14 matches
-
să pară. Noile reprezentante ale parvenitismului sunt entuziaste, se mișcă cu dezinvoltură în saloane și vorbesc cu aplomb într-un limbaj echivalent manelelor: „Am auzit din discuția cu fosta elevă că sunteți atestat scriitor. Patalamaua matale dă bine la noii salonarzi. Să știți că mulți sunt licențiați! Cu liceu la zi!” Autorului, cu formația sa didactică, nu i-au scăpat din vedere nici noile aspecte privitoare la educația copiilor. În calitate de profesor meditator este invitat și el la asemea sindrofii. “-Șefa, scuze
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_delicateturile_elena_buica_1368418227.html [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
Al strigătului de ajutor al mamelor la unison De-o parte și de alta a baricadei Luptători prăfuiți și văluriți în steaguri înstelate Sub faldurile cărora fuseseră chemați să se sacrifice Impinși de o ură furibundă de scelerați ai gândului Salonarzi fără potriveala de a se ști egali Cu înjurături veninoase trimise aceleiași mame Ce-alăptau deopotrivă pe copilul bălai și pe cel măsliniu O va face pe-aceasta să iubească pe unul Si să urască pe altul dintre fiii ei
CARNAGIU LA GETTYSBURG (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Carnagiu_la_gettysburg_i_.html [Corola-blog/BlogPost/359641_a_360970]
-
Nu era nimeni acolo.” Noi nu vrem sa lichidam nimic, dar dati-ne voie să reflectăm. Poate că proprietatea nu este cel mai bun lucru, cu siguranta ea nu este un drept natural. (scriitor): Comunismul intelectualilor din Vest nu este “salonard”, este expresia unei preocupări reale. Dar în România, comunismul nu a fost asumat. Noi n-am fost în stare nici măcar să facem ceva cu această groaznică pățanie istorică. Arhivele nu au fost instrumentă lizate, ele au fost făcute de comuniști
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
reuniuni boeme în care dominau jovialitatea și calamburul. Uimea asistența și crea bună dispoziție prin extraordinara ușurință de a improviza catrene, cu poantă savuroasă și ironie fină, la adresa celor mai diverse personaje și împrejurări din mediul literar-artistic, politic, juridic, gazetăresc, salonard etc. Se mai pot discerne dexteritatea cu care erau alcătuite catrenele, verva spumoasă, acuitatea instantanee a observației, urbanitatea și umorul sagace al ironiei. Prin natura și obiectul lor, țintind situații de moment, trăsături de caracter particulare, fapte izolate și întâmplătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
granițele ei. Discuțiile cu ei erau inutile. în calitatea lor de jandarmi erau părtașii unui regim scelerat pentru neamul românesc. Spre seară a venit din nou Bengliu să-i ureze noapte bună. Se purta foarte amabil, îmbrăcat civil părea un salonard, capabil de flirturi, dar nici într-un caz de crimele groaznice pe care le săvârșise. Cu aceste gânduri tulburi a adormit și dormi fără vise în seara aceea. Dimineața primi ziarele cu ultimele știri: dizolvarea Frontului Renașterii Naționale și înființarea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Străine, sub I.G. Duca și N. Titulescu, și de secretar gene ral al Minis terului Propagandei sub Carol al II-lea; băiat, altfel, drăguț cu toată lumea, deși purtând nasul cam pe sus, cabrându-se În ele ganța lui vestimentară de salonard flecar, afectat și importan tissim, care-mi vorbea acum cu privirea lui distrată dincolo de umărul meu, poate din fudulie sau poate că neîndrăznind să mă privească În ochi. Cine spunea că În țara românească nu se poate compromite nimeni? ÎNTÂIUL
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu oase se înec" (Vulpea liberală); "Slava strămoșească pe strămoși cinstește: în zadar nepotul cu ea se fălește" (Pisica sălbatică și tigrul). De puține ori în epoca pașoptistă revanșa clasicismului restant a fost mai evidentă decît la Grigore Alexandrescu. Acest salonard și poet al conversației spirituale, născut întîmplător 1810, a debutat la 1832; prin forța lucrurilor, limbajul său poetic a trebuit să fie cel lamartinian. Scriitor sensibil și cu intuiție lingvistică precisă, Alexandrescu a optat pentru ceea ce, la 1830, reprezenta modernitatea
