617 matches
-
imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării însăși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
după etaj, secol după secol: un întuneric pe care îl știm prea bine. În holul de aici, închise între porți de aramă, claie peste grămadă zac toate gândurile gândite vreodată. Ce miros puternic de praf în întuneric! În mijlocul încăperii stau sarcofagele, semănând cu acelea ale dinastiei Ming, deși cele de aici sunt mult mai mici și și-au pierdut culoarea. Când mă apropii de al treilea, simt o străfulgerare: Ceva îmi spune că stau lângă mormântul ce-mi este hărăzit. Ghidul
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
2002. Cît privește ideea Paralelei 45 de a relua cărți considerate de referință în anii '60-'80 ai secolului trecut, ea s-ar cuveni discutată mai pe larg. * O notă absolut stupefiantă publică în TIMPUL de la Iași din februarie A.C.(?). Intitulată Sarcofagul de hîrtie, nota ajunge la concluzia că, dacă, solidari în lupta contra comunismului, scriitorii români postbelici n-ar fi acceptat compromisul de a tipări cărți în condițiile cenzurii și opresiunii, nu s-ar fi întîmplat nici o nenorocire: Dacă ne eliberăm
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
artist nu începe, cum se spune, cu anul nașterii, ci cu acela al morții, e momentul a socoti acum, cînd se împlinesc 80 de ani de la dispariția lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922), în ce măsură reușește autorul Vieții la țară să spargă "pereții sarcofagului de vremi". Partitura interpretativă se dovedește astăzi extrem de generoasă în tonalități și game, de la trîmbița elogiului macedonskian la debutul său liric în Literatorul: "Fie ca o altă epocă să înceapă!", trecînd prin celebra arie gheristă a Pesimistului de la Soleni, pînă
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
al meu curriculum vitae. Nu-mi poți oare face biografia? - Nu, răspund eu. - Pot doar împărtăși "date biografice". Pentru viață îmi trebuie să te înfășor mitologic în o mie de ani, să-mi dau seama dacă poți să spargi pereții sarcofagului de vremi." Cronicile lui Călinescu nu și-au împlinit măcar secolul. Ce să scrii despre viața lor, decît că, în veri calde, sînt plăceri reci și sigure.
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
în 1920) este întruchiparea Poetului ce nu se lasă rătăcit. Trăiește în armonie cu misterioasele ritmuri universale, într-o casă plină de cărți și lucrări de artă, între care, în mod simbolic, arzătoare de tămâie indiene, din argint: par niște sarcofage ale poemelor, menite “scrumului” poeziei (versurile fiind „dricurile vreunui vis care s-a stins de îndată ce a fost așternut pe coala albă de hârtie” - cum spune în Caetera desunt). Pare la prima vedere ciudat că un om care a trăit atât
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
plus qu"un classique livre de cuisine. C"est aussi une excellente introduction ŕ la culture populaire roumaine et ŕ șes secrets." Francezii au înțeles mai bine decât mulți români că "Bucătăria lui Radu" aparține mai curând culturii decât gastronomiei. Sarcofagul de hartie La rubrică să cu un titlu atât de bine găsit, Sarcofagul de hârtie, din revista ieșeana Timpul (nr. 6 din iunie 2004), A. C. încearcă să minimalizeze dezbaterea Literatura română în timpul comunismului organizată de Uniunea Scriitorilor (textele intervențiilor, transcrise
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
ŕ la culture populaire roumaine et ŕ șes secrets." Francezii au înțeles mai bine decât mulți români că "Bucătăria lui Radu" aparține mai curând culturii decât gastronomiei. Sarcofagul de hartie La rubrică să cu un titlu atât de bine găsit, Sarcofagul de hârtie, din revista ieșeana Timpul (nr. 6 din iunie 2004), A. C. încearcă să minimalizeze dezbaterea Literatura română în timpul comunismului organizată de Uniunea Scriitorilor (textele intervențiilor, transcrise de pe banda magnetică, au fost reproduse în România literară din 2 iunie 2004
