15 matches
-
a bătut la ușa lor? Cum de i-au achiziționat marfa incomprehensibilă și infamă? Vina sau meritul stă poate în facultatea lui Dumitriu de a intra pe fereastră când e scos pe poartă afară. Căci nu s-a mai pomenit sarcopt care să se dea bătut la un simplu scărpiniș. El își urmează îndărătnic pârtia lui pe sub epidermă. Mai e și faptul că oficinele de contra-propagandă și spionaj înclină să cumpere orice fel de produse ce li se oferă pe sub manta
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
mari pot să-i vâneze, pe când păsările răpitoare (cum ar fi bufnița puternică și acvila) sunt pericole pentru pui. Nu sunt prea afectați de paraziții externi, în afară de căpușe în regiunile de coastă. Koala pot de asemenea suferi de râie de la sarcoptul râiei, sau de ulcere de piele de la bacteria "Mycobacterium ulcerans", dar niciuna din acestea nu se întâmplă frecvent. Paraziții interni sunt puțini și relativ inofensivi. Între aceștia, se numără tenia "Bertiella obesa, "găsită în intestin, și nematodele "Marsupostrongylus longilarvatus" și
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
va păstra cu tenacitate misterul. O cale mai sigură de a arăta că nu ai flerul limbii cu greu poate fi găsită. Comentatorii fără talent sunt marii dușmani ai literaturii pe care sînt chemați s-o slujească, un fel de sarcopți cu pretenții rafinate ce parazitează o operă pînă la a-i slei tot farmecul. Din categoria textelor plate care fac din Ion Barbu un obiect de disecție pe cît de savantă, pe atît de fadă la lectură fac parte: „Fenomenologia
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
importanță. stephen hawking azi 2 septembrie 2010: universul s-a creat singur din nimic și acum putem s-o și demonstrăm. in yer face ca băieții ruslan molecule și alte molecule și zero semnificație marius nu sîntem mai speciali decît sarcoptul rîiei. cînd am intrat la grigorescu era încă vară cînd am ieșit la eroi se întunecase era frig și mirosea a toamnă mirosul ăla care-ți amintește de alte toamne și pentru o clipă te păcălește continuitatea ți se urcă
2.09.2010 by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/6029_a_7354]
-
viața și moartea ta n-au nicio importanță,/ Stephen Hawking azi 2 septembrie/ în The Guardian: universul s-a creat singur/ din nimic. In yer face,/ ca băieții, molecule și alte molecule/ și zero semnificație, nu/ suntem mai speciali decât sarcoptul râiei”. O probă în plus că discursul constatativ-resemnat adoptat în ultima vreme nu exclude cruzimea acestui poet al „ostilității naturii și societății”, mai dispus să renunțe la scris decât să se mintă în vreun fel. Dacă măcar jumătate dintre scriitorii
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
când mi-am dereglat sistematic toate simțurile, când am iubit și-am urât, când am ridicat monumente de aramă nepieritoare, când mi s-au lungit urechile așteptîndu-l pe micuțul Dumnezeu, fără să înțeleg multă vreme că nu sânt decât un sarcopt săpîndu-mi canale în pielea lui de lumină bătrână, când îngerii îmi populează creierul ca spirochetele, când toată dulceața lumii m-a desfătat și când s-au dus aprilie și mai și iunie - azi, când sub inel pielea mi se descuamează
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu cohlee tremurătoare, celulele osmice din fosele nazale, papilele gustative, organele cu care păianjenul percepe vibrațiile, cele cu care căpușa simte bioxidul de carbon, receptorii tactili din piele, cei care se-n-colăcesc pe fiecare fibră de mușchi din organele bucale ale sarcoptului, cei sensibili la frig și căldură, cei excitați de stâncile oolitice din organul echilibrului și celelalte o sută de mii de simțuri înghițind de-a valma vibrațiile materiei, dacă aceste vulve, aceste ventuze se lipesc de simetria stelară, există însă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cearceafului, acest pliu al Dumnezeini. Această imperfecțiune, această ciobitură. Această negativitate care, cu cât e mai orbitor de frumoasă, cu atât monstruozitatea ei depășește carnea și mintea. Năpârcile, scorpionii cu coada translucidă, caracatițele și peștii abisali numai dinți, păianjenii și