231 matches
-
împaci cu scriitorii. Că ai știut să le dovedești că mai pot avea încredere în tine. Nu vreau, zise D.D.-Dolj fără să mai surâdă, să-mi pun cenușă în cap, îmi dau demisia. Nu-ți dai demisia, zise I.C. sardonic. Vei fi dat afară și cată să reflectezi la această nuanță. Vei fi dat afară oricum, dar tot trebuie să-ți faci o demnă autocritică. N-o să spui că eu te-am îndrumat să ne dezinformezi sistematic și să scrii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
U.E. În scumpa noastră republică, un pic prezidențială, nițel parlamentară, un fenomen similar s-a produs totuși, în foarte stranii circumstanțe, demne a fi aduse la cunoștința opiniei publice. Pe când dl Hurezeanu, duios îngăduitor, iar dl Cristian Tudor Popescu indomptabil sardonic se întrebau frățește de unde ar putea proveni zvonul, ministrul Justiției, d-na Monica Macovei, certifica: în adevăr, în luna aprilie a anului viitor, un mare corupt va fi capturat, monitorizat, pus la păstrare. Izbitor paralelism, afurisită coincidență, fantastic decalc, odată ce
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
străină. Sau poate că aveam această senzație fiindcă recepționera era grecoaică. În orice caz, așteptând să vorbesc cu James, eram perfect calmă. În fond, ce mare scofală? Ce-aveam de pierdut? Nimic. Cum a zis cineva odată - un cineva mizerabil, sardonic și mizantrop -, libertatea e doar un alt cuvânt prin care spui că nu mai ai nimic de pierdut. Până când să aud de chestia asta, eu crezusem că libertatea e atunci când poți să înoți chiar dacă ești la ciclu. Cât de neinformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-le palme peste fund. Și că Superiorii Necunoscuți, pentru acel Ceva, eram eu și Lia, iar după aceea avea să ne recunoască imediat, fără să se ducă să-l Întrebe pe nătărăul ăla, de Joseph de Maistre. Dar nu, noi - sardonicii - voiam să ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu diabolicii, arătându-le că, dacă era vorba de complot cosmic, noi știam să inventăm unul care mai cosmic de atât nici că putea fi. Bine-ți șade - Îmi spuneam alaltăseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de asta, a continuat Amanda ca o martiră. Asta până acum. Aseară am purtat o lungă discuție, la telefon, cu Laura. Ea m-a sunat. M-a obligat realmente să mă deschid în legătură cu toate. Nu mai spune! a replicat Hugo sardonic. Probabil că toată treaba necesitase un efort egal cu acela depus ca să deschizi o cutie cu pliculețe de ceai. Amanda a clătinat din cap nerăbdătoare. —A fost așa o ușurare. Măcar acum, am vorbit la nesfârșit despre mine. Despre presiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fie aplicată fără milă. Gata cu defrișarea pădurilor de tec! Gata cu despădurirea pentru instalarea conductelor! Gata cu tăierea copacilor pentru cultivarea heroinei! Cei care nu vor respecta mediul vor fi torturați și pe urmă executați. Moff a comentat râzând sardonic: — Unde a eșuat conservarea ecologică, a triumfat comerțul. Domnia zilelor fericite și a audienței ridicate a mai durat Încă un pic. Dar dacă miracolele sunt precum ploaia după secetă, atunci lăcomia este potopul care vine după. Cultivatorii de heroină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Europe", rostită spontan de acești oameni naivi și deloc răutăcioși mi-a spus multe despre "europenitatea" noastră, proclamată cu fumigene și lacrimi, deopotrivă. Lipsa de forță a esenței. Binele întoarce și celălalt obraz, încercând să convingă, în timp ce răul se mulțumește, sardonic sau ironic, să învingă" (H.R. Patapievici). Îmi aduc aminte de minunata după-amiază de primăvară din ultimul an de facultate din Galați, când citeam scăldat într-o lumină dulce, pe malul Dunării, Zbor în bătaia săgeții. Aveam impresia că încep să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Dl. Kreindl, un vecin de-al nostru care o învățase jocul. Un om zdravăn, cu mâinile boante și o burtă mare, pleznea tabla cu mâinile alea puternice, aruncând jos cărțile și strigând: „Shtoch! Yasch! Mené! Klabyasch!“ Bunica îi arunca priviri sardonice. Deseori ne spunea, după ce pleca el, „Dacă ai vreun prieten ungur, nu mai ai nevoie de-un dușman.“ Dar Dl. Kreindl n-avea nimic dintr-un dușman. Doar că uneori suna amenințător pentru că își păstrase lătrătura de sergent major. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Annei, cu brațe lungi și adus din spate, cu capul crescut din centura groasă de mușchi la fel de autentic ca o buturugă răsărită pe spinare, cu părul de un castaniu dulce și verzui, cu ochi complet verzi, clari, scormonitori, primitivi și sardonici, cu un zâmbet eschimos de simplitate primitivă ce se desfăcea într-o pereche de dinți de eschimos, împlântați adânc pe gingiile late, glumind, cu o veselie răutăcioasă, și nesincer; un câștigător de averi, cu picioare imense. Conducea un camion cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
