132 matches
-
fișa pe care ea o înmânase împreună cu buletinul de identitate examinatorilor. Apoi o îndemnase să ia un bilet. Ca fascinat, mă întrerupsesem din elaborarea răspunsului la subiectul care îmi căzuse și privirea mi se oprise asupra unei fete purtând un sarafan albastru peste o bluză de mătase albă cu gulerul foarte înalt. Așa era moda à la Elvis Presley. O studiasem din spate, cum stătea în fața comisiei, și îmi plăcuse. Era suplă, înăltuță, cu ceva carne pe ea totuși, nu ca
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1439819856.html [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
crește. Pentru menținerea ordinei sociale, - care și-a dovedit superioritatea, bineînțeles - trebuie să vină la școală în uniforme, trebuie să poarte numere matricole, trebuie să fie tunși regulamentar.. Obligatoriu, uniforma fetelor nu trebuie să fie mai sus de genunchi. Cum sarafanul are cordon, lungimea lui se poate regla cu ușurință și dragi le mai sunt doamne băieților, fetele cu uniforme ajustate. Dl. Constantin, dirigintele lor, era cel mai exigent, dintre profesori, în privința tinuței. De cum apărea dinspre cancelarie băieții, săritori din fire
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
fire, șopteau repezit; “șase, șase.. Bran!” fiindu-le peste mână să transmită mesajul: “șase, șase.. dl. Constantin” astfel că acesta din urmă nu putea decât să constate că mai toate fetele, mai tot timpul, se ocupau cu legatul cordoanelor la sarafane. Cum regulamentul nu permitea elevelor nici să poarte podoabe, dl. Constantin se mulțumea chiar și numai cu satisfacția confiscării câte unui obiect pe care, ce-i drept, îl restituia la sfârșitul anului școlar dacă eleva se străduia să-i tot
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
că îl luase din ultima bancă, de lângă Florin, mutându-l în față, alături de Cati, eleva cea mai sobră din clasă și poate din tot liceul. * Cati nu mai înțelegea nimic și pe deasupra se simțea destul de tulburată. Simțise doar că poalele sarafanului îi sunt trase, constatase ca pulpele îi fuseseră dezgolite, era cât pe ce să scoată un strigăt dar nu o făcuse deoarece nimeni, nici măcar colegul de bancă, nu observase situația jenantă în care se afla. Își frământa mintea să descopere
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
timp să o împiedice. Și de această dată colegul părea impasibil, de parcă ar fi avut alături o bucată de lemn și nu o fată cu poalele ridicate. Cu toate acestea, bănuia ca o face înadins. Cu genunchiul îi apăsa colțul sarafanului ce dădea peste marginea scaunului. Sub pretextul că ia sau restituie ceva colegului din bancă din spate, se întorcea brusc, aproape cu tot corpul către acesta, iar genunchiul care apăsa sarafanul glisa pe marginea curbată a scaunului trăgâdu-i poalele în
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
ca o face înadins. Cu genunchiul îi apăsa colțul sarafanului ce dădea peste marginea scaunului. Sub pretextul că ia sau restituie ceva colegului din bancă din spate, se întorcea brusc, aproape cu tot corpul către acesta, iar genunchiul care apăsa sarafanul glisa pe marginea curbată a scaunului trăgâdu-i poalele în sus. Nu-i mai rămânea decât să fie ipocrit, făcând pe nepăsătorul ceea ce, trebuia să recunoască, reușea cu brio. Seara, colegele de cameră au rămas perplex când li s-a adresat
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
în sus. Nu-i mai rămânea decât să fie ipocrit, făcând pe nepăsătorul ceea ce, trebuia să recunoască, reușea cu brio. Seara, colegele de cameră au rămas perplex când li s-a adresat: - Fetelor, ajutați-mă, vă rog, să-mi scurtez sarafanul.... Câtă vreme a durat operațiunea colegele de cameră au sporovăit destăinuind micile șicane făcute de noii colegi de bancă. Singura care a tăcut a fost Neti; pur și simplu îi era peste putiință să spună ceea ce făcea în bancă colegul
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
din tricot, gama de mărimi 0-24 sau cu o înălțime a corpului care nu depășește 86 cm - pieptărașe, veste, chiloți, maiouri, căciulite, șepci, pălărioare, bonete, bascute, jachete, pantaloni, costumase, șpilhozeni, cămășuțe, bluze, rochițe, treninguri, salopete, halate de baie, fuste, pijamale, sarafane, fulare, mănuși; ciorapi, șosete, mărimea maximă 12; ... b) articole de încălțăminte, mărimea maximă 14,5 - ghetuțe, sandale, păpuci, botoșei. ... Ordonanță: ---------- n) lucrări agricole; ... Norme: ------ 9.9. Se încadrează în prevederile art. 17 lit. B. n) din ordonanță lucrările agricole, cum
