14 matches
-
de la producător până la consumator și pe această cale se scumpește, pentru că cele douăzeci de mâni corespund cu cinci zeci de guri cari, având a trăi de pe dânsul, produc o scumpete artificială. Va să zică, îmulțindu-se trebuințele, trebuiau îmulțite izvoarele producțiunii și nu samsarlâcul, căci la urma urmelor tot negoțul nu e decât un soi de samsarlâc între consumator și 30 {EminescuOpX 31} producător, un fel de manipulare care scumpește articolele. În această manipulare nația agricolă totdeauna pierde, pentru că productele ei sunt uniforme în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de mâni corespund cu cinci zeci de guri cari, având a trăi de pe dânsul, produc o scumpete artificială. Va să zică, îmulțindu-se trebuințele, trebuiau îmulțite izvoarele producțiunii și nu samsarlâcul, căci la urma urmelor tot negoțul nu e decât un soi de samsarlâc între consumator și 30 {EminescuOpX 31} producător, un fel de manipulare care scumpește articolele. În această manipulare nația agricolă totdeauna pierde, pentru că productele ei sunt uniforme în privirea valorii și, dacă constituiesc o trebuință generală, nu e mai puțin adevărat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nația agricolă e expusă de-a fi exploatată de vecinul industrial, ba de-a pierde pe zi ce merge clasele sale de manufacturieri, cari, neputând concura cu fabrica, devin proletare. Dovada cea mai buna pe continent e chiar popurul nostru. Samsarlâcul care mijlocește schimbul între productele noastre și cele străine încape pe zi ce merge în mînile străinătății. Oameni bătrâni n-ar avea decât să asemăneze fizionomia de azi a Bucureștilor cu aceea pe care o avea înainte de cincizeci de ani
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trebuit să se concentreze capitalurile în mînile izraeliților. Mijloacele însă prin care au ajuns capitalurile în mînile lor nu au fost numai muncă reală și cinstită în comerț și industrie, ci mai cu seamă operații cari nu produc valori, prin samsarlâcuri, prin, traficuri, prin operații îndoielnice, prin așa-numite operații de bani ce ei fac esploatînd împrejurările, starea de strâmtorare sau mizerie sau prostia tutulor. Însemnătatea creditorilor pe piața comerciului o dovedește și ocuparea ce se dă tribunalului comercial din București
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aflători în 1878 în București, sânt 797 capi de familie fără profesiune, sau 2032 suflete fără profesiune cari, dacă nu trăiesc ca muncitori cu ziua și dacă nu sânt rentieri, industriași sau comercianți, trăiesc desigur după urmele traficului și a samsarlâcului, din operații cari desigur nu produc valori. Toți aceștia constituie 3747 suflete. Acest număr ar putea fi augmentat prin mulți cari, deși înscriși ca comercianți, vor fi făcând și operații de altă natură decât cele indicate de comerciul ce ezercită
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
munca tuturor țăranilor din țară. În vreme ce românii își varsă peste Dunăre sângele pentru o cauză străină, se hrănesc pe apucate, mor de foame, umblă goi și degeră, liberalii se îmbogățesc din rechizițiuni și din antreprize, din moșiile statului și din samsarlâcuri; în vreme ce un român rabdă la foame și frig și își varsă sângele fără ca să știe pentru ce, câțiva oameni vând cu un preț de nimic carele, boii și viața altor români. Ani și iarăși ani de zile vor trebui să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Creditul Mobiliar a speculat numai 94 000. De la 94 000 câte 37, 50 premiu e în total 3 525 000. Dar a cheltuit spre acest scop: 1. Prima de 10 procente plătită subscriptorilor din înalta sărăcime. 25 000 2. Curtaj (samsarlîc )............................................. 305 500 3. Gazetarii, administrația, pierderile........................... 144 500 475 000 3 050 000 Adecă un câștig de 3 milioane, învîrtind un capital [de] 12 milioane și jumătate în curs de două - trei săptămâni. Daca însă banca ar fi plătit integral
