37 matches
-
ar intra în rândul narațiunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat eroului principal o semnificație superioară. Lăpușneanu e desigur un damnat, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie după mântuire. El suferă de o melancolie sangvinară, colorată cu mizantropie. Echilibrul între convenția romantică și realitatea individului, aceasta e minunea creației lui Negruzzi. G. CĂLINESCU SCRIERI: Triizeci ani sau Viața unui jucători de cărți, Iași, 1835; ed. Iași, 1863; Aprodul Purice, Iași, 1837; 200 rețete cercate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
a lui Wilhelm de Orania), dar mobilul acțiunii militare a fost fie colonizarea, fie jaful de război, fie luptele dinastice sau religioase, dar nu unul politic, anume de schimbare a regimului politic. Trebuie să recunoaștem că pentru mintea unui nebun sangvinar, operațiunea Seelöwe era de o logică și coerență impecabile. Pentru ca planul să reușească, era mai întîi nevoie ca flota militară britanică (Royal Navy), considerată de britanici ca "prima linie de apărare" a țării (first line of defence) să fie neutralizată
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
generalul Sir Garnet Wolseley (cu maiorul Kitchener în subordine), după unele tergiversări și lupte cu rebelii, ajunge însă prea tîrziu: cu două zile mai înainte, Gordon (unicul britanic rămas la post) fusese ucis în palatul guvernatorului de rebelii fanatici și sangvinari ai lui Mohammed el-Kheir, unul dintre locotenenții lui Mahdi, iar soldații și ofițerii egipteni din subordine, masacrați. Capul lui Gordon este adus lui Mahdi, înfipt într-o suliță și apoi depus într-un coș. Prestigiul britanic este terfelit. Gladstone este
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care le-au primit evenimentele din decembrie 1989 (din perspectiva dezamăgiților) au fost peiorative și ofensatoare față de curajul unei minorități care, totuși, ieșise în stradă cu mâinile goale și protestase (în măsura posibilităților și a contextului) împotriva unui regim abuziv, sangvinar, dictatorial și lipsit de scrupule. Dacă ar fi fost posibil să avem documentare ample legate de răzvrătiții timișoreni (și „comuna” lor insurecțională din 16-20 decembrie 1989) sau de „frumoșii nebuni” bucureșteni din Piața Universității (în 21 decembrie 1989), poate că
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
tribal, maladiv de ambițios; a fost demonizat de mentalul colectiv și comparat cu tot soiul de alte figuri sângeroase din istoria omenirii. Or, nu era nevoie de așa ceva, întrucât prestația lui fusese îndeajuns de sumbră și violentă, din pricina caracterului său sangvinar și primitiv. În ce-l privește pe Ion Iliescu, numele acestuia, ca posibil urmaș pro-gorbaciovist al lui Ceaușescu, a început să circule de prin 1987: Iliescu era proiectat ca fiind comunistul progresist, antistalinist (dar leninist); el ar fi fost adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
imaginarul lui S., sunt parabole despre malignitatea dictatorului, ingenioasă fiind decriptarea cauzalităților psihologice și descripția profilului tipologic. În Îngerul slut, recitire inovatoare a motivului faustic prin Dostoievski, Kafka și teatrul existențialist, tiranul este văzut, în chip neașteptat, ca un Hamlet sangvinar care ucide dintr-o stranie necesitate, ca urmare a pactului semnat cu Mephiticus, însăși viața fiindu-i condiționată de săvârșirea zilnică a unui omor. Acest Sisif al morții mereu amânate, în același timp „Călăul lui Satan”, înzestrat însă cu conștiință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
cazuisticii unei „vini tragice”. În prim-plan evoluează neamul Leordenilor, organizat psihologic după legi maniheiste, iar miza protagonistului, mezinul familiei, pare să fie decapitarea simbolică a genealogiei tarate prin orchestrarea colectivă a propriei morți. El își ucisese tatăl, un spirit sangvinar și dionisiac, nod nefast al lanțului familiei, dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l ca prototip mitic pe Sisif, mezinul va fi condamnat la pribegie și la imposibilitatea sinuciderii, dar matricea sa - goana după propria moarte - survine, eliberator, în cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
