30 matches
-
impresionează. Mărțina știe că este doar o butaforie ieftină, comercială. Colo, un șir de rochii negre, de călugărițe. Alt rând, din mantii albe și cruci sângerânde!! Femeia alunecă și-n vortexul incipient, rece și mai subțire că limba unei spade sarazine, o se lasă că într-o cadă plină cu apă moale de ploaie. Devine ușoară. Imponderabila. Trupul ei fizic vine, pleacă... de la o relicva la alta. Acum le recunoșate pe toate. Unele dintre exponate o bucură, altele o înfurie. Cele mai multe
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
severă hindusă. Sunt eu bărbatul care nu are Voie să plângă, fără-ndurare? Plâng uneori și iezii și zeii și huhurezii pe stânca Egeii. Blesteme ca valurile nalte, prea multe, Verzi de-nciudare în spumă, insulte, Nu mă pricep, frate crunt, sarazine, Taie briceagul gâtlejuri-tulpine, Steagul se-ntinde din soare în soare, O fi coșmarul, finala strigare, Semilunatic suie profetul, Este trimisul, este procletul, Pune pe masă știre cu știre, Nu e limaxul lipitorire, Coline ca sânii zeiței materne, Poeții se-aruncă
ULTIMELE ŞTIRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1410062967.html [Corola-blog/BlogPost/362232_a_363561]
-
Guiscard, Boemund și Roger Borsa, s-au luptat între ei pentru obținerea succesiunii, timp în care Roger I a început să pună în umbră ramura din Apulia a familiei Hauteville. Roger a izbutit să unească elemente grecești, longobarde, normande și sarazine din Sicilia sub o stăpânire unică și a refuzat să permită disputelor și diferențierilor religioase să dăuneze cuceririlor sale. El a lăsat prin testament un stat puternic fiilor săi, Simon și Roger al II-lea. Acesta din urmă, după preluarea
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
do Sal. Ucigînd "atât de mulți păgâni (musulmani)" încît orașul a rămas aproape gol, capturînd și acolo o pradă însemnată. După o bătălie victorioasă contra piraților în Strâmtoarea Gibraltar, navele norvegiene au intrat în Marea Mediterană, navigând de-a lungul coastei sarazine spre Insulele Baleare. Care pe acele timpuri era cuibul piraților și centrul comerțului cu sclavi din Mediterană, raidul norvegian este primul înregistrat în sursele creștine ca atac asupra centrului pirateriei musulmane. Mai întîi, norvegienii au navigat spre Formentera, unde au
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
fost înfrânți la începutul anului 834 și în anul următor sarazinii au înaintat până la Taormina. Războiul a evoluat lent vreme de câțiva ani, cu minore victorii ale aghlabizilor, în vreme ce bizantinii rezistau în fortărețele lor din Castrogiovanni și Cefalù. Noi trupe sarazine au fost trimise în Sicilia de către noul emir, Abu Iqal și au ocupat Platani, Caltabellotta, Corleone, Marineo și Geraci, asigurând musulmanilor controlul total asupra părții apusene a Siciliei. În 836, vase musulmane l-au sprijinit pe ducele Andrei al II
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Campania nu erau încă pregătite pentru a se alia împotriva noii amenințări "păgâne". Amalfi și Gaeta se temeau deopotrivă de sarazini și de ducatul de Neapole, spre disperarea papalității. În fapt, Neapole a fost primul care a îmrpumutat primul trupe sarazine, atunci când ducele Andrei al II-lea i-a angajat ca mercenari pentru a continua războiul contra lui Sicard, principele de Benevento, în 836. După ce Sicard a angajat la rândul său mercenari musulmani, obiceiul s-a încetățenit. În 846, sarazinii au
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
sarazinii au prădat chiar Roma, distrugând numeroase bazilici, inclusiv San Pietro, pentru a le jefui. În bătălia de la Ostia din 849, o flotă comună compusă din vase papale, napolitane, amalfitane și din Gaeta a reușit pentru moment să stăvilească atacurile sarazine. Atacurile musulmane au fost reluate către finele secolului al IX-lea. Astfel, în 897 abația din Farfa a fost prădată de către sarazini, care au folosit-o drept cazarmă până când a fost distrusă accidental de un incendiu în 898. Abatele Petru
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
de către sarazini, care au folosit-o drept cazarmă până când a fost distrusă accidental de un incendiu în 898. Abatele Petru de Farfa a reușit să organizeze la timp evacuarea comunității și să salveze totodată biblioteca și arhivele. De asemenea, tabăra sarazină de la Minturno (în Lazio), pe râul Garigliano a devenit un adevărat ghimpe în inima papalității, de unde porneau multe expediții împotriva creștinilor din regiune. În anul 915, papa Ioan al X-lea a fost creierul unei vaste alianțe a statelor din
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Liber pontificalis" a numit aceste cifre în relație cu victoria lui Odo la Toulouse (deși a scris că Charles Martel a luptat alături de Odo), însă cronicarii de mai târziu, probabil "influențați de "Cronica lui Fredegar", au atribuit numărul de victime sarazine doar lui Charles Martel, iar bătălia în care au căzut a devenit fără ambiguitate cea de la Poitiers." "Vita Pardulfi", scrisă în mijlocul secolului al optulea, raportează că după bătălie forțele lui Abd-al-Raḥmân's au jefuit și pârjolit totul în cale până la
