84 matches
-
de soarta țării și nu de puține ori îndurerat de oportunismul unora dintre cei aflați la putere. Slujirea social-caritabilă a Părintelui era foarte bine cunoscută și înainte de Revoluție. Nu doar bătrânii și familiile sărace din parohie beneficiau de iubirea lui samariteană, ci și cei din aziluri, din orfelinate și spitale, pentru care organiza mereu colecte de daruri, pe care le oferea cel mai adesea personal. După Revoluție, Părintele s-a angajat cu toată ființa în Asociația medical-creștină "Christiana", arhicunoscută acum. Trebuie
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/stelian_gombos_1441271680.html [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vasile Voiculescu- poetul ortodoxismului românesc Medic de plasă prin satele românești, Vasile Voiculescu și-a exercitat profesiunea cu o adevărată abnegație samariteană. Umblând prin aceste sate, el a avut prilejul să-și satisfacă o curiozitate mereu vie pentru tot ce a alcătuit zestrea noastră folclorică, idiomuri, obiceiuri, creații artistice, riturile, superstițiile, vrăjile, descântecele și leacurile populare. Feciorul lui Costache Voicu și al
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427442083.html [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
Muguraș Maria Petrescu Jurnalist Cultural, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România VINE O FATĂ cu mileniul aninat pe umăr dă pinteni calului și vine tiptil. lupul cu dinți de rubin original îi mușcă sania trupului în tura de lucru samariteană și de ce la ora aceasta nu dansează pe uliți fetele caste? nu există decât femei de rasă care aduc apă să ne hrănim cămilele împovărarea verde abuziv îmi tulbură vederea virgină din ochii de vultur îmi fură ideea în cofe
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1459853537.html [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
de soarta țării și nu de puține ori îndurerat de oportunismul unora dintre cei aflați la putere. Slujirea social-caritabilă a Părintelui era foarte bine cunoscută și înainte de Revoluție. Nu doar bătrânii și familiile sărace din parohie beneficiau de iubirea lui samariteană, ci și cei din aziluri, din orfelinate și spitale, pentru care organiza mereu colecte de daruri, pe care le oferea cel mai adesea personal. După Revoluție, Părintele s-a angajt cu toată ființa în Asociația medical-creștină "Christiana", arhicunoscută acum. Trebuie
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_parintele_constantin_voicescu_.html [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
de soarta țării și nu de puține ori îndurerat de oportunismul unora dintre cei aflați la putere. Slujirea social-caritabilă a Părintelui era foarte bine cunoscută și înainte de Revoluție. Nu doar bătrânii și familiile sărace din parohie beneficiau de iubirea lui samariteană, ci și cei din aziluri, din orfelinate și spitale, pentru care organiza mereu colecte de daruri, pe care le oferea cel mai adesea personal. După Revoluție, Părintele s-a angajt cu toată ființa în Asociația medical-creștină "Christiana", arhicunoscută acum. Trebuie
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCISPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/In_memoriam_parintele_constantin_vo_stelian_gombos_1348051016.html [Corola-blog/BlogPost/343576_a_344905]
-
expulzați prin ordinul militar al lui Hadrian. Românii au construit un altar dedicat zeului grec Adonis pe locul Nașterii lui Iisus. O biserică a fost ridicată în 326 când Elenă, mama primul împărat bizantin, Constantin, a vizitat Betleemul. În timpul revoltei samaritene din 529 Betleemul a fost devastat iar zidurile orașului și biserica Nașterii distruse, dar au fost reconstruite de către împăratul Iustinian I. În 614 Imperiul Persan Sasanid a sustinut evreii rebeli , a invadat Palestina Prima și a capturat Betleemul. O legendă
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
folclorul european. Studiile sale de exegeză biblică și de literatură populară ebraică din Antichitatea târzie și Evul Mediu, la fel ca articolele sale dedicate multiplelor domenii ale Științei Iudaismului, al cărui principal promotor a fost în România, precum și studiile sale samaritene au fost cumulate în cele trei volume de "Studies and Texts in Folk-Lore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology", Londra, Maggs Bros, 1925-1928. Gaster a colaborat la prestigioase publicații științifice ca "The Archaeological Review", "Asiatic Quarterly Review", "Byzantinische
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
