4 matches
-
să lovească jurnaliștii. Opinia publică românească și-a înfruntat atunci, direct, într-o secundă, trecutul obscur. Acea secvență, cu pumnul noduros al lui Vișinescu și înjurătura aspră, l-a însoțit fără încetare. Din acel moment, chipul său schimonosit, cu privirea satrapică, a devenit imaginea unui asasin lipsit de scrupule, a „torționarului” ascuns de tenebrele tranziției și de încrengăturile „sistemului” postcomunist. Traiul molcom al zbirului de la Râmnicu Sărat, care vreme de șapte ani a avut viața deținuților politici în mâna sa, se
Ultimul cuvânt al inculpatului. Vișinescu, în lacrimi, către judecători by https://republica.ro/ultimul-cuvant-al-inculpatului-vic-inescu-in-lacrimi-catre-judecatori-va-rog-sa-ma-lasati-sa-mor [Corola-blog/BlogPost/337946_a_339275]
-
și să ajungă tardiv la concluzia că reprezenta cea mai sângeroasă dictatură. Dictatura, va spune el, a profitariatului, nu a proletariatului. Comuniștii au stilul lor "brigand", îi apar acum lipsiți de scrupule și omenie. Toți paukeriștii valahi erau fiii stalinismului satrapic, asiatiac"; "erau niște febrile păsări răpitoare". Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, deveniți un adevărat laitmotiv, "aveau o mentalitate tribală de polinezieni". Ei alcătuiau un "trio tribal". Pe Ana Pauker a cunoscut-o pe parcursul anilor 1936-1956. Conversațiile se desfășurau în
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
un stilet de argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e decît
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
a amintit doar oral, și, mai ales, că după un an editorul are dreptul să trimită la topit exemplarele nevândute, În cazul În care autorul nu le ridică la jumătate din prețul Înscris pe copertă. Semnătura. Lansarea trebuia să fie satrapică. Comunicat de presă de zece pagini, cu biografie și studiu critic. Fără pic de pudoare, și-așa redacțiile jurnalelor aveau să-l arunce la coș. Tipărire efectivă: o mie de exemplare În coli volante, dintre care numai trei sute cincizeci legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]