69 matches
-
-n pustiu, pentru toate firele de praf din sufletul meu, adunate-ntr-o viața. Mi-i prăfuit sufletul de-atâta ether, atârnă ceva mai mult decat 0,14 grame ori 14 carate, nici nu mai știu, mi-e sufletul obosit, sastisit, definitiv încovoiat... Amintirile se strecoară tiptil printre ruine. Aștept să mă vindec de maladia de tine. Viața - o spaimă continuă în așteptarea unui început absolut fără încruntări, fără grimase fără urmă de rugina pe suflet, pe oase... Sângele palpita în
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_ii_cezarina_adamescu_0.html [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZÂMBIȚI VĂ ROG Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne stresează piramida Care pare mai înaltă, Și obida ca omida Sastisite stau în haltă Unde este impiegatul Să ne miște de pe șine? Când fac mâțele șpagatul, Moare lumea de rușine Asta-i: nici o bucurie Neplătită îndeajuns Când mi-aduc aminte mie, Nu mi-a stat bine nici tuns Lăsați gluma la
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Zambiti_va_rog_0.html [Corola-blog/BlogPost/340798_a_342127]
-
-n pustiu, pentru toate firele de praf din sufletul meu, adunate-ntr-o viață. Mi-i prăfuit sufletul de-atâta ether, atârnă ceva mai mult decât 0,14 grame ori 14 carate, nici nu mai știu, mi-e sufletul obosit, sastisit, definitiv încovoiat... Amintirile se strecoară tiptil printre ruine. Aștept să mă vindec de maladia de tine. Viața - o spaimă continuă în așteptarea unui început absolut fără încruntări, fără grimase fără urmă de rugină pe suflet, pe oase... Sângele palpită în
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_ii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZÂMBIȚI VĂ ROG Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne stresează piramida Care pare mai înaltă, Și obida ca omida Sastisite stau în haltă Unde este impiegatul Să ne miște de pe șine? Când fac mâțele șpagatul, Moare lumea de rușine Asta-i: nici o bucurie Neplătită îndeajuns Când mi-aduc aminte mie, Nu mi-a stat bine nici tuns Lăsați gluma la
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Zambiti_va_rog.html [Corola-blog/BlogPost/341484_a_342813]
-
să compună epopeea românească a șpăgii și șpăgarului sau măcar un Forsyte Șpaga, după celebrul ciclu de romane al lui Galsworthy. Bunînțeles, aici intră și surorile ei mai mici: bacșișul, șperțul, „cadoul”, vechiul rușfet și multe altele. „Eah - mă avertizează sastisit un amic - șpaga-i peste tot în lume”. Ba să avem pardon, șpaga noastră românească are specificul ei, inimitabil, protocronic, nepereche. Stați o leacă și am să vă explic de ce suntem noi pe mapamond „fruncea”, cum zice bănățeanul. Mai întîi
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Spagariada_epopeea_nationala.html [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]
-
Savu, Vasile Spiridon, Constantin Stan, Claus Stephani, Lucian Strochi, Geo Șerban, Constantin Tomsa, Nicolae Turtureanu, Adrian Țion, Laurențiu Ulici, Magda Ursache,Răzvan Voncu ș.a. În numai câteva fraze, Constantin Călin reușește să-i creioneze un portret: "... Pare mereu calm și sastisit. Figură să e aceea a unui exemplar dintr-o rasă veche, subminat de melancolie și scepticism /.../ În ciuda robusteții și comunicativității, face nu o dată impresia unui om trist și singuratic. Conversația să e agreabila, cu subiecte ce denotă intense preocupări intelectuale
Emil Nicolae () [Corola-website/Science/311929_a_313258]
-
dispreț acumulat anterior pentru tatăl meu și desigur și pentru mine, ca să lase, după ce eu voi confirma ca nu sânt orfan, să-i iasă din gând stupida exclamație. "Da, zisei, am!" Dar nu exclamă nimic, se uită la mine parcă sastisit și continuă: "Și ții la el?" Chiar dacă n-ași ține, răspunsei eu iritat, nu dumitale o să-ți fac confidențe." "Da' cui?" "Mă privește!" "Te privește?! Aaaaîîîaaa." De astă dată parcă zbieră de atâta lehamite. Află, mă Petrini, că dacă tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei înșiși fuseseră obligați să le-asculte și să le-nvețe pe de rost de la noi... Aproape că-mi venea să râd. Mecanismul funcționa impecabil: la capătul celor patru ani de „studiu“, scoteam pe bandă rulantă vreo 200 de absolvenți sastisiți și plafonați, îndopați cu niște cursuri de pe vremea lui Chivu Stoica, pe care ni le debitau la examenul final ca și cum ar fi fost ale lor. Scăpați din facultate, discipolii erau numiți profesori în licee, unde îi pregăteau pe