie îi cere lui Francisc și primilor săi însoțitori să-i arate curtea interioară a mănăstirii. „Au condus-o pe un deal și i-au arătat toate împrejurimile ce puteau fi cuprinse cu privirea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Stări sufletești care alternează. Dacă Ovidiu nu este dorit la Roma se știe de către cine -, la Tomis, cel puțin, nu este urât262. Aici este binecunoscută a sa pietas față de Augustus și de casa imperială: poetul are în casa sa un sacrum în onoarea lui Cezar; acolo sunt imaginile tânărului său fiu și ale preotesei, soția sa și nu lipsesc nici cele ale celor doi nepoți. În fiecare zi la răsărit el le oferă rugăciuni și tămâie. Cu ocazia "aniversării" zeului (Augustus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un motiv suficient de bun pentru a abandona o persoan], f]r] posibilitate de sc]pare, în mâinile unui despot. Poate va veni o zi în care se va recunoaște c] num]rul de picioare, pilozitatea pielii sau terminația osului sacrum nu sunt motive suficient de bune pentru a abandona o ființ] în voia aceluiași destin. Prin ce altceva am putea identifica linia de netrecut? S] fie vorba despre rațiune sau poate despre limbaj? Dar un cal adult sau un câine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imperiale moniste despre putere, pe care o stabilește în 337 împăratul Constantin și conform căreia autoritatea religioasă a patriarhilor se subordonează autorității politice a unui împărat devenit astfel omnipotent. Confirmat și de către Justinian în 532, acest ordin imperial subordonează Jus sacrum dreptul Bisericii lui Jus publicum dreptul statului, redu-cînd poziția patriarhului Constantinopolului la rangul de ca-pelan al împăratului. Însăși teologia este astfel supusă rațiunilor statului. Dincolo de acestea, puterea bizantină este patrimonială în sensul că-și subordonează aparatul administrativ și militar, resursele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
prin faptul că i-a mărit prestigiul. Ea a plasat vița-de-vie la vârful ierarhiei simbolurilor"63. Atunci când regele german Otto I cel Mare a restabilit, în 962, la Roma, Imperiul care se va numi de acum înainte Sfântul Imperiu Romano-German (Sacrum imperium nationis Germanicae)64 și a eliberat Europa Occidentală de hoardele barbare, viticultura a cunoscut ani de pace. Activitatea agricolă și vitivinicolă avea să sufere cu toate acestea, pe parcursul Evului Mediu, o depresie economică generalizată, deseori agravată de perioade de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
religia romană, juriștii romani au introdus o serie de distincții elementare care le propun cercetătorilor iubitori de ordine câteva structuri simple Într-un cadru mai degrabă haotic. Din ele fac parte, de exemplu, câteva perechi de contrarii, ca „sacru/non-sacru” (sacrum/profanum)2, „licit/interzis” (fastus/nefastus), „lume divină/lume umană” (res divinae/res humanae). De o deosebită importanță este distincția Între culte „publice” sau „ale statului” (publicum) și culte non-publice, private, personale (privatum). Dreptul pontifical de la sfârșitul epocii republicane, transmis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
printre care și romanii de mai târziu - au cucerit teritoriul italian desigur prin operațiuni cu caracter militar, iar acestea au continuat să fie necesare pentru păstrarea teritoriilor cucerite. Toate acestea se observă Încă În plină perioada istorică prin instituția ver sacrum: Îndată ce vechile teritorii deveneau insuficiente din cauza creșterii populației, tinerii porneau să cucerească și să colonizeze noi pământuri sub auspiciile zeului Marte, desigur pentru că aceste noi strămutări se puteau realiza doar prin Îndepărtarea cu forța a proprietarilor inițiali. Așadar, Marte are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vergilius și de la unul al lui Lucanus. Servius, comentând celebra expresie vergiliană auri sacra fames (Eneida, III, 57), scrie: sacra Înseamnă „execrabil”, ca În sacrae panduntur portae șEneida, VI, 574ț. Alții Înțeleg sacra ca devota, ce trebuie comparat cu ver sacrum. Alții Înțeleg „sacru” cu sensul de „scelerat” și „sacrileg”. În orice caz, expresia Își are originea Într-un obicei al galilor. De fiecare dată când locuitorii din Marsilia erau loviți de ciumă, un sărac se oferea să fie hrănit un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod clar să se refere la cele indigene. În schimb, cazul lui Isisxe "Isis" este diferit, pentru că, după părerea sa, aici este vorba Într-adevăr despre zeița Isis, cult pe care germanii l-au preluat de la un popor străin (peregrinum sacrum). Această opinie este fără Îndoială inacceptabilă, având În vedere că un cult al lui Isis apare mult mai târziu, doar În Germania romanizată, Împreună cu multe alte divinități provenite Într-adevăr din lumea romană. Este vorba, așadar, și În acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filant, de culoare gălbui-opalescent (rezultate din lichefierea dopului de mucus cervical); modificări la nivelul glandei mamare, reprezentate de edemul mamelei și începerea secreției colostrale cu 2-3 zile înainte de parturiție; modificări la nivelul bazinului femelei, evidențiate printr-o înfundare ușoară a sacrumului și a bazei cozii, datorită relaxării articulațiilor și ligamentelor acestora, însoțită de o mobilitate accentuată a cozii cu 2-3 zile înainte de data probabilă a parturiției. 1.2. Stadiile parturiției Parturiția este un act fiziologic care se desfășoară secvențial,deosebindu se
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
