304 matches
-
parodii, romanul Balamucul, dragostea mea... este la rândul lui o satiră în care lucruri familiare sunt încurcate la maximum, rămânând cu toate acestea recognoscibile, o scriere în care este prezent un absurd nu atât kafkian (având în vedere că este satirizată societatea), cât caragialesc.
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
la noul mediu lingvistic. Prin urmare, Macovei devine McOwey, șTanțaț Ocară ajunge șTanțaț O'Carra, iar Geta și Ion Matache se convertesc, aproape irecognoscibil, în Gilda și John McKevelly. Insistența asupra acetor modificări onomastice are darul nu doar de a satiriza snobismul chirițesc al personajelor, cât mai ales de a pune în lumină caracterul exterior și superficial al noii lor condiții. Îndestularea materială, teatrul solidarității comunitare, al pioșeniei ortodoxe, nu sunt altceva decât acumulări exterioare care ascund un gol interior. În
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
ilustrări ale absurdului de tip urmuzian. El degradează creator și lucid tiparele marii literaturi pe care reușește să o reducă, mimetic, la aiuritoare diorame galimatice. Pompiliu Constantinescu (și nu numai) decelează minuțios abordările tematice. Astfel, în Pîlnia și Stamate este satirizat burghezul fără imaginație, Ismail și Turnavitu ascunde, în jocul de pitoresc și absurd, "schema sufletească a politicianului" (sau, după N. Manolescu, pe aceea a parvenitului, cu un Ismail-Tuzluc și un Turnavitu gen Dinu Păturică al vremii sale), Cotadi și Dragomir
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
perioada interbelică, naziștii interziseseră spectacolele de cabaret (în care, desigur, se regaseau). De altfel, în românul de notorietate în epoca Goodbye to Berlin, scris de aventurosul Christopher Sherwood, protagonista Sally Bowles făcea furori cu cântecul ei Viața e un cabaret, satirizând decadenta vieții de noapte din Berlinul anilor ’30. Robert Wilson nu avea cum să nu valorifice, ca pată de culoare în reprezentația să, ecouri din filmul Cabaret (după românul amintit), în care actrița Liza Minelli, cu un șarm răpitor, a
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
unei tinere care se transformă, sub privirea celor din jur, în scroafă. Povestea metamorfozei (care a stîrnit referințe culturale multiple, de la Metamorfozele lui Ovidiu, la Kafka, Boris Vian sau Eugen Ionescu) este dublată de o pildă morală prin care autoarea satirizează o societate coruptă și totuși posedată de obsesia unei vieți “autentice”. După Truisme, scriitoarea, autoare a unei teze de doctorat pe tema autoficțiunii în literatura franceză contemporană, a mai scris șase romane (Naissance des fantômes, Le Mal de mer, Précisions
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
scurtă și cea mai nervoasă. El e ghitara solo a band-ului. În sfârșit, Călin. Pozează în spiritul rațional, pozitivist al grupului, scrie povestiri pseudo-S.F. - " Experimentul" are un aer ŕ la Ray Bradbury, dar nu are final(itate) -, satirizează plictisitoarele tabieturi de familie mic-burgheză, de acolo i se trag, probabil, plictiseala și depresia, de aia e și slujba așa anodină și Bucureștiul așa tern. Macro-Bucureștiul, pe care-l cuantifică în călătorii marcate pe o cartelă de metrou și în
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
totuși, deși se scrie că romanele sale (Femei, Accidentul, Orașul cu salcâmi) sunt ,psihologizante" (nu era bine!), dar dramaturgia este lăudată (Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră) pentru că ,relevă setea de puritate a oamenilor în cadrul societății burgheze"... ,satirizează moravurile marii burghezii afaceriste" etc. Sub o asemenea încărcătură, dacă nu venea anul 1989, apoi Jurnalul, numele lui Sebastian ar fi fost încet acoperit de praful înecăcios al propagandei ,comuniste". Despre relația sa cu Nae Ionescu, profesorul admirat o perioadă
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
I. L. Caragiale. Dar ce anume s-ar putea valorifica din Caragiale, din punctul de vedere al partidului comunist? El nu ,cântă" nimic. Nu proslăvește clasa muncitoare, nu salută cu anticipație, ca un vizionar, ,zorii roșii". Doar ironizează, doar persiflează, doar satirizează. Se pune însă întrebarea pe cine anume incriminează el cu râsul lui caustic. Răspunsul la această întrebare este soluția problemei ,reconsiderării" sale. Caragiale îi critică pe reprezentanții burghezo-moșierimii, pe dușmanii muncitorilor și țăranilor! El nu se amuză pe seama lui Mitică
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
