49 matches
-
Geniul de versificator al George Coșbuc - cel mai tehnic poet, la modul superior, din toată literatura noastră -, virtuozitatea unor Ștefan-Augustin Doinaș, Mircea Ciobanu și Nicolae-Paul Mihail (care a resuscitat pantumul, glosa, balada, vilanela, lapalissada, versul cu ecou interior, hexametrul, strofa safică ș.a., propunând și alte modele precum: ronsonetul, endograma, mini-glosa, cristalul: versiune românească de hai-ku) - nu sunt deloc ostentative și devin, tocmai de aceea, ușor de receptat, frapând prin profunzimea fiorului liric, nu prin virtuțile de ordin tehnic. Cei amintiți mai
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
reprezintand etapă alunecării către vis sau reverie. Se poate observa obsesia pentru forma fixă, în această perioadă rimele cunoascand o adevarată evoluție de tipuri complicate. Parnasienii au "inventat" rime excesiv de studiate și le-au pus în circuitul literar. Hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul și multe altele sunt tot atâtea forme elaborate, care tind spre perfecțiune, ale poeziei parnasiene. Evident poeții moderni, Baudelaire, Mallarme sau Rimbaud au profitat din plin de aceste cuceriri parnasiene. Parnasianismul. Origini Denumirea acestui curent face
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
După dicționarul lui Ion Pachia Tatomirescu, «prin adonic (sau "adoneu") se înțelege versul, dar și ritmul, specific prozodiei antice, greco-latine, constând din cinci silabe, dintre care prima și a patra sunt accentuate, îndeplinind totodată și funcția de „încheietor“ de strofe safice». Tratatele îl explică printr-un «dactil acataletic și altul cataletic: — v v / — v » ("Dicționar de termeni literari", 1976, p. 15). În "Odă - în metru antic" de M. Eminescu, fiecare strofă safică se încheie cu un adonic / adoneu: Singurătății; Ne-ndurătoare; Apele
Adonic () [Corola-website/Science/310192_a_311521]
-
accentuate, îndeplinind totodată și funcția de „încheietor“ de strofe safice». Tratatele îl explică printr-un «dactil acataletic și altul cataletic: — v v / — v » ("Dicționar de termeni literari", 1976, p. 15). În "Odă - în metru antic" de M. Eminescu, fiecare strofă safică se încheie cu un adonic / adoneu: Singurătății; Ne-ndurătoare; Apele mării; Pasărea Phoenix ?" și Mie redă-mă " (v. "ritm" / "strofă safică"). Pentru prima dată, în românește, se face aluzie / trimitere la "adonicul vers", de către Eminescu, în "Scrisoarea V" : Descifrând a sale
Adonic () [Corola-website/Science/310192_a_311521]
-
v v / — v » ("Dicționar de termeni literari", 1976, p. 15). În "Odă - în metru antic" de M. Eminescu, fiecare strofă safică se încheie cu un adonic / adoneu: Singurătății; Ne-ndurătoare; Apele mării; Pasărea Phoenix ?" și Mie redă-mă " (v. "ritm" / "strofă safică"). Pentru prima dată, în românește, se face aluzie / trimitere la "adonicul vers", de către Eminescu, în "Scrisoarea V" : Descifrând a sale patimi și amoru-i, cu nesațiu / El ar frânge-n vers adonic limba lui ca și Horațiu"...