elevii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cruce! Urâciosule! Moșule...! Coco își saltă distrată un picior, flectându-l din genunchi. Cum, vara, nu poartă chiloți, din principiu, reacțiile celorlalți nu întârzie: Nae și cu Dănuț se apleacă simultan, incitați, pentru a vedea mai bine, pe când Fratele, ceva mai sastisit și pudibond, la ora aceea, se întoarce reflex, cu întreg corpul, în cătarea Bossului, fixându-l pe Micuț cu o stupefacție rănită, amestecată întrucâtva cu milă. Tot nu te potolești, fă, pațachino? își iese Vierme din pepeni, stârnit subit de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Bursucul și Iepurele, semnalizează iar Kojak. Ia stați! Stați...! se răstește urzicat Mânecuță, scos din joc. Paznici-nepaznici... Paznici, la ce? Arată-le și lor, Boss! Hai! zice Fratele. Într-o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
simțeai cu senzorii cerebrali, precum elevii tăi de la țară simțeau neatinsa portocală. Citeam În vacanțe și câte două-trei cărți pe zi. Casele noastre erau - și sunt și acum - doldora de cărți, depozite sufocante cărora, uneori, Îți venea să le Întorci sastisit spatele. Citeam În iernile geroase, Îmbrăcați bine, cu ciorapi de lână, sub pături, la veioză, ziua În amiaza mare. ș...ț Eram un fel de Oblomovi care citeau În loc să doarmă. Singura diferență - Oblomovi fără prietenul Stolz, activul, optimistul Stolz. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
așa cum suntem noi, să n-aibă voie să aibă și ele cheful lor. Merg până vis-à-vis să iau o sticlă de vin. MARIEDL: Da' zi-mi și mie, înainte de asta, ce-s alea, hodoroage? GRETE: Așa, ceva ca un lebărvurșt sastisit. ERNA: Ha-ha, și uite așa iar ajungem la Wottila Karli. Sfârșitul primei scene Scena a doua Din nou în bucătăria Ernei. Lucrurile sunt aranjate la fel, dar parcă spațiul ar pluti. A devenit neimportant pentru caracterizarea socială, are un aer
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
piardă ceea ce cultura română are bun de oferit lumii, nici să deprindă viciul arivist al supraadaptării la condițiile țării de adopție; dimpotrivă, reacțiile lui Nemoianu la corectitudinea politică a universității și vieții publice nord-americane au fost mereu ferme, chiar dacă adesea sastisite. Savantlâcul și prețiozitatea îl plictisesc, umorul îl prinde, politica îl pasionează și încinge; corespondența sa e spontană și încântătoare prin puterea evocării și umor. Nemoianu e unul dintre cărturarii noștri maturi de devreme și călătoriți în lumile prin care cultura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
porumb cu tot cu tărâțe. O anumită undă gustativă o imprima acestuia doar sarea care ne făcea să înghițim mai lesne hrana astfel pregătită. După atâtea zdrumicături și ronțăituri care ar fi pus în pericol smalțul dentar al oricărui rozător, corpurile noastre, sastisite și cuprinse de lehamitea față de vânzoleala și de taifunurile culinare manifestate cu violență la nivelul cavității orale, intrau într-o scurtă și explicabilă grevă japoneză. Nu mai voiau nimic, nu mai cereau nimic în afară de liniște. Ne huruia capul asemenea zgomotelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Erevan au imortalizat dificultățile de a călători în fosta Uniune Sovietică. Restricțiile impuse de Kremlin via KGB au fost deseori atât de aberante, încât la un moment dat Occidentul s-a văzut obligat să recurgă la gesturi de tristă reciprocitate. Sastisit să vadă Moscova (și mulți dintre aliații ei est-europeni) stabilind reguli draconice, la un moment dat Washington-ul a răspuns cu o monedă despre care a fost greu de înțeles dacă era numai una punitivă ori implica și o doză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
exilul în țară străină, căruia n-avea să-i supraviețuiască. Ovidiu al lui Mincu însă dă la iveală un adevăr deconcertant: el ar fi făcut să fie expulzat, în mod voit, provocând cu îndemânare reacțiile moraliștilor, deoarece era sătul și sastisit de nopțile zvânturate ale capitalei și de femeile lacome și venale, doritor să se regăsească pe sine însuși printre vicisitudini și singurătăți. Îl regăsim deci în exilul său de la Tomis, localitate prizărită de la Marea Neagră, preocupat să asculte ritmuri, să învețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tot ce e de Mozart e simplu, adică evident, adică divin. Dar valsul îndrăgit de Pantazi e un vals românesc : „...pretutindeni adie cu vântul, se așterne cu ploaia, unduie în razele de soare și de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiți de avânt și de pornire, se trădează în mișcări, în vorbă, se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece de mahala, în amețeala dulceagă și resemnată a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
