217 matches
-
nu e nici urmă de seriozitate aici, nici urmă de asumare. De altfel, revărsarea transcendentului e folosită ca pretext pentru a trece de la o lume "normală", căreia îi este cu cinism denunțată lipsa de sens, la una infuzată de "sfințenie" sardonic prezentată drept deopotrivă de absurdă. Căci dacă vedem ironia tăioasă în prima parte (care prezintă orășelul de cîmpie cu procedee de insolitare care amintesc mai degrabă de viziunile "marginale" asupra lumii din Sfîntu' Așteaptă al lui Queneau decît de Kafka
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
un cât de neînsemnat respect pentru dreapta spre a fi imediat calificat de extremă-dreaptă. Dacă te ocupi (chiar blamându-i) de Mircea Eliade ori Cioran, ți se lipește automat pe frunte eticheta de "reacționar". (A pățit-o, spre hazul meu sardonic, chiar unul dintre cei mai echilibrați critici literari români, un monument de cumsecădenie, generozitate și toleranță. în clipa de față, haita de sămădăi ideologici inventariază până și virgulele din textele sale. N-au decât, măcar transpiră un pic pentru bursele
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e din ce în ce mai hain/ memoria e fără de mantie adunîndu-se-n cheaguri de frig// iar eu/ încă o dată și încă o dată// am murit în murmurul marmurei/ de o mie de ori" (Lied
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
învățământ, știință). La prima vista, dintre toate artele, muzica ar putea părea o privilegiată: oferta debordantă, maxima tranzitivitate, investiție fiabilă, materie primă la îndemână. Cu toate acestea, fenomenul sonor autohton este păstorit haotic, total ireverent, dacă nu chiar cu o sardonică rea-credință. Indivizi de paie ce, culmea, nu pot arde pentru o idee, ageamii care aidoma maimuțelor se cațără cu dexteritate, iar când ajung sus nu le mai vezi decât părțile rușinoase, în loc să construiască o logistică a desfacerii și exportului, demontează
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
să evolueze. Se vorbește încă, în Franța mai ales, despre "roman" ca și cum ar exista o formă ce ar trebui respectată pe vecie. Forma balzaciană, dacă vreți... Or, forma balzaciană nu acoperă decît o foarte scurtă perioadă din istoria romanului. (Surîs sardonic) Fiindcă, înainte de Balzac, Diderot a fost un scriitor mult mai revoluționar! Și apoi Flaubert a creat "Noul Roman" în raport cu Balzac; la fel Dostoievski. Așa încît istoria romanului în occident este istoria revoluției permanente care a schimbat în fiecare moment, "romanul
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
este făcut pentru a scrie lucruri inteligente ci este făcut pentru a trezi interesul publicului și a-i face eventual poftă să se uite la cărți... dar nu trebuie să ne așteptăm din partea jurnalismului să facă tratate de literatură (rîsul sardonic reapare, însoțit de tactica de a simula o "neînțelegere" a opiniei interlocutorului). R.B.: Firește că nu, dar iată, chiar François Nourrissier de la Academia Franceză, a exprimat în presă acest punct de vedere asupra Noului Roman, iar eu nu am făcut
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
deloc să facă un scandal literar. Face un scandal mediatic, din cauza turismului sexual. Este acuzat de practicarea și încurajarea turismului sexual. Ar fi putut fi subiectul unei mari cărți dar atunci scandalul ar fi trebuit să fie literar (reapare rîsul sardonic). R.B.: Revenind deci la literatură, preferați să fiți citit de mai multe ori de un număr restrîns de cititori sau o singură dată de un public numeros - parafrazez un enunț al lui Valéry... A.R.-G.: Valéry nu a fost
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
se întreabă unii pe alții care-i diferența dintre „titular” și “suplinitor”. Nimeni nu știe. Calculatoarele sunt blocate, dicționarul cu terminologia respectivă e într-un seif, cheia a fost scăpată într-o rigolă de către cineva care tocmai se aude râzând sardonic și, ca într-o străfulgerare, apare fantoma mustăciosului frate al gemenei născut de dl premier. Brrr! Film de groază... Ultimul episod al visului: vecina de palier, venită să ne spună ultimele știri de la televizor, îl întreabă pe fiu-mi-o
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
veacului trecut, gardurile ce împrejmuiesc Grădina, întinsă pe mai bine de unsprezece hectare la diverse niveluri de sol, au găuri, prin care sălbăticiunile, cu un instinct infailibil ies deîndată ce miros vreun pericol și revin de cum acesta a trecut, rânjind sardonic la agenți municipali neputincioși cu aplecare pe labele dinainte. Ar mai exista modalitatea de a trimite jivinele pe lumea cealaltă prin curenta metodă națonală de eutanasiere nedureroasă a maidanezilor, adică prin lovituri de ciomag administrate pe țeastă și tot corpul