smulse și fețe pline de sânge. Răspunsurile răsfățaților regimului la anchetele revistelor literare provoacă, recitite azi, mai mult decât compătimire, dezgust. Unele dintre ele se remarcă totuși printr-un umor involuntar, care ne poate face să ne amuzăm. Mihail Bulgakov satirizează, în Maestrul și Margareta, atribuirea unor concedii de creație proporționale cu mărimea textelor care urmează să fie scrise: o săptămână pentru un poem, o lună pentru o nuvelă, un an pentru un roman. Într-o situație la fel de comică se află
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
nici celor două fiice ale familiei, care vor cu orice chip să se mărite. Pretendenții la mâna lor sunt - nimic surprinzător - un spărgător și un jucător de barbut. Celelalte două piese, C.V. Ministerial și Cravata, mai slab conturate în comparație cu primele, satirizează birocrația anchilozantă a unui minister (C.V. Ministerial) și înregistrează repetarea, în registru de farsă, a unei situații grotești (posibil simbol pentru nocivitatea comunismului, în Cravata). Cultivând mai ales un comic de replică, spumos dar pândit de inconsistență, piesele din volumul
Megalomani mari și mici by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9306_a_10631]
-
să schimbe acest lucru, iar condensarea evenimentelor face ca romanul să dobândească aspectul unui scenariu bine scris În care sunt punctate aspectele psihologice ale personajului. Modul ironic și detașat al relatărilor devine metoda pe care o alege Kurkov de a satiriza acest spațiu postsovietic care nu și-a găsit Încă reperele, fiind invadat de elemente ce o fragmentează. Îndepărtarea de macabrul unor discuții despre moarte prin ironie e o modalitate prin care cititorul se apropie de lumea lui Tolia și de
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
unghii smulse și fețe pline de sânge. Răspunsurile răsfățaților regimului la anchetele revistelor literare provoacă, recitite azi, nu compătimirea, ci dezgustul. Unele dintre ele se remarcă totuși printr-un umor involuntar, care ne poate face să ne amuzăm. Mihail Bulgakov satirizează, în Maestrul și Margareta, atribuirea unor concedii de creație proporționale cu mărimea textelor care urmează fie scrise: o săptămână pentru un poem, o lună pentru o nuvelă, un an pentru un roman. Într-o situație la fel de comică se află scriitorii
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
ci ia distanță față de o anumită grilă de interpretare a comediilor acestuia. Anti-Caragiale e mai degrabă anti-caragialiana: o calmă, meticuloasă, documentată corectură făcută comentariilor tendențioase și exceselor critice. O versiune clasică, rulată timp de decenii, este aceea conform căreia Caragiale satirizează o lume îmbâcsită de politicianism și impregnată de imoralitate. Corolarul: personajele lui prezintă un comic contrast între aparență și esență, între ceea ce pretind a fi și ceea ce sunt cu adevărat. Pe de o parte, ifose de onorabilitate, respectabilitate, civism; pe
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
Sexul e suveran, ca și în Femei de Sebastian, fără însă delicatețea pe care aproape toți romancierii "ionici" o arată în fața feminității emancipate fizic și moral. Mai obiectiv și mai dens social este Oameni cu joben (Cartea Românească, 1941), care satirizează superficial arivismul burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
lui Capra și melodramelor lui Wilder, o comedie romantică ce realizează cu finețe reflectarea incisivă a muncii de creație cinematografică. Bineînțeles că acest lucru se face după chipul și asemănarea uzinei hollywoodiene pe care autorii și-au propus să o satirizeze cu tandrețe! Recent, am mai văzut și două pelicule franțuzești din aceeași familie a filmelor autoreflexive. La Sărbătoarea filmului francez, găzduită în această toamnă de Institutul Francez, Cea mai bună speranță feminină de și cu Gérard Jugnot, despre care Frédéric
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
instinct moralizator? D.L.: Cred că o lectură a romanelor mele la rând arată o diminuare gradată a credinței religioase fervente în "creatorul implicit". Nu-mi propun să comentez aici poziția religioasă a "autorului real". The British Museum Is Falling Down satiriza doctrina catolică, mai ales în ce privește sexul, din interiorul credinței. How Far Can You Go (intitulată Souls and Bodies în SUA) contemplă mai detașat și mai ironic declinul credinței, în teorie și practică, și pune la îndoială puterea ei de a
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
a însemnat pentru dvs. experiența americană? D.L.: America și cultura americană sunt cu certitudine elemente cheie în viața și opera mea. N-aș zice că americanii sunt "ridiculizați" în contrast cu englezii ori europenii, în romanele mele. Toate rasele sunt ridiculizate și satirizate imparțial. M-am considerat în general un partizan al Americii. Pentru cei care erau copii în al doilea război mondial, America era aliatul puternic care ne-a ajutat să învingem, iar cultura ei, cunoscută nouă prin intermediul filmelor, revistelor etc., întruchipa