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
911, el a semnat un alt "pactum" cu fiii lui Atenulf, co-principii Atenulf al II-lea și Landulf I, prin care se realiza împărțirea disputatului teritoriu al regiunii "Liburia". În același an, Grigore a participat la atacurile aliate împotriva fortăreței sarazine de la Garigliano. În 915, el s-a alăturat marii armate a principilor din sudul Italiei și a bizantinilor conduși de "strategos"-ul Nicolae Picingli, primind de la acesta din urmă titlul de "patrikios". Armata s-a unit cu forțele din Italia
Grigore al IV-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324720_a_326049]
-
august 828, el a condus o mică flotă, cu misiunea de a găsi pirați sarazini. Negăsind nimic în largul mării, flota a debarcat în Sardinia, iar acolo a luat decizia de a ataca Africa. A fost atacată cu succes coasta sarazină din Tunisia, între Utica și Cartagina, după care flota a revenit în Corsica. În 833, Bonifaciu a luat partea împăratului Ludovic Piosul împotriva fostului său protector, Lothar I, care imediat l-a deposedat și înlocuit cu Aganus. În 834, Bonifaciu
Bonifaciu al II-lea de Toscana () [Corola-website/Science/324849_a_326178]
-
ei se află sub protecția lui. În ciuda stindardului lui Tancred, toți musulmanii au fost masacrați, aceasta provocând indignarea lui . După capturarea Ierusalimului, creștinii din Nablus, au cerut ca el să le devină conducător. Pe drum însă a întâlnit avangarda armatei sarazine, care avansa în direcția Ierusalimului, și l-a avertizat pe Godfrey de Bouillon despre pericolul de atac. Cruciații au făcut față musulmanilor și, ulterior i-au învins în bătălia de la Ascalon de pe 19 august 1099. În momentul constituirii Regatului Ierusalimului
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
ajunge pe câmpul de luptă de la Roncesvalles și își vede toți vitejii morți, plânge amar și chiar se pierde cu firea, dovedind astfel un profund umanism. El îl jelește pe Roland și apoi pornește la drum pentru a distruge armata sarazină. Îi ajunge pe păgâni din urmă pe câmpurile de lângă Zaragoza și îi măcelărește, majoritatea supraviețuitorilor înecându-se în apele unui râu din apropiere. Marsilion scapă și se baricadează în fortăreața sa din Zaragoza. Dat fiind faptul că oastea lor nu
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
distanță, cu multe vase pierdute și altele eșuând pe uscat. Când furtuna a încetat, resturile flotei arabe au fost capturate cu ușurință, iar mulți sarazini au fost capturați. Imediat după bătălie, cea mai mare parte din prada cu care vasele sarazine erau încărcate a ajuns pe țărm și a fost jefuită de către localnici, în virtutea "ius naufragii". Prizonierii arabi capturați au fost trimiși să muncească pentru construirea "zidului leonin" care era menit să înconjoare colina Vaticanului. Din acel moment, Roma a încetat
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
distruse. Creștinii au izbutit să obțină încă două victorii importante, la Campo Baccano, pe Via Cassia, și între Tivoli și Vicovaro. Suferind aceste înfrângeri, musulmanii care ocupau Narni și alte puncte întărite au dat înapoi, refugiindu-se în principala fortăreață sarazină de pe râul Garigliano: este vorba de o așezare fortificată ("kairuan"), a cărei locație nu a fost încă identificată cu exactitate. Asediul său a început în luna iunie a anului 915. După ce au fost respinși în câmpul liber, sarazinii au fost
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
structura spațiului semantic al operelor culturale, spre evidențierea polisemiei acesteia, a semnificațiilor multiple, individuale și colective, conștiente, inconștiente și non-conștiente, imaginare sau ideologice, care se întrețes în textura ei unică. Cea mai riguroasă dintre aceste tentative este analiza conotațiilor nuvelei Sarazine a lui Balzac, din S/Z: fiecare unitate a textului este analizată în funcție de cinci coduri - codul acțiunilor, codul hermeneutic, codul cultural sau de referință, codul semnelor sau semnificațiilor conotației, codul simbolic -, care funcționează într-un fel ca și coloanele în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
842, ci distrug Arles, în 846 atacă Roma, care rezistă, și pradă bazilica Sf. Petru. În 932, ei ocupă Genova. În interiorul teritoriilor pe care le jefuiesc pînă la păsurile alpine, ei devastează mănăstiri și vînează sclavi. Pe oriunde trece teroarea sarazină, locuitorii părăsesc cîmpiile de coastă pentru a se refugia pe înălțimi. La sfîrșitul secolului al X-lea, majoritatea fortărețelor musulmane sînt recîștigate, dar nesiguranța rămîne vie, pentru multă vreme încă, de-a lungul coastelor mediteraneene. La est, pericolul vine din