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
Strănepoata răzeșilor a înțeles din ,jogging" ce-a putut, așa că s-a ridicat rapid din fața televizorului spunându-i Claustrinei cu mare năduf: -Mai bine îmbătrâneai fată decât să te măriți cu păgânu'! Evident, ,păgânul" era Haralampy care, cu un zâmbet sardonic, tocmai ducea clondirul cu ,bistrițeană" la gură. -...Însă nu aceasta este problema, continuă el, ci faptul că în noua orânduire telesclavagistă, la noi se încearcă în aceaste zile toride, când telespectatorul aproape că nu mai știe pe ce lume trăiește
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
un Nicholas Cage molîu trecem la unul spirt, și Traficant de arme pe deasupra. Același actor, tot o voce din off, dar scenariul face toată diferența. Asta pentru că ceea ce emite vocea e mult mai puțin ilustrativ și mult mai mult comentariu sardonic. Iuri Orlov (Nicu Cușcă) beneficiază, din cauza afacerii lui, de o autonomie care frizează suprarealismul, mai ales în confruntarea cu legea americană. Pe de o parte, o asemenea poveste e greu de spus din cauza stereotipurilor. Emigrantul sărac care știe că vremurile
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
a adăugat și o parte pentru pian solo, deci ca pentru un concert dublu. Continuând să-l compună, Șostakovici l-a finalizat ca și concert pentru pian, însoțit de trompetă solo. Se va observa că partea de trompetă conține comentarii sardonice, ironice sau umoristice, intervenții adresate pianului solist. Concertul are patru părți, dar în funcție de opțiunea dirijorului sau a celor doi soliști, partea a treia, Moderato, se poate lega de ultima - ca un pasaj de aproape două minute care ne introduce în
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
Obsedat de putere, ar fi capabil să împingă țara în orice fel de aventură, oricât de iresponsabilă, doar pentru a-i merge lui bine. Asta nu e pură speculație: relațiile de amiciție cu personaje politice suspecte din lumea arabă, jubilația sardonică la orice rateu al Occidentului, pariul pe valorile totalitarismului sunt indicii clare privind soarta ce ne-ar aștepta. Cu toate că Vadim nu face nici un secret din felul în care ar urma să conducă țara (parcă Hitler făcea!), nu văd nici un semn
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
am auzit pe Luis, șeful meu direct, adresându-mi-se: „Bomboană de ciocolată Înainte de friptură? Este un obicei românesc?” Pusese Întrebarea mânat de plictiseală și de dorința de a-i face plăcere VP-ului. Punct ochit. VP-ul a râs sardonic. Mai mult, și-a săltat propria cutie de bomboane și a spus, cumva către grupul româno-bulgar: „Dacă mai vrea cineva una, o poate lua și pe-a mea!” Am văzut În gestul lui o mică defulare a enervării prilejuite de
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
astfel că țipetele sale mi s-au părut asemănătoare zbierăturilor disperat-neputincioase ale unui miel jertfit în ajun de Sfintele Paști între Palatul Victoria și Cotroceni. Scuzați comparația... Culmea e că începusem să aud, undeva mai în spate, și râsul cam sardonic al domnului Adrian Năstase, râs care mi-a și declanșat S.P.V(1-ul după care, din ce în ce mai clar, am avut și revelația: domnul prim-ministru, purtând o țundră cu fireturi aurii, descheiată mai la toți nasturii inscripționați de o mână
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
fie și "inspiratoare")? - Ai, evident, dreptate: Gide face o confuzie, cred, între umoristic și satiric. Genul dintâi e mult mai gratuit sau, cel puțin, mai fără de crispare, decât al doilea, mereu sarcastic (zâmbetul căruia e rânjet sau, baremi, un surâs sardonic), consanguin al genului didactic, în sens de moralizator și punitiv. Pamfletul, diatriba ș.a.m.d. nu sunt vocația unui umorist. Care le poate practica accidental, precum același Nenea Iancu, berlinezul, în satira-i din 1906, la adresa regelui "Ca rol" (!), sau
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
rămas numai un tiralior, pe care ar vrea să-l prindă. Asta se vede clar, după cum întinde mâinile, când într-o parte, când într-alta, dar zadarnic. Tiraliorul, cu țeava armei îndreptată spre dânsa, se ferește cu abilitate și râde sardonic, "rănind-o", dar nu o "împușcă", deși, pentru aspectul ei, ar merita să fie "împușcată", nu numai "rănită" prin ridiculizare. Mișcările, gesturile celor doi actori sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită atât