cotitură a istoriei. Alaric n-a cucerit Roma, ci un cadavru. Sin gurul merit al barbarului a fost de a fi avut fler. Fler au avut și iacobinii. Goți cu principii, ei au inaugurat un nou tip de umanitate: retorul sangvinar, rafinat și subtil, barbarul camuflat în ideolog. Înaltei corupții manierate de la începutul veacului, Regentul i-a fost simbolul. Ceea ce uimește înainte de toate la el este lipsa totală de „caracter“. Tratează tre burile statului cu aceeași dezinvoltură ca și pe cele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aședzarea aceii țări, după mare răscoale ce făcuse Mihnea-vodă în țara Muntenească”), Ștefăniță Lupu a vrut s-o aducă acasă pe sora sa vitregă, Ruxandra. Rămasă văduvă la un an după nuntă, în urma morții acelui Timuș excesiv, impulsiv, arbitrar și sangvinar în dezechilibrele sale, care îl iritase nespus la căsătorie (după ce o pețise pe fiica lui Vasile Lupu cu oastea) pe Miron Costin („Ginirile singur fața numai de om, iară toată hirea de hiară”, „acela om cu hirea de hiară sălbatică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din schemă, și odată cu ea o bună parte a culturii europene, pentru care frica reprezintă, mai presus de toate, un reflex al comportamentului politic. Domnitorii de neam ai Țărilor Române sau fanarioții n-au scăpat, nici ei, de această spaimă sangvinară, asimilabilă angoasei conspiraționale; mai târziu, cultura europeană a secolului al XIX-lea va acredita prin excelență un cod al conspirațiilor și al cabalelor oculte foarte bine analizat la noi de către Constantina Raveca Buleu -, frica de evrei sau de masonerie intrând
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arte, soțul își descoperă nevasta infidelă în brațele iubitului. Subtilitatea lui Heywood (dar și complexitatea mentalistă a perioadei cînd a fost scris textul) se revelă în faza ulterioară a acestui eveniment traumatic. Soțul înșelat nu reacționează în maniera brutală a sangvinarilor medievali (deși e profund rănit de nebănuita descoperire), ci, cu metodă pedagogică și morală, decide separarea definitivă de consoartă pe care o exilează la o moșie îndepărtată. Aici, femeia cade în disperarea remușcărilor (aluzia din titlu capătă acum consistență), devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
alienare funciară (care va deveni explorabilă estetic, în Europa și America, abia după încetățenirea unor paradigme de existență în societăți industrializate, spre jumătatea veacului al XX-lea), intrînd, cu ușurință, în aria tulburărilor psihice și nervoase, a patologicului și pornirilor sangvinare, a sugestiilor oculte și gesticii criptice ș.a.m.d. Eroii mor și învie, sînt diabolici, mint cu metodă și premeditare (mai ales naratorii lui Poe au această capacitate cum s-o numesc? "epică", de a distorsiona adevărul, manipulîndu-și auditorii, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Kaplan, Newton Arvin ori Warner Berthoff). Ideea amintește de "actul gratuit" al lui Gide. Fac răul, așadar, pentru că sînt, în mod natural (structural), rău și îmi respect condiția dată. Greu totuși de introdus un sclav (fie el și de vioiciunea sangvinară a lui Babo) în acest stereotip al predestinării (stereotip, pînă la urmă, cu aer ușor nietzschean și nu neaparat gidean). Un alt critic al textului, Joseph Schiffman, îl descrie pe Babo dintr-un unghi exegetic mult mai legitim ca "fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
voievodal (anterior sosirii lor intempestive). În alt plan temporal (1972), tînăra naratoare, după o plecare abruptă și suspectă a tatălui ei (similară ocultării lui Rossi), se lansează, alături de un tînăr oxfordian, Stephen Barley, într-o căutare tensionată, populată de vîrcolaci sangvinari și duhuri rele. Își găsește părintele într-o mănăstire din Franța, pregătit de lupta finală cu Țepeș. Grupului i se adaugă miraculos Helen (mama naratoarei), bănuită moartă de mai mulți ani (aflată, în realitate, în căutarea monstrului medieval), și Hugh
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
subsolul mănăstirii bulgare, unde Dracula și-a dus victima (pe Rossi), cu scopul de a-i dezvălui un imens secret, nerevelat vreodată unui simplu muritor. Pe scurt, în cei cinci sute de ani scurși de la moartea sa, pe lîngă festinurile sangvinare, înfricoșătorul Drakul s-a îndeletnicit și cu crearea unei ... biblioteci. Îi șoptește, cumva conspirativ, lui Rossi: "În sufletul meu sînt un cărturar, așa cum sînt și războinic, iar aceste cărți mi-au ținut companie de-a lungul anilor." Țepeș pare, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
continuă chiar în zona erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin poza de sangvinar, precum un alibi. Cruzimea aceasta trufașă e un cifru al durerii comensurabile la scară normală însă care nu acceptă a se dezvălui, asemenea unei răni hidoase. În al doilea rînd, aerul decorativ, de „făcătură” stilistică al cruntei posturi confirmă condiția
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
2-8 noiembrie 2010). Și dacă, mă întreb, l-am întreba public pe Ureche despre Mihai Botez, ar folosi la ceva? L-ar crede cineva pe cuvânt? În ce cheie ar trebui citite, de exemplu, aprecierile Gen. Pleșiță, unul cei mai sangvinari capi ai Securității, chiar despre Mihai Botez? Citez din Pleșiță: „...Mihai Botez marchează categoria disidenților autentici. Fie că au fost selecționați din categoria frustraților haotici, fie că i-au racolat serviciile secrete. Botez a procedat deschis, a trimis scrisori, a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