sarcopții, cocoșații, leproșii, cretinii și nou-născuții cu numai un ochi în frunte sânt mult mai puțin hidoși decât o femeie frumoasă, în splendoarea tinereții ei. Căci ea este o bucată smulsă din Dumnezeu, o biopsie a organelor lui de lumină, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Hotărât, mama nu-și aducea, sau nu vroia să-și aducă aminte de cutia de "Quilibrex". Pentru ce făcusem, luni la rând, acele băi cu hipermanganat? Avusesem cumva vreo oribilă sau doar neplăcută boală de piele? Mișunau sub pielea mea sarcopți orbi, cu firișoare lungi ieșind din ciotul labelor? Sau, prin jungla cu arbori supli a părului meu, foiau păduchii? Cât despre fiole, aș putea să jur că nu fuseseră pentru mine. La Voila îmi ciuruiseră de nenumărate ori fundul cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfredelește foile de pergament gros și boțit care înfașă creierul. Se-afundă apoi în măduva complicată și analgică, tatonează circuite și structuri, favorizează emisii de neurotransmițători, stimulează nevro-glnle, trezește prințesele adormite în alcovuri de taină, proliferează căngile de crabi și sarcopți fojgăind prin pivnițe, face să vibreze globuri de cuarț din săli de caolin, mai vaste ca mintea. Violat, umilit, dar în același timp uns cu un mir straniu, creierul meu își desfăcea încetișor labiile întortocheate, irigate de vene, înflorea ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai ardea uneori din cîte-un minuscul cristal. " Nimic, nimic nu există, rosti încet Albinosul în tăcerea asurzitoare. Sîntem pânze subțiri de păianjen umflate și sfâșiate de vânt. Sîntem franj e de interferență pe un balon de săpun, multicolore, umede, disperate... Sarcopți în pielea balonului de săpun, lăsîndu-ne acolo ouăle și gunoiul... Lumea noastră e fără greutate și sens. Sîntem simulacre de ireal, la rândul lui simulacru. Și numai privită-n grosime, din capătul de sus sau de jos, foițe peste foițe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față înspăimîntată, urlând neomenesc în infern. Fața se strânse și se-nghesui, rămase în urmă și nu mai era acum decât una dintre miliardele de fețe care avuseseră vreodată ființă, fețe de muște și de păianjeni, de lipitori și de sarcopți ai râiei, de acarieni și de oameni, de vulpi și de vipere, de îngeri și de ploșnițe, de broaște și de fetuși, fețe foindu-se, mișcând mandibule și maxile, palpi labiali, căscând boturi pline de colți, încruntîndu-se mânios sau zâmbind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Zăceam acolo, golit de voință, doar ochi de care atârna ca o zdreanță restul corpului, un singur ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele criminal, cu gheare de sarcopt.Veneam încet, cu mișcări somnambulice, tot mai aproape de acei cheliceri din care pica dulcele și parfumatul venin omorâtor. înaintam prin culoarul plin de gelatină, mă zbăteam să înot printre corpusculi grețoși, printre mucilagii filiforme, către globul acela din inima inimii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Sau poate, mai curând, în declanșatorul magic al somnului cu vise, în șaua de sidef numită locus ceruleum? Și până unde coborau fundațiile lui? în creierul primitiv cu idolii săi obsceni? Mai departe, în somatic? Erau acolo galerii ca de sarcopți, ubliete, zone de spargere către nervi cranieni și artere și intestine? Târziu, 76 când obosisem de atâta abstractă hoinăreală, după ce înaintasem pe coridoare încîlcite, pline de camere cu ușile deschise, am ajuns într-o aripă a clădirii în care totul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unul dintre versanți și dădea semne că va Începe să fluiere strident, dirijând circulația prin acel sens giratoriu dezordonat. Al doilea individ stătea În spatele primului, Însă nu pentru că În zona unde evoluția speciilor Îi descoperise congelați, undeva Între amoebă și sarcopt, s-ar fi pus problema ierarhizărilor. Probabil că În poziția aceasta rămăseseră Încă de la angajare și de atunci umblau astfel, pentru a despica aerul mai eficient, impresionându-le pe băbuțe și pe cardiaci. Era un malac de vreo doi metri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]