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
era o existență schizoidă. Nu m-am manifestat ca romancier în universitate - nu mi-am citit opera studenților, n-am discutat-o cu ei, n-am predat creative writing. Am funcționat ca un universitar serios și implicat. Romanele, care adesea satirizau sau prezentau lumea universitară ca pe un carnaval, țineau de o secțiune aparte a vieții mele. Era o graniță cam artificială, așa că m-am bucurat că m-am putut pensiona mai curând, în 1987, ca să mă dedic scrisului. Acum sunt
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
și a stabilit prezența curenților electrici turbionari în corpurile metalice străbătute de un flux magnetic variabil. Miercuri, 12 februarie George Meredith Se împlinesc 175 de ani de la nașterea scriitorului englez George Meredith. A scris romane de observație socială și psihologică, satirizând aristocrația britanică („Calvarul lui Richard Feverel“, „Egoistul“), sonete elegiace („Dragoste modernă“) și poeme de factură spiritualistă. Joi, 13 februarie Richard Wagner Acum 120 de ani a murit Richard Wagner, compozitor, dramaturg, dirijor, teoretician de artă, scriitor și eseist german, una
Agenda2003-6-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280669_a_281998]
-
Preț: 539 000 lei. Veselia nemulțumiților Volumul popularului Mihai Găinușă cuprinde textele a peste 100 de scenete, dialoguri și „trialoguri“ concepute pentru emisiunile de radio și de televiziune. Știrile, evenimentele, ciudățeniile și fenomele bizare ale anului 2002 sunt comentate și satirizate într-o manieră originală și cu haz. Titlul cărții se referă la faptul că în dialogurile purtate de autor cu partenerul său, Șerban Huidu, care semnează prefața volumului, mai apar și alte personaje. La Timișoara, cartea se comercializează prin Librăria
Agenda2003-8-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280726_a_282055]
-
dintr-un paradis al comuniunii sufletești. Totuși, din portretizarea lor nu lipsesc notele comice și chiar burlești. Când este vorba însă de descrierea unor bucureșteni, Nicolae Balotă nu mai face deloc economie la apă tare. G. Călinescu - printre alții - este satirizat cu mare vervă. Se poate vorbi de o adevărată performanță artistică, întrucât G. Călinescu însuși nici nu apare în episodul respectiv. Memorialistul râde întâi de pretinsul bazin cu arteziene al lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
pregăteau alegerile cu 50 de ani în urmă? Ioan Lăcustă citează din ziarele timpului. Brigăzile artistice din fabrici și uzine repetau scenete și chiar piesuțe de teatru mobilizatoare. Poetul Cicerone Theodorescu compunea o poezie în acest patriotic scop, caricaturiștii vremii satirizau alegerile de odinioară, iar compozitorul Elly Roman pregătea un cîntec optimist. Primele alegeri de care mi-aduc aminte m-au găsit la Medgidia, aveam vreo cinci ani, Duminică, lumea îmbrăcată curat. De dimineață, trec tancurile într-un marș vesel prin
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
tare!", cum ar zice Brânzovenescu. E adevărat că teoria mutației valorilor estetice, care încolțise în mintea tânărului critic, se va nuanța în deceniile următoare, dar faptul rămâne. Nu vom ști niciodată, probabil, dacă nenea Iancu era sau nu convins că, satirizându-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
acestora,carul cu mortul și pe laturi bocitoarele. În spatele carului erau rudele: soțul sau soția, fii, nepoți, toți mascați. Ca la o înmormântare reală, pe traseu se fac opriri când preotul citește dintr-un fel de Biblie , fraze ce-l satirizează pe decedat. Preotul folosește în loc de tămâie, în cadelniță, ardei iute, care arzând pe jar împrăștie un aer de nesuportat și un fum iute. Bocetele echipei speciale satirizează mai ales faptele celor rămași în viață.Înhumarea măștii este și o subtilă
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
fac opriri când preotul citește dintr-un fel de Biblie , fraze ce-l satirizează pe decedat. Preotul folosește în loc de tămâie, în cadelniță, ardei iute, care arzând pe jar împrăștie un aer de nesuportat și un fum iute. Bocetele echipei speciale satirizează mai ales faptele celor rămași în viață.Înhumarea măștii este și o subtilă invocație către puterile mărginite ale naturii, gata să irumpă în mugurul de pom și colțuri de iarbă.Sărbătoarea se încheia cu un bal. OBICEIURI DE CRACIUN Obiceiuri
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]