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121714_a_123043]
-
gama de mărimi 0-24 sau pentru copiii cu o înălțime a corpului care nu depășește 86 cm - pieptărașe, veste, chiloți, maiouri, căciulite, șepci, pălărioare, bonete, bascute, jachete, pantaloni, costumase, șpilhozeni, cămășuțe, bluze, rochițe, treninguri, salopete, halate de baie, fuste, pijamale, sarafane, fulare, mănuși; ciorapi, șosete, mărimea maximă 12; ... b) articole de încălțăminte, mărimea maximă 14,5 ghetuțe, sandale, păpuci, botoșei; ... Ordonanță de urgență: ───────────────────── k)8. aportul de bunuri la capitalul social al societăților comerciale; Norme: 4.12. Sunt scutite de taxă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/128539_a_129868]
-
ul (în rusă: коко́шник<nowiki>;</nowiki> [kɐˈkoʂnʲɪk]) este un acoperământ de cap tradițional rusesc purtat de femei și fete, alături de sarafan, în principal în regiunile nordice ale Rusiei, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. ul este, din punct de vedere istoric, un acoperământ de cap purtat de femeile căsătorite, deși fecioarele purtau un articol vestimentar foarte asemănător
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
interesantă: imediat a schițat pe hârtie o păpușă hazlie, apoi încă una și încă una... La rugămintea pictorului, strungarul V. Zvezdocikin a realizat, din lemn, forma dorită. Serghei Maliutin a pictat-o. Așa a venit pe lume fetița îmbrăcată în sarafan rusesc: cu șalul ei, cu cocoșul negru în brațe. În interiorul ei se mai ascundeau încă șapte figurine, una mai mică decât alta, ultima, cea de-a opta, înfățișând un bebeluș în fașă. Cineva, văzând-o, a exclamat: „Ptiu, este chiar
Matrioșka () [Corola-website/Science/314850_a_316179]
-
guașă; modelul urmărit este destul de simplu și realizat în tonuri calde. Uneori desenul este introdus în cuptor, după care tonurile sunt subliniate cu acuarele. Mai târziu, Matrioșca a ajuns și în regiunea Volgăi. În orașul Semionov, Matrioșca este îmbrăcată în sarafan roșu, cu șorț alb, iar pe cap are o băsmăluță galbenă, cu ciucuri colorați. În mână ține un buchet mare de flori. Ca un semn distinctiv, obrajii îi sunt îmbujorați. Se mai fac jucării și în alte centre: în Tolhov
Matrioșka () [Corola-website/Science/314850_a_316179]
-
băsmăluță galbenă, cu ciucuri colorați. În mână ține un buchet mare de flori. Ca un semn distinctiv, obrajii îi sunt îmbujorați. Se mai fac jucării și în alte centre: în Tolhov, păpușile sunt mai mari. Ele sunt îmbrăcate într-un sarafan înflorat, în care predomină roșul, albul și galbenul. Matrioșca mordvină este îmbrăcată în costumul popular tradițional, pe cap având podoaba specifică, iar la gât, mărgele. În 1900, M.A. Mamontova a prezentat păpușile la Expoziția Universală de la Paris unde aceste
Matrioșka () [Corola-website/Science/314850_a_316179]
-
moarte înverșunată prin sancțiune civilă”. În garderobă trebuie să fie prezente o cămașă și cizme, care se îmbracă pe timp bun, de sărbători sau „pentru oameni buni”. Hainele de muncă trebuie să fie separate de cele de sărbătoare. Hainele (caftanele, sarafanele, șubele) și lingeria de pat (cearceafurile, plapumele și prosoapele) trebuie menținute în curățenie, când e necesar - uscate sau curățite și puse în cufăr. Iar bijuteriile trebuie păstrate într-un loc sigur, de dorit cu lacăt. Din veselă sunt menționate bratina
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
planetă. Trebuie să fie din cauza regimului pe bază de fasole mung. M-a întrebat cât am lipsit și eu am zis că aproximativ două luni. Atunci mă privește cu subînțeles și bălmăjește ceva. A trebuit să mă dau mai aproape de sarafanul ei grosolan din pânză de sac și să întreb, scuze, ce ai spus? Așa că repetă, și de data asta am priceput: spunea s-o iau încet, câte o zi pe rând. Eh, bun... Sper că ești bine, mă gândesc mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu era doar o înregistrare a unuia din spectacolele ei, ci o ediție specială de o jumătate de oră. Prin cablu, dar ce dacă? Probabil în jur de treizeci și cinci-patruzeci de ani, cu bucle până la umeri și într-un sarafan albastru, era cuibărită în fotoliu, vorbind cu un interlocutor nevăzut. Dintotdeauna am fost capabilă să văd și să aud „alți“ oameni, spunea, cu o voce blândă. Am avut dintotdeauna prieteni pe care nimeni altcineva nu-i putea vedea. Și știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a lapte? Dar iat-o acum. Era toată numai eleganță și moliciune: părul, fața, hainele și mai ales mișcările și