semăna cu un jocheu datorită sentimentelor lui față de mașină. Se vedea clar cu câtă plăcere își vărsa nervii în beția vitezei. Când am ieșit din Toledo am preluat eu volanul, și din când în când l-am observat privindu-mă sardonic cu fața lui îngustă de pe scaunul alăturat; privirea lui lungă și întunecată mă măsura din nou din cap până în picioare, părăsind acea față cu pete de paloare datorată oboselii sau unei voințe aprige care îl tulbura; și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot scurt, obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic, uneori frivol, trântindu-se pe spate în atitudini de total abandon; pentru ca dintr-odată să se zbenguie nebunatic, exprimând prin întreaga-i făptură concentrată cea mai pură dintre bucuriile pure. Când Adam se sătură să conducă Rollsul, o zbughi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu era adevărat ce-i spusese: gândea lucruri rele despre George. Și acum se crease un fel de relație tainică între ei, o legătură invizibilă ca o coardă la capătul căreia îl simțea din când în când pe George smucind sardonic, răutăcios sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu mulți ani înainte, dar în mod întâmplător. Se întâlniseră la Băi. Venise la ea o dată sau de două ori înainte de a se fi însurat și, pe urmă, o dată sau de două ori după ce se căsătorise, dar mereu distant și sardonic, de parcă vizita lui ar fi fost rezultatul unui rămășag secret pe care-l pusese cu cineva. Felul politicos și ferm în care o tratase, ca pe un simplu instrument, menținuse distanța dintre ei, o distanță care era totodată și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Tom McCaffrey. Poate că era firesc să se întâmple așa, din moment ce Alex, George și Brian erau priviți cu neîncredere, fiecare din alte motive. George, din motive clare, Alex pentru că era înțepată și distantă, iar Brian pentru că era brutal și sardonic și, în felul lui, afectat. Prin contrast, Tom apărea ca un tânăr necorupt și „drăgălaș“. Crea, într-un fel, impresia că pornise să cucerească viața, cu o pană la coif și o spadă la șold. Era vesel și încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O revedea pe Hattie în chip de vrăjitoare, o zână rea, o ademenitoare în ispită, o păpușă diabolică aruncată în chip de momeală, care-i ruinase, cu nepăsare, inocența, libertatea. Și-o figura într-o uniformă albă, de infirmieră, zâmbind sardonic, înarmată cu o seringă și pregătindu-se să i-o înfingă în braț, pentru a-i întuneca mințile (Poate că așa o visase noaptea trecută?) Se scutura tot, își scutura capul, de parcă ar fi vrut, literalmente, să-și izgonească urâcioasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cartofi, pe tarla. Ar fi execrabil! Incalificabil! Inuman! Până la coadă, bun, ne-bun, Sile e și el de-al nostru, e nativ, nu? Bașca Spinoza, care zice, dacă nu mă-nșel, în "Etica"... Ho, bine, oprește-te, moară! punctează Dănuț sardonic, cu un flit sec, țintit fix între bocancii scâlciați, de salahor, ai bețivanului. (Care sforăie mai departe, in absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
seamă și a rămas în picioare. La puțin timp, i s-a alăturat și un alt băiat. Uitându-se la Sheba din cap până în picioare, acest tovarăș - cred că era James Thornham - i-a anunțat pe toți, cu o voce sardonică, că profesoara lor avea „țâțe mici“. Iar în timp ce clasa își exprima satisfacția în fața acestei observații percutante, un alt băiat s-a urcat pe una dintre mesele de lucru și a început să scandeze: — Arată-ne țâțele! Se pare că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tanin care sunt pentru uz general. Majoritatea celor din colectivul de la St George își aduce propriile vase de acasă, dar dintr-un anumit motiv Sheba nu s-a obosit niciodată să o facă. Tocmai eram pe punctul de a comenta sardonic pe marginea stării de igienă a obiectului din care bea ea, când Brian Bangs, unul dintre profesorii de matematică, s-a interpus între noi. — Salut, doamnelor, ați avut un weekend plăcut? Bangs e un omuleț patetic. Are mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe care îl obținuse la schimb pentru niște cărți, îl imortaliza pe Chatterton la o vîrstă matură (la 50 de ani), cu părul alb și fruntea înaltă, nasul cîrn, gura mare, ochi de culori diferite, o expresie generală de putere sardonică, tulburătoare, și mîna dreaptă suspendată peste patru volume in-cvarto, ale căror titluri se puteau întrezări: Kew Gardens, The Revenge, Ælla și Vala - ultimul evident este poemul epic al lui William Blake, acum descoperit în roman ca fiind de fapt ultima
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
arbitru, relativismul și arbitrarul moralei, ideea de a te folosi de trup ca de un prieten, indexarea existenței cu pulsiunea trăirii celei mai radicale și în formele sale cele mai primitive: dorința statornicită în plăcere. II VASILIDE și „dezmățul” Râsul sardonic al lui Isus. Vasilide moare prin anul 130. Despre el nu se știe aproape nimic, cu excepția unui periplu de misionar care-l duce în Cipru, în Grecia și la Roma, unde un mare număr de gnostici oficiază în forum. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
om ca Bonsentir nu provine doar din puterea „acelor și a pilulelor”, ci și din complicitatea cu monștrii lumii interlope. În gamă minoră, aproape parodică, locul amintește de bolgiile dantești, populate de personaje deșucheate, într-o panoramă în care umorul sardonic și grotescul agresiv sunt produse de imaginația unui doctor el însuși demn să figureze pe lista pacienților săi: Nepotul dipsoman, sora nimfomană, mama în curs de îmbătrânire căreia-i place să-și arate chiloții, cumnatul excentric ce are obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
privit cu indiferența rutinată a legistului sau procurorului. Printr-o glumă sinistră, pamfletarul își consideră unul din textele polemice "necrolog [...] adresat cadavrului Constantin Mille"265, sugerând poziția definitivă în raport cu un adversar pe care îl suprimă simbolic. E interesant că râsul sardonic arghezian nu e vecin cu furia sau agresivitatea dezlănțuită; el denotă, din partea pamfletarului, un dezinteres flagrant față de un adversar pe care-l consideră nesemnificativ. De aceea, se regăsește, în el, cinismul călăului pentru care execuția publică nu mai are nimic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pește au vrut să mă scoată din Institut În șuturi”. Un personaj emblematic acest tavi al lui Nicolae turtureanu. Și un poet care știe să observe. (17.08.2009) Instituțiile - cheia schimbării Doi amici, un pictor și un poet, zâmbesc sardonic ori de câte ori le spun că șansa schimbării nu e În oameni, fie ei și providențiali, ci În instituții, structuri, grupuri profesionale. „Grupuri, hm!” Adepți ai individualismului, egolatri ca toți creatorii, nu au Încredere În munca de echipă ori În beneficiile vieții
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
liber. În același timp, apar și se manifestă micile stări de furie atunci când se simte jenat și Înfruntat, exteriorizate prin zburlirea părului de pe ceafă și parțial pe partea dorsală a corpului, prin scoaterea unui mârâit intermitent din gâtlej, un rânjet sardonic prelung prin dezvelirea maxilarului superior, retragerea și Încrețirea botului etc. această manifestare la câinele-lup amintește de agresivitatea și ferocitatea lupului din sălbăticie, de la care a moștenit multe din cele bune și cele rele. Așadar, nu trebuie uitat că tatăl străbun
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
cel puțin în roman, nu orice adaptare facilă sau imitație lipsită de talent mai poate fi considerată parodie, cum se mai întâmpla în trecut. Mulți romancieri, dar și cercetători ai postmodernismului își reprezintă parodia în sens strict, drept o "evocare sardonică" sau conștient-ironică a unui model artistic precizat din start, prin adnotări explicite, a căror decodare nu mai prezintă dificultăți majore, ci este o provocare erudită. O dată ce au depășit nivelul prim al imitației stilistice, parodiștii "atacă" anumite opere fie pentru că le
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]