Adonic () [Corola-website/Science/310192_a_311521]
-
episcop pe o perioadă de vreo cincizeci de ani. Niceta a mers în Italia cel puțin de două ori, eventual în 398 și 401-402. A fost găzduit de sfântul Paulin de Nola, care i-a dedicat două poeme în strofe safice, Carmen XVII și XXVII și care menționează de altminteri un Niceta în Epistula 29. Din aceste texte aflăm că Niceta îi învăța pe barbari să «îl cânte pe Christos cu o inimă romană», ceea ce aparent dovedește latinitatea personajului. Din opera
Niceta de Remesiana () [Corola-website/Science/298763_a_300092]
-
cu îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problemă îmbogățirii rimelor „mării armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultiva foarte mult poezia cu forma fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
mereu evocate în versurile lui Sappho și sunt amestecate mereu cu tulburările sau bucuriile inimii ei prin corespondente subtile și secrete, care conferă poeziei sale un accent modern.Catul și Horațiu i-au adaptat și imitat unele poeme, încetățenind strofa safică la Roma. În lirica universală, au fost poeți care au încercat să scrie versuri în metrul safic (la noi Mihai Eminescu). Deși a avut de suferit din cauza vicisitudinilor politice prin care a trecut insula Lesbos fiind nevoită să ia calea
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
corespondente subtile și secrete, care conferă poeziei sale un accent modern.Catul și Horațiu i-au adaptat și imitat unele poeme, încetățenind strofa safică la Roma. În lirica universală, au fost poeți care au încercat să scrie versuri în metrul safic (la noi Mihai Eminescu). Deși a avut de suferit din cauza vicisitudinilor politice prin care a trecut insula Lesbos fiind nevoită să ia calea exilului (stabilindu-se pentru o perioadă în Siracuza), în versurile ei nu apar aluzii la evenimentele care
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
acordă o deosebită grijă înfățișării stilistice și metrice a poemelor ce le compunea cu diferite ocazii: serbări religioase, căsătorii, ocazii festive, etc . Ordinea cuvintelor, de un firesc rar întâlnit, lipsa epitetelor pompoase, sonore, de rigoare în poezia epică, conferă versurilor safice o deosebită naturalețe. Abia la câteva lectrui cititorul își dă seama că impresia neasemuită care se degajă din fragmentele lizibile este, în fond, efectul unei arte poetice rafinate, în care legile simetriei și ale opoziției sunt aplicate fără greș. Cel
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Abia la câteva lectrui cititorul își dă seama că impresia neasemuită care se degajă din fragmentele lizibile este, în fond, efectul unei arte poetice rafinate, în care legile simetriei și ale opoziției sunt aplicate fără greș. Cel mai cunoscut poem safic, cântecul I din cartea I, a fost considerat încă din antichitate o capodoperă. Poemul este un imn inchinat Afroditei. Dacă facem o apropiere între "Iliada" și "Imnul Safic", ne dăm seama că asemenea invocații adresate divinității protectoare a iubirii și
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
simetriei și ale opoziției sunt aplicate fără greș. Cel mai cunoscut poem safic, cântecul I din cartea I, a fost considerat încă din antichitate o capodoperă. Poemul este un imn inchinat Afroditei. Dacă facem o apropiere între "Iliada" și "Imnul Safic", ne dăm seama că asemenea invocații adresate divinității protectoare a iubirii și fecundității erau o practică curentă în creațiile poetice ale vechii Grecii. Iată prima strofă: ""Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană/Tu din tronul tău scăpărând lumină,/ Nu mă frânge
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
gelozie, ci de o stare psihologică complexă, determinată de izolarea celor doi față de tumultul pasional al poetei, ignorat cu desăvârșire de tânăra pereche. Sentimentul de iubire față de frumusețea gingașă a uneia sau a alteia dintre elevele sale revine în poezia safică sub multiple înfățișări. Este mai mult ca sigur, judecând ansamblul creației sale artistice, că Sappho nu iubea atât personalitatea tinerelor sale discipole, ale căror nume le cunoaștem destul de bine (Atthis, Anactoria, Gyrinna, Gongyla ""cea ca un boboc de trandafir"") cât
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
este numai grație, privirea ți-e nespus de dulce, iubirea e răspândită pe fața ta frumoasă. Afrodita te-a cinstit în mod deosebit."." Ritmurile în care se exprimă Sappho sunt grațioase și variate. Strofa ei preferată a primit numele de "safică"; în cântecele de nuntă, caracterizate prin refrenuri scurte, săltărețe, apar vădite influențe de ritmică populară sub forma unor strigături. Admirând-o, din diferite puncte diferite de vedere, fiecare din criticii literari ai antichității au relevat laturi diferite ale talentului ei
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
În secolul al II-lea alături de Mimnerm și Arhiloh, poeziile create de Sappho erau foarte citite de publicul iubitor de poezie; în acea vreme, retorii Maximos din tyr, Himerios, Synesios continuau să admire și să comenteze creația poetei. Influența poeziei safice s-a resimțit în lirica latină. Catul a tradus liber unele poeme, imitând-o în expresia pasională a versurilor de iubire pe care le-a compus pentru Lesbia. El a fost primul poet latin care a folosit strofa safică. Horațiu