gesturile. Când se dădea cu cremă Împotriva țânțarilor arăta ca o zeiță. Câtă grație, cât rafinament. Purta un fel de sarafan negru și o eșarfă mare și colorată, cu Încrețituri, Înfășurată și legată În așa fel Încât părea Îmbrăcată Într-un sarong, un șal origami, un sari, toate aceste iluzii vestimentare abia așteptând să fie Îndepărtate de o briză, o șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi șopti Wendy lui Wyatt. Parcă secolul XX n-ar fi ajuns prin părțile astea. —Place? spuse Pată Neagră plesnind de mândrie. Toți locuitorii se adunară În tabără - am numărat cincizeci și trei -, mulți dintre cei mai În vârstă purtând turbane și sarafane negru cu roșu. Prietenii mei văzură bunici cu fețele ridate și fete cu obrajii netezi, băieți curioși și bărbați cu dinții pătați de suc roșu de nucă de palmier ca și cum ar fi suferit de vreo boală care le făcea gingiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
eram una cu lanul, eram una cu spicele, așa-mi amintesc eu. Și iată-ne din nou - Întregul sat, căpetenia noastră, familia mea și fețele Îmbătrânite și dragi ale fetelor cu care bătusem orezul de pe vremea când purtam primele noastre sarafane. Acum băteau apa albă Încercând să-și țină capul la suprafață. Fetele Îmbătrânite și cu mine Îi vedeam pe soldații În uniforme verzi alergând de-a lungul malurilor râului. O, ce furioși erau că fugiserăm. Săriserăm În râu și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scaune. Ne potoleam doar când năvăleau portarii cu lanternele, înjurând de mama focului, sau dacă se punea de-o urmărire de mașini pe ecran. Dar unde erau fetele? Nicăieri și peste tot. Mașinăriile astea de distrus prieteníi, numai zâmbet în sarafanele lor descusute pe coapse, te pândeau în curtea liceului, puse pe fapte mari. Cele mai curajoase apăreau dimineața cu câte-o pereche de dresuri transparente luată pe sub mână de la „Adesgo“ și, când treceau pe lângă noi, apropiau picioarele și-și frecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
calorifer lângă cancelarie sau ascunse prin clasă de-un vraf de cărți și caiete, jucându-se de-a tocilarele frumoase și inabordabile. Scria pe ele, mare și strălucitor, „belea“ și, naiba știe de ce, ardeai de nerăbdare să intri-n belele. Sarafanele lor, croite puțin deasupra genunchilor, păreau în același timp obraznic de scurte și insuportabil de lungi, dezvelind niște picioare pe care-ți venea să le lingi. Ochii mari și intenși se uitau aiurea, mereu pe vreo problemă de trigonometrie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
patriei nu s-ar fi îndrăgostit de zâmbetele știrbe, cu urme și miros de dentist); poate aburii petrosinului plutind la fiecare început de trimestru prin clase. Era o lume curată, zglobie, îngrozitoare. Fetele purtau cordeluță, bluză cu mânecă lungă și sarafan albastru; iarna, îmbrăcau pantaloni de lână pe dedesubt. Cămășile noastre se zăreau de departe, în carouri bleu cu bleumarin; peste ele fâlfâia mândră cravata de pionier, brodată cu tricolorul (și pe-ăsta trebuia să-l iubim). Ți se-apleca de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
răspuns. Se aranjează un pic. Coboară imediat, am spus, în speranța că așa va fi. Georgie se uita la Alexander. Își întinse picioarele lungi încercând să se relaxeze. Respira rar și adânc. Era mai slabă și mai palidă, purta un sarafan din stofă și o bluză în dungi cu guler înalt. Părul, ridicat tot în creștet și prins cu grijă în agrafe, era fără cusur. Aspectul atât de îngrijit îi dădea o maturitate frumoasă. Alexander îi întoarse privirea cu o afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ăștia? uniformele alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt foarte scurți, iar pantofii, foarte mari. Iar Monicăi Îi țîșnesc din sarafan două bețe subțirele, două picioruțe strîmbe și nesigure, ca două șireturi, ca două macaroane. În poza asta nu e soare, e Înnorat, ba chiar cred că ploua cînd a fost făcută, dar chiar și așa, chiar și În alb-negru, are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
femeilor adunate În prispa casei, a Început să se audă un zumzet de voci, ieșind din niște chipuri un pic cam Îmbujorate. Un pic cam prea. Te-ai nimerit la masă Între Mona, care a ținut să-ți arate că sarafanul ei școlar scurtat și strîmtat, atunci cînd se așază, se ridică și aproape că dispare, și un bătrîn al satului, probabil o rudă a colegului vostru defunct, care, neavînd subiect de conversație, te Îmbia cu un vin acru. La al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]