și al VI-lea, conflictul dintre locuitorii creștini și samariteni ai orașului a culminat cu o serie de revolte ale celor din urmă împotriva stăpânirii bizantine. Reprimarea violență a acestora în anul 529, a dus la diminuarea drastică a comunității samaritene din oraș. În anul 636, Neapolis, împreună cu întreaga Palestina, a intrat sub dominația Califatului arab, condus pe atunci de Omar ibn al-Khattab; numele său a fost arabizat, devenind Nablus. În anul 1099, cruciații au preluat controlul asupra orașului pentru aproape
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
tetrarhiei (306-324), a început creștinarea Imperiului Roman. În 326, mama lui Constantin, Sfânta Elena a vizitat Ierusalimul și a început construirea de biserici și altare. Palestina a devenit un centru al creștinismului, atrăgând numeroși călugări și cărturari religioși. Reprimarea revoltelor samaritene (484-572) din această perioadă au dus la dispariția in foarte mare parte acestei comunități. Regiunea s-a unit cu imperiul islamic după Bătălia de la Yarmouk (636) din timpul cuceririi musulmane a Siriei. În 661, după asasinarea califului Ali, Muawiyah I
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
Maica moștenise Pia, probabil, bucuria muncii fizice, a dragostei pentru animale și mai ales pentru semenii oropsiți de soartă, a puterii de a se dărui și a-i ajuta pe cei ajunși la nevoie, cu o credință și o milă samariteană, fapt care-l face pe Dinu să-i comunice cât o aprecia și în această privință: "Fără să știi, există în tine ceva de Maria Magdalena". într-adevăr, Pia Pillat a lucrat, între 1978-1999, cu numele "Sally", ca voluntară într-
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
face ordine în acest haos textual. Potrivit teoriei, pe baza textelor de la Qumran și a mărturiilor din primele versiuni, se pot deosebi trei mari familii de texte: cele din Palestina, din Egipt și din Babilonia, reflectate în principal în Biblia samariteană, Septuaginta și respectiv textul ebraic comun. La baza acestor trei familii textuale se postulează un prototext care ar fi fost în circulație în jurul secolului al V-lea î.Hr.2. Bazându-se pe o foarte bună cunoaștere a fragmentelor inedite din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu mult mai mare decât pretinde Cross 4, însă acestea au dispărut întrucât nu au fost acceptate de nici o grupare religioasă, așa cum s-a întâmplat când Sinagoga a acceptat textul masoretic, când Biserica a primit textul Septuagintei și când comunitatea samariteană a atribuit Pentateuhului său caracter normativ. Descoperirile de la Qumran demonstrează că în Palestina existau mai multe tradiții textuale la acea vreme. Întrucât persoanele care locuiau în comunitatea de la Qumran proveneau din diferite locuri ale Palestinei, au adus cu ele textele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și în cel babilonian, în care s-a definitivat procesul introducerii tuturor semnelor masoretice în textul biblic ebraic. La rândul său, aramaica acestei perioade se împarte în câteva dialecte, din grupul apusean amintind doar aramaica iudaică, aramaica palestiniană creștină și samariteană; în aramaica iudaică s-au scris Talmudul ierusalimitean și targumurile palestiniene (traduceri în aramaică ale textului biblic ebraic); aramaica palestiniană creștină era vorbită de evreii convertiți la creștinism, ortografia sa fiind foarte apropiată de scrierea siriacă. În secolul al III
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
masoreții occidentali obișnuiau să își inventeze propriile tradiții de pronunțare, fapt ce îngreunează depistarea pronunțării exacte din acea vreme 3. O altă concluzie importantă, stabilită în urma examinării vocalizării palestiniene, se referă la originea ei comună cu vocalizarea folosită în versiunea samariteană a Pentateuhului. Sistemul samaritean de vocalizare se bazează pe cinci semne supralineare, iar cel palestinian pe opt semne, dintre care două ar fi variante ale aceluiași semn4. Pe lângă aceste vocale, sistemul palestinian, esențial fonetic, prezenta semne diacritice, constând în special
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și masorei parva, care sunt traduse și comentate ori de câte ori există riscul unei neclarități. Aparatul critic, cu totul nou, spre deosebire de cel al HUB, are un caracter selectiv 4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-o versiune specială a scrierii ebraice primare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-o versiune specială a scrierii ebraice primare, așa cum a fost ea păstrată de către comunitatea samariteană de-a lungul secolelor. Textul se prezintă sub formă consonantică, tradiția citirii acestui text rămânând numai la stadiul oral. Cu timpul, samaritenii au dezvoltat și semne vocalice, însă arareori - și destul de inconsistent - acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o analiză paleografică a tipului de scriere ebraică folosită de către samariteni demonstrează clar că textele păstrate reflectă