15 matches
-
este o schiță scrisă de Ion Luca Caragiale în 1899. Numele străzilor din opera „Caldură Mare” de Ion Luca Caragiale,și anume: „Pacienții” și „Sapienții”, reprezintă răbdare și înțelepciune; o nota comica deoarece „Domnul” nu este deloc înțelept și nu are răbdare deloc fiindcă e grăbit, nu dă dovadă deoarece nu știe pe cine caută și s-a angajat într-o afacere pe care nu
Căldură mare () [Corola-website/Science/300013_a_301342]
-
care scoate faptele din text ca să le transpună în realitate le transformă în poezie. Noi însă oamenii știm că ideile, geniul, talentul ce se cuprinde în Iliada [...] nu sunt corpul lui Homer și Moise, nu corpul poeților și profeților și sapienților umanității, ci întregul ideilor, doctrinelor, geniului, talentului acestora, sufletul lor, viața lor ce străbătură secolii [...] noi toți la câți ne serveau de exemplu faptele și geniurile părinților noștri 101. În aceeași logică, Heliade Rădulescu presupune existența unor lanțuri de oglindiri
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pomelnic de nume proprii "justificate": Era cineva capul unei armate întrege la o expediție, un campodux ce comandă atâtor regi, ce veniră spre a împresura Troia? Homer îl numește Agamemnon, de la agin (duc) și aga, duce și memnon (înțelept, legiuitor, sapient, conducător de popoli). Agamemnon însemnează capul capilor, ducele ducilor etc. Aci se vede o definiție mai mult decât un nume vag. Cine voiește să mai știe cum s-a chemat mai înainte acest martiriu eroic, de această victorie ce i-
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Tubalcain, și Noe cu descindenții săi, și Abraham cu posteritatea sa, toate gințile pământului, cu bărbații lor cei mai mari, și cu oamenii lor cei mai mici; Iovii, Moisii, Orfeii, Homerii, Davizii, Pindarii, Socrații, Platonii, toți poeții, toți profeții, toți sapienții, toți oratorii publici, toți oamenii de științe și de arte, toți legislatorii, toți belatorii cei mari, toți regii model, Alexandrii, Cezarii, Fredericii, Napoleonii, Columbii, Galileii, Danții, Shakespearii, Schillerii, Victorii Hugo, Fidii, Apelii, Michelangelii, Raphaelii, Beethovenii, Bellinii, toți mecaniștii cei mari
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
un joc de-a un nume ce-i? În Căldură mare, a percepe diferența revine la a fi sau a nu fi idiot. Detaliu care, pînă la urmă, are doar o modică gravitate. Așadar, nu mai există nici o diferență. Între Sapienții și Pacienții, între șapte și șapte bis, între oameni și cîini, între fracțiunea 99 și fracțiunea 99 și trei firtale... Lumea se culcușește într-o deplină egalitate care, lucru ciudat, n-o împinge în monotonie. Un loc în care toate
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
a vacanțelor. Însă Gogu se răzgândește, și rămâne să lase o vorbă undeva. Un parfum de fantastic eliadesc învăluie scena dispariției, când un funcționar banal e ridicat la cer din miezul mahalalei lui Caragiale (strada Sfinții Apostoli e colț cu Sapienții...). Ultima duminică a lui iunie '98, pe care, cu o precizie care dă de gândit, Mateiu o fixează ca dată-limită a existenței pământești a lui Gogu, întors pe seară de la Bușteni, unde-și arvunise reședința de vacanță, ar fi, în
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
se petrece o groaznică sinucidere), strada Cuțitul de Argint (unde un anume are o viișoară), strada Clemenței ("cu mânușița întinsă"), strada Grațiilor (unde amîndouă casele de la nr. 13 și 13 bis sunt "la fel de identice cu deosebirea că"...), străzile Pacienții și Sapienții (care se confundă din cauza căldurii mari), strada Marc Aureliu (care, schimonosită, devine Marcu Aoleriu), etc. Borne topografice Traseele sunt jalonate de repere mai importante: biserici (Mitropolia, Sf. Elefterie, Slobozia, Dintr-o zi, Doamna Bălașa, Crețulescu, Sf.Ion, Mântuleasa, Sărindar etc.