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită atât culorilor femeii, cât și contrastului dintre mișcările și gesturile ei, greoaie și lăbărțate și mișcările și gesturile prompte și agile ale tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită de insucces, roșie la față și cu bluza udă leoarcă de transpirație lipită de formele-i mult prea abundente, femeia se întoarce cu fața
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
și la intrarea în Palatul Victoria cu o armată de reporteri tv după noi... Ba, într-o noapte, am visat că monștrii ieșiți din televizor erau, de fapt, două vase de război ai căror căpitani o făceau pe chiorii rânjind sardonic în timp ce fluturau spre mine mii de bancnote de lire sterline... -Cumnățele dragă, încercă să-l mai domolească unul dintre bucovineni, păi nu erau cele două fregate despre care se tot vorbește la televizor ? -Nu, domnule, nu!, se enervă Haralampy. Încă
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
trebuia să aibă volum. Cea mai bună caracterizare a prestației ei actoricești nu-mi aparține: o tigroaică închisă într-un iad suburban". Contraponderea ei e Costner, de data aceasta lui îi revine personajul introvertit. Efectul e o comedie amară și sardonică, un soi de one woman show" ce amintește de Cui îi e frică de Virginia Woolf?, genul de film pe care credeai că americanii au uitat să îl facă. Regizorul Mike Binder a scris și scenariul și s-a implicat
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
în această situație disperată tocmai de medicii care ar fi trebui să-l îngrijească! Între un spasm și altul, între o convulsie și alta, marele bolnav deschide ochii - doar pentru a-i închide imediat, îngrozit: pentru că, îmbrăcați în alb, zâmbind sardonic, doctorii au în loc de stetoscop un clește de tortură, în loc de compresa cămașă de forță, iar în loc de termometru electrodul unui scaun electric. Zece ani de istorie liberă ne-au demonstrat că râul României provine din interior, si nu din exterior. Sigur că
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
autoterapia ironică, virilă, monologul semiserios, aproape detașat, aproape disperat ce motivează povestirea regretatului Mircea Nedelciu, "Alienum est", cu final amânat. Un picarro al damnațiunii postmoderne este personajul lui Răzvan Petrescu, ce n-are nici o reținere în al său monolog excesiv sardonic. Anxietatea benignă a cititorului complice la textul lui Mircea Horia Simionescu devine panică față cu textul lui Florin Șlapac. Exil și deambulațiune printr-un Paris ce l-ar fi scos din minți pe Maupassant, frenezie a inutilității, delir masochist ca
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
Altfel spus, Alexandru Mușina pare a îngroșa familia, impunătoare oricum, a sentimentalilor ce-și bruiază sentimentul din pudoare. E o manieră de a-și ascunde frustrarea și - de ce nu? - de a-și deruta destinul. Masca sceptică ori de-a dreptul sardonică are un iz superstițios, ține de magia exorcizării "ghinionului" care uneori poate avea extinderea unei întregi vieți: "Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează? Oricum, deasupra Maternității/ Cînd ne-am născut nu strălucea nici o rază./ Ai diavolului, nu. Nici ai
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
până la non disjuncție semantică: CAIN-ABEL. “În pastoralia în pastoralia!/ Acolo unde cele dintâi sanctuare/Au ajuns reptiliene cuibare/ Acolo am auzit plânsul mieilor/Plânsul de primăvară,/Al învierii prin înjunghiere / În pastoralia, în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonică!) a pastoralelor/bucolicelor viziuni vergiliene. “Păstorirea” nu mai este, demult, izotopică semantic cu “ocrotirea” ci cu jertfa/asasinare, păgân-sălbatică, din partea unei omeniri coborâte, pe linia Revelației antroposoficosteiner-iene, până la STADIUL INFERIOR-LEMURIAN (“reptiliene cuibare”): “Până la un anumit moment al evoluției Pământului, existau
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
european. Dacă pierdea cinstit, T. Băsescu își valida propria legendă, aceea că este sacrificat în urma măsurilor dure, dar necesare, luate în 2010, scrie CT Popescu. „Știu că românii sunt supărați pe mine” spunea tot Băsescu - prin boicotarea referendumului el hăhăie sardonic la supărarea românilor, folosindu-se de ieșirea de incendiu pe care i-a oferit-o Curtea Constituțională”. Concluzia lui CT Popescu despre Băsescu: ”sunteți un laș, un clănțău uriaș, un șarlatan de care poporul român își va aduce aminte ca
De ce votează DA CT Popescu: Băsescu e o cutră vopsită, un laș, un clănțău, un șarlatan () [Corola-journal/Journalistic/22302_a_23627]