profesorul Talpă din Roșcani, pe mătușa Aneta la „domnul senator Rotică”, în Cernăuți. Ideea de a o duce pe mama de-acasă pînă în cimitir însoțită de muzică i-a aparținut Lucichii. Dezgustat de fanfarele de la oraș, alcătuite din mahalagii sastisiți și ireverențioși, care rîgîie și pîrțîie în timp ce însoțesc cortegiul, am avut anumite rezerve, „estetice”, dar nu m-am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
opunea mun ca încrîncenată, împinsă către perfecțiune. Regizor și director al Teatrului de Animație, era (nu prin studii, ci prin atitudine) una din figurile marcante ale intelectualității băcăuane. Ne-am stimat reciproc, în mod constant. Fără vocea lui de stăpîn sastisit, fără „nevroza” lui, Teatrul de Păpuși îmi pare azi o fantomă. *Aseară, lungă discuție telefonică (peste un sfert de oră) cu Mihai. Inevitabil, am ajuns și la polemica sa cu I. Constantinescu pe tema modernității lui Eminescu. Încercînd să glumesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca sculat brusc din somn. "Te-au anunțat și pe tine de dezinsecție și deratizare?" Da, m-au anunțat", face boșorogul sastisit. Niște idioți, ce mai! Îți dai seama în ce miros insuportabil o să se desfășoare examenele? Mi se întoarce stomacu' pe dos numai când mă gândesc, fir-ar să fie!" Da' nu puteau, dom'ne, să mai aștepte până-n vacanță ori
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu Apunake și alte fenomene? Un avangardist despre care nu se poate spune, ca despre atîția alții, la rece, mult zgomot pentru nimic, pentru simpla pricină că pînă și zgomotul i-a lipsit, acestui exilat la capătul lumii. Un diplomat, sastisit, de bună seamă, de călătorii și protocol, încercînd, într-un delir la care iau parte și limba, și rațiunea, și simțirea, să se elibereze de ele. Evident, făcut să fie citit, nu cu atenția celui care vrea să-nțeleagă, ci
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
este aici decît o poreclă dată unui familist, Bogdan Ciocăzanu (Dragoș Bucur), un tînăr avînd în jur de 30 de ani, posesor al unei firme de confenționat mobilă, aflat cu familia compusă dintr-o nevastă, Smaranda (Anamaria Marinca), puțin cam sastisită și cu blînde puseuri autoritariste și fiul de trei ani (Vlad Muntean), aterizată de 1 Mai pe plajă în stațiunea Olimp. Tînărul are energia nedisimulată a gesturilor evident băiețești, precum baia în mare într-o apă foarte rece, gesturi amendate
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
o analiză în cunoștință de cauză a trecerilor imposibile. Studenta Alina, care nu vrea să fie profesoară (e, de fapt, mult prea plictisită, de parcă deja ar fi trăit totul), ajunge, întîmplător, s-o ajute la lecții pe o elevă la fel de sastisită ca și ea. Se deghizează în "profă". Liviu Tudose, profesorul căminist, retrăiește senzații din studenție dar, cu toate astea, pentru învățăcelele lui, chiar după cîte o aventură, tot "dom' profesor" rămîne. Distanța se vede clar în "dosarul" doamnei/domnișoarei T.
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
culturale. Un limbaj care își are puternice rădăcini în discursul lui Luca Pițu. Singurul element nou și demn de luat în serios este afirmarea agresivă a computerului personal, ca unealtă vitală pentru noua generație: "Nu le vei mai oferi cititorilor sastisiți pachetul de celuloză, pagina înțepenită, configuratul definitiv, precipitatul fatal. Aruncă-le discheta! Dă-le prilejul să se aventureze în geografia vie, pulsatorie a poeziei! ș...ț Codifică apoi opțiunile de traseu, ca tot atîtea posibilități stilistice. Nu mai rămîne omul
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
că am citit. De exemplu, susțin că n-am citit niciodată Ulise. L-am tradus pe capitole." Ambiguitatea necesară În FAMILIA din februarie, Gh. Grigurcu își mai aduce o dată aminte, și tot fără simpatie, de „astuțiosul Ov. S. Crohmălniceanu", „vulpea sastisită a criticii românești" din care optzeciștii și-au făcut „un dascăl-model și un mentor". Ocazia cuvioasei rememorări este „pensia substanțială" pe care Ov.S. Crohmălniceanu ar fi dobândit-o din partea statului german. Nu știm cum stau lucrurile cu pensia. Știm în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]