decorative. Din păcate, această punte de legătură a fost întreruptă prea repede, iar nicio altă revistă nu a reușit să restabilească climatul secesionist, internațional, cosmopolit al acesteia. Revista Ileana își găsește locul printre revistele mari care susțin diversele secesionisme, Ver Sacrum la Viena, Mir Iskusstva (Lumea Artei) și Zolotoe Runo (Lâna de Aur) la Moscova, Yellow Book în Anglia, Zycie (Viața) revista mișcării secesioniste poloneze, L'Art Moderne în Belgia etc. Însă dincolo de revistele cadru pentru un fenomen artistic, avem o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chiar un mixaj de elemente care corespund unui bazin mitologic și stilistic diferit, fapt creator de insolit în tablourile lor. Chiar și numele revistei Ileana face trimitere la un personaj definitoriu pentru basmul românesc, Ileana Cosânzeana, așa cum revista secesionistă Ver Sacrum (Primăvara sacră) se referea deopotrivă la un ritual de inițiere și consacrare a tinerilor romani, dar și la simbolurile vernale ale noului val, iar Zolotoe Runo (Lâna de Aur) face apel la mitologia greacă, la călătoria argonauților sub îndrumarea lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fin-de-siècle. Inițial, Atena era înfățișată în limitele canonului academic pe timpanul casei scărilor de la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istoria Artei) (1890-1891) ca protectoare a artei-în-istorie. A doua înfățișare a Atenei are loc pe afișul secesionist pentru primul număr din Ver Sacrum, unde aceasta joacă rolul de protectoare pe lângă Tezeu care ucide Minotaurul, înlocuind-o pe Ariadna, feminitatea fragilă și vulnerabilă. Schorske analizează acest conflict în context freudian drept confruntare cu dimensiunea instinctualului și a inconștientului. În viziunea lui Schorsche, uciderea minotarului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cortegiul de tinere femei care se îndreaptă către el pentru a oficia un ritual, de asemenea, învăluit în mister. Este vorba de un ceremonial de nuntă sau despre un rit al vegetației, descris de titlul principalei reviste secesioniste vieneze, Ver Sacrum? Obscuritatea face parte din regula jocului și întreține misterul. Loghi a evitat prim planul și din considerente de ordin strategic: asemănarea cu pictura lui Böcklin ar fi fost atunci evidentă. Misterul silvan este reliefat și de prezența personajelor din prim
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
extras din semantica cuvântului "dor" numai accepția sa plaisiristă, suspendând prin omisiune cealaltă dimensiune semantică, recuperabilă din etimologia latină a cuvântului. Aceste corpuri acționate mareic amintesc de tabloul lui Gustav Klimt, The Blood of Fish (1898), publicat în revista Ver Sacrum, deși nu se poate stabili o filiație directă între cei doi artiști. La Klimt, femeile fac obiectul unui transport erotico-oniric, sexualitatea și erotismul fiind precizate freudian prin relația cu peștele, pe când la Mirea, dincolo de fluiditățile feminine, avem și un obiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fin-de-siècle ilustrează din plin decadența imperiului, iar femininul își face apariția într-o formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a întoarce spre public imaginea terifiantei Gorgone lipită de scutul său, masca terorii și a iraționalului. În convenția decadentă, distanța etică dintre cele două roluri se estompează, chiar dacă Salomeea pare mai degrabă prizoniera propiilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și unei cromatici luxuriante. Caracterul eminamente floral al sexualității feminine este pus în evidență cu o mare finețe de Kolo(man) Moser, un maestru al artei aplicate în Design pentru o fereastră circulară 374 ("Die Kunst", 1898, reprodusă în Ver Sacrum An. II, vol. iv, 1899, p. 31), o fereastră circulară din sticlă pictată, intitulată Arta. Medalionul înfățișează un înger cu aspect de femeie, cu aripile desfășurate asemeni aripilor unui fluture sau ca elitrele unei libelule, pentru a putea urmări geometria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura simbolisto-decadentă, pentru Modern Style, Art Nouveau, Jugendstil etc.: Rodin, Bartholomé, Lagae, dintre sculptori, și pictorii Besnard, Boldini, Carrière, Dagnan-Bouveret, Dill, Herterich, Khnopff, Klinger, Lavery, Meunier, Puvis de Chavannes, Raffaëlli, Roll, Rops, Sargent, Swan, Uhde, Whistler etc. Revista secesiunii, Ver Sacrum (Primăvara sacră), apare în ianuarie 1898. Revista conținea și reproducerile unor opere de artă ale colaboratorilor din străinătate, cât și fotografii de interior ale expozițiilor Secesiunii. Dincolo de ilustrații, ea are o contribuție grafică de excepție de la vignete decorative, chenare, sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ileana care, chiar dacă nu este bilingvă, are câteva texte critice în franceză, fiind de la sine înțeles că publicul avizat, interesat de artă, cunoaște această limbă. Manifestul literar al revistei, semnat de Redacție, merită citat. Ca și în cazul Ilenei, Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol al artei în căutarea căreia pleacă argonauții moderni, artiștii. Revista apare la un an după revoluția sângeroasă din 1905, al cărui context, "epoca furtunoasă", îl precizează prin aluzie. Arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Duican (Alexandru Bogdan-Pitești) adâncește perspectiva lui Ion C. Bacalbașa, relevând un alt proiect de anvergură pe care revista și-l propune. Iarăși, demersul este similar cu cel al altor reviste care însoțesc secesionismele în Europa, secession-ul vienez cu Ver sacrum, al simboliștilor belgieni cu La Jeune Belgique, a mir iskusstnicilor ruși cu Mir Iskusstva (Lumea artei) etc., și care reprezintă o reacție ce pune în evidență o nouă relație centru-periferie, așa cum aceasta era modelată în diferite spații culturale. Alexandru Bogdan-Pitești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]