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
mare, în varianta lui Foarță: Cînd termometrul spune, la umbră, treizejtrei / de grade Celsius, e căldură mare / la unșpe bis pe strada Pacienții (nu e trei- / sprezece că-i fatal, precît se pare). / Calea Pacienții una-i cu-aceea a Sapienții, / și viceversa, domnilor sapienți! / N-o ai pe-a doua fără de-ntîia: a Pacienții ă drept care trebuie să fim pacienți. / Fie și dacă baba e ramolită foarte, / băiatul cu șorț verde, insipid, / muscalu-și doarme somnul, pe capră, cel de moarte
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
foarte, / băiatul cu șorț verde, insipid, / muscalu-și doarme somnul, pe capră, cel de moarte, / în vreme ce feciorul e stupid, / ei știu (și o confirmă,-ntr-o doară, și sergenții / de stradă, în poziție de drepți) / că e aceeași calea Pacienții cu-a Sapienții / și numai răbdătorii-s înțelepți." Jocul propus de Șerban Foarță, joc ce reușește să păstreze și în același timp să creeze o atmosferă, ține de tehnică și de stil. Diferitele porțiuni de vers își întemeiază existența în poezie pe o
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
versul în care te-am zăvorât fără milă/crezând că s-ar mai ascunde ceva dincolo de el/poate libertatea//ei bine te-ai convins/cât timp nu te cercetezi pe tine lăuntric/dincolo nu se află nimic//amice din strada sapienții unșpce bis/te întreb pentru ultima oară dacă//domnul e-acasă//după care mă duc și eu într-ale mele/căci s-a făcut târziu în poezia aceasta/și în genere în toată poezia lumii/iar lumea vrea rime vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
persoane 227 {EminescuOpXV 228} iubite (și pierdute) în închipuirile cele mai valoroase și mai prețuite ale sufletului său, sau este asta numai în cazul meu? Și daca li s-ar prezenta într-adevăr, ce însemnează asta? Chiar dacă mă-nchipuiesc mare, onorat, sapient, îmi pare c-aș voi s-o fiu sub forma lui și nu sub a mea, pare că când mă primblu picioarele și corpul meu au acea legănare proprie mersului său - oare nu sunt eu el, cu toate diferințele? De la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
menite de a le întări energia, de a le spori râvna, de a le forma caracterul." Scriind astfel, în Dorințele partidei naționale, Kogălniceanu vădea o înțelegere adâncă a dimensiunii inefabile a istoriei. Nu doar entuziasmul e creator, ci și suferința sapient și demn asumată. "Doliile, spunea undeva Renan, fac mai mult decât triumfurile, căci ele impun datorii și determină efortul colectiv." Acum, când poporul nostru a fost silit să asume atâtea sacrificii, când atâtea dolii ne lasă etern neconsolați, gândurile unor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
răsfrînge asupra numelui producînd, prin desemantizare, confuzii care anulează intenția de diferențiere și, practic, anonimizează personalitatea numită Costică sau Mitică, aceeași confuzie poate avea loc și pe terenul toponimiei producînd o adevărată odisee a căutării panicate între strada Pacienții și Sapienții (Căldură mare); uneori situarea toponimică sugerează un spațiu ireal, între oniric și absurd (Urbea Târgul de munte se află așezată pe malul stîng al Dâmbului Sec) iar acumularea de amănunte parazitează informația parcă desprinsă dintr-un film suprarealist: Marele Magazin
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
piață, la tribunal etc. la ore "trecute fix", iar personajele din cele mai cunoscute Momente hoinăresc alandala cu sau în căutarea vreunui amic din berărie în berărie, de la birt la simigerie, de la restaurant la lăptărie, sau de pe strada Pacienții pe Sapienții și "viceversa". Cu o furie crescândă, asemenea lui Cotadi, sau aproape imperceptibil, în limbaj împleticit, Lache, Mache, Sache, Tache, Mitică, Costică etc. repetă mecanic " Uite, vezi, ăsta-i cusurul tău!"(Amici), " Lacuna asta, trebuie, monșer..." (O lacună), "C'ești copil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tameness of a wolf, a horse's health, a boy's love, or a whore's oath. LEAR: It shall be done; I will arraign them straight. [To Edgar] Come, sit thou here, most learned justicer. [To the Fool] Thou, sapient șir, sit here. Now, you she-foxes EDGAR: Look, where he stands and glares. Want'st thou eyes at trial, madam? Come o'er the bourn, Bessy, to me. FOOL: Her boat hath a leak, And she must not speak Why
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]