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
inteligenței dantelate, al fineții pure, al artificialului plăcut și frumos. E și veacul care s-a plictisit mai mult, care a avut timp peste măsură, care n-a muncit decât pentru trecerea vremii." Un neam de femei deștepte și de salonarzi spirituali, exersați în nobila meserie a superficiului: "Ce a iubit Franța? Stiluri, plăcerile inteligenței, salonul, rațiunea, micile perfecțiuni." Nimic din suflul marilor drame, din rătăcirile lipsei de măsură: "Dacă Dante ar fi fost francez, ar fi descris doar Purgatoriul. Unde
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
se exercită cu aceeași magie și când descrie țărani sau lăptărese. Servitoarea Franșoise este poate, după Swann, cea mai reușită figură din opera sa. Nivelul de conștiință al baronului Charlus se reduce în ultimă instanță la strategia complicată a unui salonard, iar gândirea sa nu este superioară celei unei mahalagioaice vorbărețe. Ca în orice mare creație, și aici nu mediile sociale pe care le evocă amintirea scriitorului dau complexitate și adâncime, fiindcă totul e egal pentru un scriitor, un lucru nefiind
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pînă în cele mai adînci ascuzișuri ale sale, acolo unde nu mai existau certitudini, nici cunoaștere, doar trăirea subiectului gînditor. Existențialismul său, ca și cel al maestrului său, semăna prea puțin cu cel al lui Camus, Sartre, sau Malraux, acești "salonarzi" ai gîndirii, atît de îndepărtați de pătimirile esențiale ale lui Fondane. Existențialismul francez e teoretic, nicicînd capabil de a se detașa în întregime de supremația, sau cel puțin de o autonomie a rațiunii, căci Ființa (în diferitele sale accepțiuni) trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la începutul celui de-al doilea capitol al cărții sale. Poza de pe frontispiciu, care înfățișează niște baleniere atacînd o turmă de cașaloți, e, în chip admirabil, corectă și verosimilă în linii mari, deși urmărește fără îndoială să ațîțe scepticismul anumitor salonarzi. Cîteva dintre desenele înfățișînd cașaloți din cartea lui J. Ross Browne sînt destul de corecte, dar calitatea gravurii lasă mult de dorit, dar nu-i vina lui, firește. Cele mai bune desene avînd ca subiect balena normală se pot găsi în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tacîmul, adică și cu pronunția marcat rusească a numelor (Baris Elțîn). Simt un frison, frison vechi, pe șira spinării. Și, capac, ieșind pe bulivar, mai și văd plimbarea căciulilor cu urechi siberiene. Brrr! e chiar frig. În anii cînd era "salonard francez" (povestește Virgil Ierunca), Cioran dădea reprezentații de groază. Mai abitir, unde se adunau transfugii noștri. La o soarea din astea, cu fețe tot una și una, cineva, perorînd catedratic, îl rîcîia pe Cioran care fierbea, tot încercînd formule detonatoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Văzînd, pe nocturnele ecrane, curriculele celor nou-numiți, n-am putut evita amănuntul (curricular) că toți de altfel personaje distinse știu să vorbească limbi străine, două, trei, patru. Răutăcioși (cu atestare curriculară), am dat (întîmplător) peste o frază romanescă din alt salonard, unul de geniu al literelor franceze, Pierre Drieu la Rochelle, despre alt salonard, nestăpînindu-ne a o reproduce: "Nu deschisese o dată o carte și de abia știa să scrie în cele cinci limbi pe care le vorbea".Parșiv de tot, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că toți de altfel personaje distinse știu să vorbească limbi străine, două, trei, patru. Răutăcioși (cu atestare curriculară), am dat (întîmplător) peste o frază romanescă din alt salonard, unul de geniu al literelor franceze, Pierre Drieu la Rochelle, despre alt salonard, nestăpînindu-ne a o reproduce: "Nu deschisese o dată o carte și de abia știa să scrie în cele cinci limbi pe care le vorbea".Parșiv de tot, nu-i așa? Intră și asta în farmecul, nu chiar atît de discret, al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]