101 matches
-
carnavalescului propus de Mihail Bahtin. Se identifică în partea a doua a romanului, care poartă titlul Focurile, însemnele (stigmatele) unei viziuni deșucheat-eliberatoare: ospățul, profanările, erupția unui timp utopic, ceremonialul încoronării și al detronării. Concomitent se face și o referire la Saturnaliile romane, în care, după cum arată James George Frazer, în Creanga de aur, "pe o anumită perioadă (17-23 decembrie) orice restricție era înlăturată și toate libertățile îngăduite, încît «sclavul putea să-și ocărască stăpînul, să se îmbete la fel ca mai
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
marii săi, să stea la masă cu ei...». Lumea petrecea după placul inimii, legile erau abrogate și «întreaga populație se deda unei veselii și voioșii ieșite din comun». Conform tradiției, oamenii liberi alegeau prin tragere la sorți un Rege al Saturnaliilor care îl întruchipa pe zeul Saturn a cărui domnie a însemnat Vîrsta de aur pe pămînt. Regele Saturnaliilor se bucura de toate privilegiile unei provizorii regalități, totul îi era permis pentru ca apoi, cînd i se încheia mandatul, să fie dat
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
populație se deda unei veselii și voioșii ieșite din comun». Conform tradiției, oamenii liberi alegeau prin tragere la sorți un Rege al Saturnaliilor care îl întruchipa pe zeul Saturn a cărui domnie a însemnat Vîrsta de aur pe pămînt. Regele Saturnaliilor se bucura de toate privilegiile unei provizorii regalități, totul îi era permis pentru ca apoi, cînd i se încheia mandatul, să fie dat morții". Din sînul masei răsculate la Amara se aleg trei astfel de pseudomonarhi: Trifon Guju, Petre Petre și
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
sclavul răsplății și a (sic!) opiniei oamenilor»”), 195 („revigoratorul consiliilor și a (sic!) statului”), 198 („El și-a manifestat adorația la altarele lui Zeus, Tyche, Demeter, Hermes, Apollo și a (sic!) altora...”), 208 („sfârșitul unei lucrări recent compusă (sic!) pentru saturnalii”), 211 („a controla oamenii lacomii (sic!) și insultători”), 221 („templul din Roma a (sic!) lui Apollo Palatinul”), 231 („cu ajutorul lui Ammianus și a (sic!) lui Zosimus”) ș.a. exprimări necorespunzătoare, datorate neacordării cu expresiile latinești - vezi, de exemplu, p. 156 („ordonă
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii suspină În taină, adventul sfielnic se plimbă-n calești, Într-un bob de tămâie Ajunul se-ascunde, În
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
românesc cu cel al popoarelor sud - dunărene, ajungând la concluzia că originea colindelor, a cântecelor rituale și a celor ce însoțesc diferitele obiceiuri practicate de popor” trebuie căutată în „muzica orgiastică din cultul lui Dionisos și al lui Bachus, muzica Saturnaliilor, a Brumaliilor și a Rozaliilor, a practicilor magice”<footnote Ciobanu, Gheorghe - George Breazul și folcloristica muzicală românească, Cu prilejul centenarului nașterii sale; în: Revista de Folclor, București, tom 32, nr. 3, 1987, pp. 227 - 228; footnote> . - Pentru istoria muzicii românești
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
scurtă zi și cea mai lungă noapte. După aceea, zilele încep să se lungească treptat-treptat, deși mai este mult până la sosirea primăverii. În societățile agrare de demult, soarele juca un rol extrem de important în viața de zi cu zi. În cadrul „saturnaliilor”, romanii sărbătoreau reînnoirea anului. Festivitățile începeau în ziua de 17 decembrie și durau o săptămână încheiată. Era o perioadă în care lucrurile erau întoarse cu susul în jos: bărbații se îmbrăcau în femei, femeile - în bărbați, stăpânii - în sclavi, iar
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
era predominant un festival laic, conținea numeroase elemente religioase. Multe dintre tradițiile păgâne ale romanilor s-au răspândit în Europa odată cu extinderea Imperiului Roman. