85 matches
-
Europa, circa 9000 de ani, care conturează o civilizație dunăreană: cultura Schela Cladovei - Lepenscki Vir. Dar în această vatră străbună europeană se află și una dintre cele mai importante regiuni cu parcuri naturale și rezervații ale continentului european cu faună sarmațiană sau din Bazinul Dacic. Am aflat amănunte, într-un un dialog cu unul dintre cei mai avizați specialiști, biolog dr.Sorina Ștefania Matacă, managerul Muzeului Regiunii Porților de Fier, care ne va conduce pe un Itinerar ecoturistic - În Defileul Porțile
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/_dunarea_a_batut_si_portile_de_fier_elisabeta_iosif_1336638457.html [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
Valea Caldă. Versantul este dezvoltat pe o structură de platformă cu degradare moderată. Principalele procese geomorfologice sunt cele din clasa denudării areale: alunecări superficiale, tasare, dar și cele din clasa denudării liniare: șiroire, ravenație. Zona rezervației este caracterizată de depozite sarmațiene, unitatea litografică inferioară - formațiunea de Iris conținând depozite epiclastice fine cu intercalații subțiri de tufuri vulcanice, depuse în condiții marine salmastre. Rezervația ocupă panta cu expoziție nord, nord-vestică a dealului Țigla, respectiv jumătatea superioară a pantei în partea de vest
EUR-Lex () [Corola-website/Law/256109_a_257438]
-
denivelările admise vor fi foarte mici. În consecință, debitele posibil a fi captate sunt foarte reduse, ceea ce nu justifică investițiile destul de mari pentru realizarea sistemului de captare. În cazul captării orizonturilor acvifere sub presiune, cum sunt cele cantonate în formațiunile sarmațiene până la adâncimi de 70-80 m, au fost înregistrate intruziuni ale apelor sărate, după o perioadă relativ scurtă, la distanțe mai mici de 1.500 m de țărmul mării. Aceste situații au fost semnalate în subzonele: a) Costinești - prin două foraje
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159217_a_160546]
-
distanță de aproximativ 1.000 m față de țărmul mării, vor provoca intruziunea apei sărate într-un timp care trebuie aproximat prin observații asupra vitezei de avansare a frontului apă dulce-apă sărată. ... b) Captările din stratele acvifere sub presiune din formațiunile sarmațiene vor fi amplasate la o distanță de cel puțin 1.500-2.000 m față de țărmul mării. Și în cazul acestor captări, urmărirea avansării frontului de apă sărată este absolut obligatorie. În ambele cazuri, debitele forajelor de captare vor fi micșorate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159217_a_160546]
-
denivelările admise vor fi foarte mici. În consecință, debitele posibil a fi captate sunt foarte reduse, ceea ce nu justifică investițiile destul de mari pentru realizarea sistemului de captare. În cazul captării orizonturilor acvifere sub presiune, cum sunt cele cantonate în formațiunile sarmațiene până la adâncimi de 70-80 m, au fost înregistrate intruziuni ale apelor sărate, după o perioadă relativ scurtă, la distanțe mai mici de 1.500 m de țărmul mării. Aceste situații au fost semnalate în subzonele: a) Costinești - prin două foraje
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159218_a_160547]
-
distanță de aproximativ 1.000 m față de țărmul mării, vor provoca intruziunea apei sărate într-un timp care trebuie aproximat prin observații asupra vitezei de avansare a frontului apă dulce-apă sărată. ... b) Captările din stratele acvifere sub presiune din formațiunile sarmațiene vor fi amplasate la o distanță de cel puțin 1.500-2.000 m față de țărmul mării. Și în cazul acestor captări, urmărirea avansării frontului de apă sărată este absolut obligatorie. În ambele cazuri, debitele forajelor de captare vor fi micșorate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159218_a_160547]
-
de valea Cricovului Sărat și de dealurile Bucovelului, iar la est de râul Buzăuși de subunitatea estică a Subcarpaților Buzăului. Alcătuirea sa este dominată de un corp masiv central prelungit spre vest și este alcătuită predominent din gresii și calcare sarmațiene rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe versanții
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
poate fi urmărită în general pe curba de nivel de 200 m, cu mici oscilații de altitudine în amănunt (putând fi considerată pe o linie ce trece prin localitățile Gura Vadului - Greceanca - Pietroasele - Gura Sărații - Nișcov) Este alcătuit din formațiuni sarmațiene grezoase si calcaroase (gresii, gresii calcaroase, calcare cochilifere), care au influențat altitudinea și masivitatea. Rare intercalații de argile și nisipuri se găsesc pe Valea Huiup de la Nenciulești și la Năeni, iar o alternanță de argile roșietice cu argile verzui într-
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
aparțin Podgoriei Dealu Mare (în care predomină soiurile roșii), cu centre aflate la Zorești, Merei, Pietroasele, Breaza, Cricov, Tohani, Ceptura. În partea vestică a comunei Pietroasele se află o "Stațiune de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație" Calcarele de vârstă sarmațiană superioară care apar sub forma unui complex carbonatic amplasat pe flancurile anticlinalului Istriței, cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, cu o lungime de 10 km și numeroase întreruperi, grupate în perimetrele Năeni, Istrița, Pietroasele, Ciuhoiu, sunt folosite ca și piatră brută sau
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
apă sunt deosebit de importante sub aspect recreativ. La 1 km aval de s. Jeloboc, la talpa versantului stâng al văii, se află un puternic izvor de apă cu debitul de cca 45 l/s. Apa iese prin fisurile din calcarele sarmațiene, fiind captată și pompată prin țevi pentru alimentarea or. Orhei cu apă potabilă. Monitorizarea calității apei r. Răut pe teritoriul Republicii Moldova se realizează în următoarele posturi: 2 secțiuni - or. Bălți, 2 secțiuni - or. Orhei, 1 secțiune - s. Ustia, unde se
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
cu înălțimea maximă de 435 metri (dealul Țarinca) și cea minimă de 270 metri (în zona albiei râului Suceava). Trăsăturile generale ale reliefului sunt în mare parte o consecință a litologiei și a structurii monoclinale. Litologia este dominată de depozitele sarmațiene care reflectă regimul de platformă cu succesiuni de straturi argilonisipoase, marne, gresii și calcare oolitice. Relieful din zona orașului și din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) și dealuri (Zamca - 385 metri; Viei
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
este iarăși redenumit Corlăteni după numele vechi cel purta. Comuna Corlăteni are o suprafață de cca 4.16 kilometri pătrați, în majoritatea, terenul este destinat agriculturii. Relieful este deluros, aparținând Câmpiei Bălțiului. În compoziția profilului geologic predomină roci de origine sarmațiană, în special argile și calcare. Corlătenii se află în zona cu sesmicitate maximă de până la 7 grade, conform scării de 12 grade. Resursele naturalede pe teritoriul satuui sunt reprezentate prin materialele de construcție: calcar, argila, nisip, prundiș. Solul este reprezentat
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
în condiții continentale și reprezintă o cîmpie slab fragmentată. Formarea Munților Carpați a contribuit la coborîrea regiunilor limitrofe și la formarea depresiunii tectonice Precarpatice. Cu aproximativ 13 milioane de ani în urmă, în miocenul superior, teritoriul era ocupat de Marea Sarmațiană. Aceasta a fost cea mai mare transgresiune marină din perioada neogenă. Depozitele acestei mări se găsesc și pe teritoriul raionului și sînt reprezentate prin calcare nisipuri, argile. Lumea organică era bogată și variată în moluște, alge, briozoare, pești. În epocile
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de formare a suprafeței terestre care a decurs în anumite condiții tectonice predeterminate de așezarea teritoriului raionului în limitele Podișului Moldovei Centrale. Formarea reliefului actual din partea centrală inclusiv relieful raionului Nisporeni a început în miocenul superior cînd în urma regresiunii mării sarmațiene, aici s-a stabilit un regim continental cîmpia joasă de acumulare marină ce s-a format a fost supusă la început unei denudații slabe. Dtorită intensificării mișcărilor tectonice și a proceselor de denudație, stratele superioare ale depozitelor marine sarmațiene medii
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
mării sarmațiene, aici s-a stabilit un regim continental cîmpia joasă de acumulare marină ce s-a format a fost supusă la început unei denudații slabe. Dtorită intensificării mișcărilor tectonice și a proceselor de denudație, stratele superioare ale depozitelor marine sarmațiene medii ce alcatuiau suprafața cîmpiei de acumulare au fost distruse iar mai tîrziu aici s-a format o suprafață de denudatie care pe parcursul timpului a fost supusă unui proces lent de cufundare. Aici în decursul veacurilor mioțian și ponțian s-
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
decât celelalte înconjurând limanele și lagunele maritime; - 50-60 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; - 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare; Aceste 5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafața [[Județul Constanța|județului Constanța]] relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Pe latura litorală văile sunt orientate NV-SE în sectorul nordic și V-E
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
definită de Ptolemeu, a cărui frontieră de est a fost Hierasus. La est de acest râu ce a numit Ptolemeu se întinde Sarmația Europaea, o regiune vastă întindere până la Crimeea, în principal, dar în nici un caz exclusiv, populat de triburi sarmațiene. Potrivit Ptolemeu, vecinii carpilor au fost: La vest, munții Carpați de Est între Siret și granița provinciei române au fost, probabil, populată de "daci liberi" adică dacii etnice care locuiesc în afara Daciei române. Cu toate acestea, nu este posibil să
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
aflate în toată depresiunea. Geologic arealul aparține culmii Istrița-Dealul Mare-Ceptura, alungită est-vest pe un anticlinoriului, stațiunea fiind situată în zona axială a respectivului într-o "butonieră", unde apar la zi sedimente (marne și gresii cu intercalații de nisipuri de vârstă sarmațiană). Acestea permit circulația unor ape subterane cu grad de mineralizare ridicat și, care sunt puse în evidență de izvoare - majoritatea ascensionale, legate de faliile care afectează depozitele miocene. Aceste izvoare care apar în general la baza versanților, de o parte
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
Carpaților Occidentali), la poalele vestice ale Munților Pădurea Craiului, aparținând de lanțului carpatic al Occidentalilor. Acesta include rezervația naturală Calcarele tortoniene de la Tășad cu cele două grote ("Peștera Stracoș" și "Peștera Tășad") dezvoltate în abrupturile calcaroase tortoniene (atribuite perioadei geologice sarmațiene din ultimul etaj al miocenului), străbătute de apele "Văii Stracoșului". Aria naturală dispune de un habitat natural ("Peșteri în care accesul publicului este interzis") care adăpostește și asigură condiții de viețuire mai multor comunități de lilieci. Fauna sitului are în
Tășad (sit SCI) () [Corola-website/Science/331641_a_332970]
-
de vedere geologic teritoriul administrativ Mihai Eminescu se suprapune peste unitatea geostructurală a Platformei Moldovenești, care este alcătuită dintr-un soclu dur și metamorfozat și o cuvertură postproterozoică având o înclinare de 6 -8%. Cuvertura în zonă este de vârstă sarmațiană inferioară și anume Volhiniană, fiind alcătuită din punct de vedere petrografic din marne și argile cu benzi subțiri nisipoase și cu unele intercalații de gresii. Stratele de la suprafață au servit drept material în geneza rocilor, suferind în decursul timpului fenomene
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
zăpezilor sau după ploi în timpul verii . Apele pedofreatice influențează rețeaua hidrologică și sunt folosite de localnici prin săparea de fântâni și amenajarea unor puțuri, iar apa din Acumularea Cătămărăști este folosită la irigații. Apele subterane sunt localizate în depozitele argiloase sarmațiene, cu intercalații nisipoase și orizonturi grezoase. Se întâlnesc numeroase pâraie cu regim torențial ce se varsă în pâraiele Dresleuca și Sitna. Alimentarea acestora este de tip pluvio - nival, repartiția scurgerii oscilând foarte mult. Primăvara și toamna predomină scurgerea pe toate
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
o câmpie deluroasă. Satul se află în sud-vestul podișului Ciuluc-Soloneț, cu înălțimi medii. Cea mai înaltă colină din cadrul satului este piscul "Gurez" care are o altitudine de 258 m. Din punct de vedere geologic în structura scoarței terestre predomină roci sarmațiene, în principal argile și calcare. Ca și întreg teritoriul al republicii, satul se află într-o zonă seismică activă, în apropierea focarului Vrancea din zona Carpaților de Curbură. Intensitatea maximă posibilă a cutremurilor conform scării Mercalli este de 6 - 7
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
perimetrul satului Aruncuta, formațiunile geologice prezente aparțin Sarmațianului inferior din zona de monoclin, avînd o grosime de 175 metri, cu intercalația tufului de Ghiriș. Deasupra orizontului de tuf predomina alternante de argilă cu nisipuri argiloase și concrețiuni grezoase (de gresie) sarmațiene întilnite în partea de sud - est a satului, în locurile numite „La Cripta „ și în cariera de lut numită „Dealul Lutului" sau "Dealul de sub pădure ". În cuprinsul tufului de Ghiriș din sat s-a întîlnit un nivel folsilifer (la baza
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
, războiul triburilor germane și sarmațiene împotriva Romei, cauzată de migrarea acestor triburi spre hotarele estice ale Imperiului Roman. Folosindu-se de starea grea a Imperiului Roman din cauza Războiului Pahlavan([[162]]-[[166]]), a epidemiei de ciumă din Italia, marcomanii, Quazii, hermundurii, și alte triburi, trecând peste
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
mari de 10 și constituția litologică au creat un cadru prielnic desfășurării unor ample procese de modelare a reliefului. La nord de Hârtibaciu, pe formațiunile sedimentare predominant pliocene, predomină torențialitatea și eroziunea lineară și regresivă, iar la sud, pe formațiunile sarmațiene, sunt frecvente alunecările de teren.
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]