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Mobiliar a speculat numai 94 000. De la 94 000 titluri câte 37, 50 primă e în total............... 3 525 000 Dar a cheltuit spre acest scop: 1. Prima de 10 procente plătită subscriptorilor din înalta sărăcime......... 25 000 2. Curtaj (samsarlîc )............................................................ 305 500 3. Gazetarii, administrația, pierderile....................................... 144 500 475 000 [rest] 3 050 000 Adecă un câștig de 3 milioane, învîrtind un capital 12 1/2 milioane în curs de două - trei săptămâni. Daca însă banca ar fi plătit integral
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
stricăcios. Ei sunt incapabili de muncă fizică și intelectuală, deci incapabili de-a produce valori adevărate. Aci în țară [î] i vedem îmblînd după slujbe, după mijlociri, după antreprize, spre a le da în subantrepriză adevăratului producător, c-un cuvânt samsarlâcul în mare și în mic, chiar și cel de fete, în vremea rușilor a fost treaba multora din acești patrioți. {EminescuOpXII 491} {EminescuOpXII 492} Nici discuție nu e cu putință cu ei. Interesul lor în discuție nu este a compara
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și a rămas inegalabil în artă și în suflet, biciuia năravurile vremilor ca nimeni altul. Acesta a fost marele vasluian Constantin Tănase! Și ce-i mai biciuia pe scenă, doamne-doamne!, pe miniștri, pe bancheri, regimurile corupte și tot cortegiul de samsarlâcuri care se făceau pe atunci! În legătură cu Constantin Tănase, amintiri cu trăiri demne de reprodus, ne oferă și prof. Ilie Dan în „Tămâie și otravă" de Al.O.Teodoreanu, Editura Vasiliana '98, 2008, care redând portretul „Tănase" scris de Teodoreanu, reținem elemente
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
XIX-lea. „Evreul este temperamental antiproducător, nici agricultor, nici industriaș, nici măcar cu adevărat comerciant”, scria socialistul francez Pierre Proudhon. „El este un intermediar, Întotdeauna fraudulos și parazit, care, În afaceri ca și În filozofie, operează prin potriveală, prin contrafacere, prin samsarlâc. [...] În economie, Întreaga sa politică e negativă ; el este principiul răului, Satana, Ahriman, Încarnat În rasa Sem” (455, III, p. 370). 608. George Voicu, Zeii cei răi. Cultura conspirației În România postcomunistă, Editura Polirom, Iași, 2000. 609. Radu Theodoru, România
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bandele de ciomăgași și petrecea nopțile prin cârciumi în tovărășia lor. Din cauza purtării sale nedemne, Mitropolia l-a ras și i-a luat dreptul de a oficia. Acum trăia numai din subvențiile ce primea pentru a organiza bandele și din samsarlâcuri pe la autorități.31 Epoca în care am venit în București era epoca bătăușilor. Un vestit cap de bandă era Ilie Geambașu zis și Ilie Tabacu. Foarte sprinten, foarte ager, foarte îndrăzneț, era un tip excepțional. Nu înalt de talie, uscățiv
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să se ramolească și era comun. De altfel nu cred să fi fost vreodată inteligent. Era un animal formidabil. Lunga domnie liberală îl redusese. Ras de mitropolitul primat, fără biserică unde să slujească, trecuse la liberali și trăia din mici samsarlâcuri și stăruințe. Un alt nume foarte răspândit în presa liberală era Ilie Geambașu. (Id., ibid., an. XXXV, nr. 11590, 15 ianuarie 1922, pp. 1-2.) Povestea lui Ionică Frumosu este reluată de Bacalbașa, într-o formă mai comprimată, în vol. III
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în latura ei umană, ne-a confirmat existența unor negustori care au dus din tată-n fiu nobila îndeletnicire până în 1955 în locul numit „La Cristache”. Am putut astfel afla că Ion Hogea (Hagiu, Hogiu), plecat din Țara Bârsei, ajunsese cu samsarlâcul până în Palestina, atrăgându-și, în jargonul epocii, porecla de hagiu. Că s-a închinat sau nu la locurile sfinte, nu avem de unde să știm, iar, dacă numai i s-a spus printr-o abatere fonetică sau chiar a fost socotit
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]