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
că luciditatea cu care sunt evaluate cercetările critice având drept obiect literatura română din timpul comunismului sunt "lamentații cu iz de văicăreala cronicăreasca". (lamentații cu iz de văicăreala... asta da, tautologie!). Pe scurt, A.C. , cu vocația să de paznic de sarcofag, încearcă să înmormânteze o dezbatere prea importantă și cu prea multe ecouri ca să încapă în spațiul expeditiv-persiflator pe care i-l rezervă revista Timpul. Cand nu poți organiza pe cont propriu o discuție nu-ți rămâne decât să o bagatelizezi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
principiu mental, sculptorul supune unui partaj explicit fiecare obiect în parte, așezîndu-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar, Poartă, Turn etc. -, fie în aceea, la fel de puternică, născută la intersecția exteriorului cu interiorul - cazul Containerelor, al Sarcofagelor, al Arcului de triumf etc. Iar acestă dualitate merge și mai departe, regăsindu-se în fiecare obiect în funcție de natura acestuia, și anume distribuirea egală a interesului între volum și suprafață. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
Damian s-a remarcat din tinerețe și s-a impus în viață artistică românească cu prilejul expoziției de la Salonul Oficial de Pictură, prima expoziție personală, deschisă în anul 1942 la Ateneul Român, cănd obține și premiul pentru gravura. Lucrările sale „Sarcofagul roz”, „Piramida roșie”, „Coloseul roșu”, „Declinul haosului”, „Coloane” ș.a. au fost expuse la Bienalele din Veneția, Muzeul „Guggenheim”, la Muzeul de Artă „Pompidou” din Paris, la Muzeul „Ludwig” din Aachen ș.a. În țară, unele dintre lucrările sale pot fi admirate
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
statică (Bizantină) erau așezate astfel încât să intre în rezonanță, să se compare, să se înfrunte și să rămână într-un dialog etern cu tablourile fiului, George Țipoia, tablouri reprezentate prin Fecioara cu pruncul, patru Prezențe, cinci Stele, trei Crucificări, două Sarcofage, Clepsidră, Somnul, Fisură, Aripi, Săgeată și un panou cu Nouă simboluri. Ceea ce m-a impresionat, de la prima privire, a fost tristețea de pe chipul bunicii, surprinsă de Alexandru Țipoia - o istovire amară, la asfințitul unei vieți, parcă simbolic exprimând deznădejdea României
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
în schimb, invocă Prezența. Figurativul a dispărut pentru a ceda locul simbolicului. O dâră subțire de sânge traversează în diagonală o cruce neagră. Pe fondul întunecat al unui potir se deschide ca o fereastră o cruce de lumină. Clepsidra devine sarcofag, din cruce se desface steaua, din lemnul răstignirii se ridică aripi. Chipul Fecioarei e și el o fereastră, paleta pictorului, care la Alexandru Țipoia devine instrumentul visării și al libertății, la George Țipoia ajunge imagine a sarcofagului, a somnului și
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
lumină. Clepsidra devine sarcofag, din cruce se desface steaua, din lemnul răstignirii se ridică aripi. Chipul Fecioarei e și el o fereastră, paleta pictorului, care la Alexandru Țipoia devine instrumentul visării și al libertății, la George Țipoia ajunge imagine a sarcofagului, a somnului și a fisurii. Cum anume? Poate că paleta e locul de unde pleacă și unde se întorc să adoarmă, să moară culorile, dar și locul unde realul și idealul se întâlnesc și se separă; poate că arta însăși implică
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