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
fac să apară ca apărătorul creștinătății și dau, pentru ultima oară, un anume sens titlului imperial, în timp ce cei doi unchi ai săi își împart Lotharingia, el cucerește, în 871, Bari, mare bază musulmană a Italiei, și mai slăbește puțin strînsoarea sarazină din peninsulă. El visează atunci nu numai să-și impună autoritatea în întreg Imperiul de Apus, dar să se impună și "preascumpului său frate spiritual Vasile", care domnește la Constantinopol, în numele unei întî-ietăți a Imperiului "Roman" asupra celui Bizantin. Or
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cu cele ale artizanului urban sau să cumpere la mîna a doua stofe și obiecte diverse. De la o regiune la alta, se schimbă cereale și vinuri, pește afumat sau uscat și metale. În sfîrșit, pînă la data ofensivelor normande și sarazine, care încearcă și uneori chiar paralizează schimburile pe distanțe mari, între regiunile îndepărtate ale imperiului și între lumea carolingiană și periferia sa orientală sau barbară, se constată, de asemenea, un avînt al comerțului "internațional". Anumite produse importate, precum papirusul egiptean
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în care Papa Urban II predică prima cruciadă, Mediterana încetează să mai fie acel "lac musulman" de care vorbea Pirenne, occidentalii aflîndu-se de-acum încolo pe poziții ofensive. Începuturile Reconquistei spaniole pun în evidență aceeași voință de a îndepărta amenințarea sarazină, blocată de cîteva secole deja pe linia Ebrului. Aici, totuși, mobilurilor materiale și strategice care i-au determinat pe normanzi și pe marinarii italieni să treacă la ofensivă, li se adaugă motivații religioase. Cucerirea musulmană lăsase încă nedistruse, în regiunile
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
să treacă la ofensivă, li se adaugă motivații religioase. Cucerirea musulmană lăsase încă nedistruse, în regiunile de munte, cu acces greu, din nordul Spaniei, mici state creștine: regatele Leon și Navarra, comitatele de Aragon și Barcelona, state pe care incursiunile sarazine le mențineau într-o stare de permanentă insecuritate. Începînd de pe la mijlocul secolului al XI-lea, acestea încep o luptă dîrză împotriva sarazinilor, profitînd de dezmembrarea califatului de Cordoba în mici regate numite taifas și susținute în acțiunea lor de Papalitate
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
însele, trăind aproape autarhic și organizate într-o rigidă piramidă, consecință a unei paralizii aproape complete a schimburilor, era în foarte mare parte mitică. Sub această formă caricaturală, ea nu a existat cu adevărat niciodată, nici măcar în vremea sumbrelor atacuri sarazine și normande, cînd, după renașterea carolingiană, autoritatea suverană s-a fărîmițat într-un mozaic de centre investite cu putere, în fond slabe și contestate. Această imagine este cu atît mai puțin corectă începînd cu secolul al XI-lea, cînd orașele
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
automat din stăpînirea pămîntului. Potrivit altui punct de vedere, dreptul de comandă ar fi rezultatul unor uzurpări succesive sau al unor concesiuni forțate din partea autorității centrale carolingiene, din ce în ce mai neputincioasă în a-și apăra prerogativele în condițiile dramatice ale ultimelor invazii (sarazine, maghiare și normande). Indiferent, însă, de adevăr, important de reținut este faptul că personalizarea și divizarea în plan local a acestor puteri se află la originea pluralismului și diversității teritoriale vest-europene, care constituie una din caracteristicile cele mai profunde ale
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
au fost vărsate clasicele fluvii de cerneală. Cesare Segre i-a ilustrat «comicitatea structurală», asigurată de aluziile intertextuale și de calambururi, dar nu au lipsit cititori (Giancarlo Mazzacurati, de exemplu) care au perceput firele fine, tragice, subîntinse relatării aventurilor frumoasei sarazine. Or, direcția tragică, tocmai ea, este cea care ne împinge spre reflecțiile lui Panfilo din lungul preambul: o analiză realmente minuțioasă a teoriei despre căutarea fericirii, elaborată de Boccaccio pe urmele meditațiilor lui Juvenal despre binele și dorințele oamenilor din
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
cavaler cruciat a purtat-o în drumul lui spre Palestina. Sunt doar supoziții dar suficient de pregnante pentru a crea cadrul, breșa prin care, o femeie sensibilă cum este Martina, să alunece în vortexul mai subțire ca limba unei spade sarazine. Ea închide ochii și se lasă pe mâna destinului. Se simte pură, virgină și aruncată brusc în bazinul plin cu apă înțesată de petale de crini. Flori regale. Ea plutește. Se ridică în aer... Este ușoară. Ca și imponderabilă. Privește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]