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
poeziei safice s-a resimțit în lirica latină. Catul a tradus liber unele poeme, imitând-o în expresia pasională a versurilor de iubire pe care le-a compus pentru Lesbia. El a fost primul poet latin care a folosit strofa safică. Horațiu a scris, la rândul lui ode în metrul safic, dar era prea departe de temperamentul liric al poetei pentru a se putea apropia de tonul vibrant al poemelor ei, așa cum a făcut Catul. În lirica românească Mihai Eminescu a
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
tradus liber unele poeme, imitând-o în expresia pasională a versurilor de iubire pe care le-a compus pentru Lesbia. El a fost primul poet latin care a folosit strofa safică. Horațiu a scris, la rândul lui ode în metrul safic, dar era prea departe de temperamentul liric al poetei pentru a se putea apropia de tonul vibrant al poemelor ei, așa cum a făcut Catul. În lirica românească Mihai Eminescu a compus binecunoscuta ""Odă în metrul antic"", căreia i-a oferit
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Sappho. Deși lucrările lui Sappho au rezistat bine și în timpurile Romane, împreună cu schimbarea intereselor, stilurilor și a esteticii munca ei a fost transcrisă tot mai puțin, în special după ce academiile au încetat să le ceară studenților să studieze metrul safic. Un motiv pentru care metrul safic a încetat să mai fie studiat a fost că Greaca Atică și Homerică erau principalele limbi de studiu. Dialectul eolic al lui Sappho, unul dificil de învățat, și, chiar în timpurile Romane considerat arhaic
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
rezistat bine și în timpurile Romane, împreună cu schimbarea intereselor, stilurilor și a esteticii munca ei a fost transcrisă tot mai puțin, în special după ce academiile au încetat să le ceară studenților să studieze metrul safic. Un motiv pentru care metrul safic a încetat să mai fie studiat a fost că Greaca Atică și Homerică erau principalele limbi de studiu. Dialectul eolic al lui Sappho, unul dificil de învățat, și, chiar în timpurile Romane considerat arhaic, a pus un obstacol considerabil între
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
de obicei prin arderea cărților. În prezent nu sunt conoscute izvoare istorice care să confirme aceste relatări. Gregory din Nazianzus, care împreună cu Papa Gregory al VII sunt prezentați ca și eroii negativi ai acestor povești, era un admirator al poeziei safice. De exemplu cărturarii moderni au notat ecouri ale lui Sappho printre versurile poeziei lui :"Despre Natura Umană", care copiază din qvasi-sacrul accent a lui Sappho ("alsos"), ramurile bătute de vânt, și surprinzătorul cuvânt pentru somn adânc ("kōma"). Este probabil ca
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
popularitate generală pe măsură ce noile generații au descoperit lucrările ei. Deoarece puțini oameni sunt capabili să înțeleagă limbile antice, fiecare epocă a trdus lucrările lui Sappho în felul ei diferit. Poezia, precum cea a lui Sappho, (care se bazează pe metrul safic) este de exemplu greu de tradus în Engleză care folosește metre bazate pe accentuare și rimă pe când Greaca Antică folosește doar metre bazate pe lungimea versurilor. Ca rezultat, mulți translatori timpurii transformau poezia lui Sappho în așa fel ca aceasta
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
care ocolea rima sau alte forme de expresie literară precum sonetul care nu apar în poezia netradusă a lui Sappho. Alți traducători care i-au urmat tind să se ghideze după această metodă de traducere pentru a păstra măiestria poeziei safice chiar și în versuri traduse.
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
de pectorali, deltoizi și bicepși lucrați prin antrenamente Îndârjite. Harry descoperise că femeile cărora le place efortul fizic sunt de obicei frigide. Din acest motiv, femeile atletice nu erau pe gustul lui. În plus, exemplarul de față avea și ceva safic, zona hirsută de deasupra buzei superioare, o declarație ostentativă à la Frida Kahlo. Harry nu dăduse Întâmplător peste cele două femei. Erau amândouă reporteri pentru Global News Network. De la aflarea poveștii cu turiștii dispăruți, zeci de agenții de știri trimiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spună lucruri despre noi două celorlalți membri ai cancelariei. Sheba și cu mine eran un pic cam prea prietene, le spunea ea; un pic cam prea apropiate. Sugestia era că eu și Sheba eram implicate într-un fel de poveste safică. Pe mine nu mă deranja. Am fost obiectul unor astfel de bârfe răutăcioase de multe ori în cariera mea și acum sunt deja obișnuită. Speculațiile vulgare referitoare la înclinațiile sexuale par să fie de la sine înțelese în cazul unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
punea pe copii să traducă din greaca veche în cea modernă și din aceasta în română. I-a mai audiat pe Veniamin din Lesbos și pe Vardalah, de la care a primit, se pare, imboldul de a se orienta către poezia safică. Nestor Camariano (Influența greacă asupra prefeții gramaticii lui Ioan Eliade Rădulescu, în „Revista istorică română“, 1945, IV, p. 483-495) a analizat impactul educației grecești asupra personalității creatoare a lui Heliade-Rădulescu; influența culturii grecești a fost mai însemnată decât pare la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]