că pornesc de la stilizarea și geometrizarea figurativului pentru a spiritualiza realul și pentru a da suferinței o dimensiune ascendentă. în cea de a doua fază, descopăr că pictura fiului presupune inițierea într-o filozofie a privirii: crucea poate fi și sarcofag, emblemă a morții, dar și deschidere spre lumina învierii, săgeată metafizică și înaripare. Mobilitatea sufletească a spectatorului e chemată să participe nu atât la metamorfozarea formelor, cât la descifrarea energizantă a aceleiași imagini. Cu alte cuvinte, depinde de noi dacă
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
Al unui alt edenic rost. Să fiu, poate am fost murind, Agonizând chiar și în moarte Cu viața peste viață jind Ce-a scris fără să vrea în carte. Dar cartea unde a rămas, în ce pustiu o îngropară, Ce sarcofag îi este glas, Miere din vis în vis de ceară. Nu am altă ieșire, doar o veste De întuneric posedând aceste Lumini ce-mi ies din pori Atât de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
ceruri. Mereu aceeași vedere. Roți minuscule și canale înguste unde fluieră vânturi fierbinți și crivățul negru. O Mare Oarbă pe care plutesc corăbii cu catargele rupte, o cicatrice citită de ochiul unui doctor imberb. Deocamdată e amiază și pe pereții sarcofagului semnele sunt aproape distincte; mâine (poimâine) chipul lor ar putea deveni obscur și rigid. Eu pot înțelege, dar mai rămân amprentele vinete ale mâinii ce nu mai scrie pleoapa închisă buzele strânse. Mereu aceeași vedere. Spirală Dincolo de Gară începe vidul
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
ceea ce subliniase în ghid, nu pot decît să presupun. Îl biruise și pe el căldura de iulie sau se încărcase cu prea multe informații, imagini, culori, lumină albă. Am stat două zile în orașul lui Alexandru Macedon ( cineva spunea că sarcofagul cu trupul tînărului cuceritor păstrat în miere, ar fi ajuns cîndva în Alexandria, dar nimeni nu știe unde este) și ne-am plimbat pe străzi, fără țintă. Clădiri mari, albe și frumoase, căzute în paragină după plecarea englezilor, pentru că și
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
Monica Pillat Inițiere Cum mă uitam la măștile de aur, La zâmbetul pictat pe sarcofage, M-am întrebat dacă e cu putință Să-mi fac din suflet o armură Atât de clar strălucitoare Încât să nu ghicească nimeni Că dedesubt amar scapătă trupul, Să fiu etern prezent chiar de-năuntru Mi-aș înceta deodată locuirea
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
fiecare vizitator aduce cu el câte un omagiu, pe care-l depune într-o imensă sală - expoziție, special amenajată în acest scop. Unele dintre diplomele, ordinele, poeziile sau simfoniile ce-i sunt dedicate se fac scrum de îndată ce sunt trecute prin fața sarcofagului de sticlă. Sunt acceptate doar cele cu adevărat superlative, după ce mumia schițează un mormăit aprobator. (Teoria cum că în mausoleu ar fi fost introdus un automat pus să mimeze reacțiile defunctului - un aparat, în fond, atât de ușor de făcut
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
extrem - dar extrem! - de scrupuloasă. N-a lăsat nimic la voia întâmplării. Așa în viață, așa și după! Atât temperatura, cât și luminozitatea, ventilația și fondul sonor din interiorul mausoleului au fost reglate potrivit aceleași aprobări sau dezaprobări venite din sarcofag. (El nu cerea nimic, dar dacă i se oferea ceva, atunci să se țină cont de bunul simț!) Când a reușit să cadă la învoială și cu Divinitatea în legătură cu umiditatea din jurul clădirii, un imens oftat de ușurare a ieșit din spatele
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
de arome - ciorbe, fripturi, usturoi, busuioc, tarhon, dafin, enibahar, piper - sîngele tău foșnind în timpane ca halatul de mătase căzînd de pe umeri, zbaterea ta sub mine, plutirea din zenit spre nadir, țipătul siropos și prelung, mîinile ca două frînghii făcîndu-mă sarcofag pentru tine, tu, sarcofag pentru mine, - pustiul în care voi fi trezit mîine, lîngă mine cu aceeași cută rămasă-n cearșaf ca în monedele antice chipul zeiței Amin.
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]