o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mod cât mai vizibil de comunitatea iudaică. „Așadar, putem spune cu certitudine că folosirea alfabetului canaanean este mai curând o alegere ulterioară decât un semn al vechimii.”2 În plus, potrivit spuselor lui Tov, datele istorice referitoare la originea comunității samaritene nu se referă la o perioadă foarte îndepărtată, nesusținând așadar pretenția samaritenilor legată de vechimea textelor lor. Colofonul manuscrisului Abișa al Pentateuhului samaritean atribuie scrierea acestui manuscris lui Abișa, fiul lui Fineas, preotul care a trăit în timpul lui Iosua, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentateuhului samaritean atribuie scrierea acestui manuscris lui Abișa, fiul lui Fineas, preotul care a trăit în timpul lui Iosua, însă cercetătorii sunt de părere că acest manuscris a fost scris în secolele al XII-lea sau al XIII-lea. Potrivit tradiției samaritene, comunitatea lor își are originile la începutul poporului israelit, în concepția lor ei fiind păstrătorii adevăratei tradiții iudaice. 7.1. Samariteniitc "7.1. Samaritenii" Din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, problema originii samaritenilor a fost tratată diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
XI-lea î.Hr.1. Prin urmare, cele mai insultate persoane de către samariteni erau preotul Eli, inițiatorul schismei de la Șilo, regele Solomon care a ridicat templul din Ierusalim și scribul Ezdra care a falsificat textul Torei. Această scurtă expunere a istoriei samaritene, scrisă pentru și de către samariteni, este oferită de cartea Seper Hayyamim (Cronicile Samaritene), a căror valoare istorică este destul de problematică 2. Tradiția rabinică iudaică oferă o cu totul altă versiune a istoriei samaritenilor: aceștia descind dintr-o populație mixtă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
preotul Eli, inițiatorul schismei de la Șilo, regele Solomon care a ridicat templul din Ierusalim și scribul Ezdra care a falsificat textul Torei. Această scurtă expunere a istoriei samaritene, scrisă pentru și de către samariteni, este oferită de cartea Seper Hayyamim (Cronicile Samaritene), a căror valoare istorică este destul de problematică 2. Tradiția rabinică iudaică oferă o cu totul altă versiune a istoriei samaritenilor: aceștia descind dintr-o populație mixtă pe care asirienii au deportat-o din Siria în teritoriul regatului Israel în anul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o perioadă mult mai târzie; potrivit unora, samaritenii sunt locuitorii Samariei (regatul de nord) care s-au separat de locuitorii din Iudeea în perioada persană (a se vedea în principal 1Ezd. 4,1-5). Flavius Iosephus socotește că la baza schismei samaritene se află o dispută între evrei. Câțiva preoți din Ierusalim au devenit samariteni și și-au stabilit templul pe muntele Garizim, rivalizând cu templul din Ierusalim. Această „dezertare” a preoților evrei a avut loc atunci când căpeteniile iudaice din Ierusalim nu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de interzicerea căsătoriei între membrii dinastiilor conducătoare din Ierusalim și Samaria prezintă multe asemănări cu o altă istorisire din cartea lui Neemia (13,18). Oricum, în acea istorisire nu se spune că opoziția față de căsătoria între membrii dinastiilor iudaică și samariteană ar fi condus la schisma samariteană. Mulți istorici sunt de părere că Flavius Iosephus se referea la o schismă care a avut loc în perioada persană, nu în cea elenistică; alții se bazează pe spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
conducătoare din Ierusalim și Samaria prezintă multe asemănări cu o altă istorisire din cartea lui Neemia (13,18). Oricum, în acea istorisire nu se spune că opoziția față de căsătoria între membrii dinastiilor iudaică și samariteană ar fi condus la schisma samariteană. Mulți istorici sunt de părere că Flavius Iosephus se referea la o schismă care a avut loc în perioada persană, nu în cea elenistică; alții se bazează pe spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada elenistică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dezbinarea religioasă dintre cele două grupări; o asemenea explicație pleacă de la premisa că adevărata origine a controversei iudeo-samaritene o constituie dezbinarea dintre triburile nordice și cele sudice (diviziunea regatului davidic), în timp ce samaritenii nu considerau atât de important acest eveniment. Tradiția samariteană socotește mai degrabă ca origini ale dezbinării: ridicarea unui templu la Șilo, în timpul lui Eli; preoția lui Itamar care se separă de preoția lui Eleazar; linia preoțească sadochită instalată în Ierusalim; ridicarea templului în Ierusalim, și nu pe Garizim. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]