data introducerii în Iudeea a funcției de procurator - 41 d.Hr. Referitor la personalitatea sa, părerile emise de-a lungul vremii diferă; pentru istoricii evrei ai timpului, precum Flavius Josephus și Philon din Alexandria, a fost mai ales o brută sangvinară, executant orb al ordinelor primite și al intereselor Romei; dimpotrivă, Evangheliile ni-l prezintă ca pe un om cumpătat, chiar blând și sceptic, doritor să aplice cu rigurozitate legea și să nu condamne un nevinovat. O va face, în cele
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
sistem ca și nevoia permanentă de a descoperi vinovați pentru eșecul militar sau de orice fel, ca justificare a crimelor comise în numele autorității, crime care solicită noi justificări și prin urmare noi crime. Filip încearcă să modeleze prin blândețe caracterul sangvinar a Țarului, apoi când nimic nu mai este de făcut, oprobiul său este deschis, asumat. Dacă rămâne până la capăt partenerul de dialog al lui Ivan este pentru că prin el, Ivan se prezintă pe sine în fața unei autorități care-l depășește
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
să fie transpuse întocmai în act. Vede peste tot, dimpotrivă, cum sunt deturnate și chiar transformate în opusul lor, acoperind și cauționând crima, uciderea adversarului real sau numai închipuit. "Fiți fără milă!", îndemnase Robespierre, iubitorul abstract al virtuții, dezlănțuind elanuri sangvinare cărora le va cădea și el pradă, la fel ca și ceilalți capi ai Revoluției, succesiv acuzatori și condamnați. Beția sângelui de care sunt toți cuprinși, a sângelui lățit în băltoace în piața execuțiilor publice, sorbit cu aviditate de câinii
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
de păstori lirici și mereu cutremurați de credința într-un Dumnezeu cum nu mai are nimeni, am pasat ungurilor, cu multă generozitate, privilegiul de a-l fi moșit pe Dracula, lăsînd-o pe Elisabeta Bathory să furnizeze toate informațiile despre ceremonialurile sangvinare de la rădăcina mitului. }epeș a fost doar patriot și drept, am spus noi în cor, chestia aia cu țepile nu era decît o construcție artistică, un fel de instalație avant la lettre, un mod convingător de a enunța protocronic nașterea
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
revistă a vieții de cartier urmărindu-l pe Dickie în periplul său pe străzi. Nimic nou sub soare, doar că violența nu apare atât de evidentă ca în filmele de acțiune, ci doar o pauperitate moderată, fără excese și metisaje sangvinare. Și Dickie se droghează în compania unui mixtum compositum de rase, iar rolul de bărbat al familiei îi revine lui Alice (Melissa McMeekin), mama care patronează întreaga familie compusă din doi băieți și o cohortă de surori nasoale și impulsive
Portretul boxerului la tinerețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5717_a_7042]
-
un veritabil samurai atent ca mișcările să nu impieteze ceva din coregrafia unei hieroglife inaccesibile. Remarcabilă și această mamă monstruoasă care întreține complexul oedipian rău lichidat al fiilor și care, asemeni Medeei, pare dispusă să-i sacrifice pentru propria fervoare sangvinară. Refn ne scoate din cadrul unei banale reglări de conturi, fiecare scenă pornește de la premisa unui fond abisal care nu se lasă dezvăluit, dar care iese la suprafață nu ca violență pură, ci ca o formă de sacru camuflat. Eroul ataraxic
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
i-a servit drept model lui Burton -, în plină febră consumeristă, dar cu toate acestea în mijlocul unei familii purtând desuet marca unei glorii crepusculare. Decadenții familiei, exceptându-i pe cei câțiva impostori, nu fac un contrast prea mare cu strămoșul sangvinar. Elizabeth Collins Stoddard (Michelle Pfeiffer), dr. Julia Hoffman (Helena Bonham Carter), Bill Malloy (Christopher Lee) sunt din același film, defazat poate cu câteva decenii. Practic, Barnabas nu are chiar atât de mari probleme de adaptare la standardul familiei, cât o
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
considerându-1 și pe el ungur, neștiind cine este, și chiar dacă ar fi știut că era polonez, „tot așa de puțin i-ar fi crediutu” din motivele arătate. Pentru a obține sprijinul real al Franței și a repudia învinovățirile de exces „sangvinare” ale armatei sale, Bem s-a adresat, la 12 martie 1849, lui Boulay de la Meurthe, vicepreședinte al Republicii franceze. În Transilvania - spunea Bem -, guvernul ungar „n-a vrut deloc să imite atrocitățile soldățimii austriece”, care a ațâțat pe valahi și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]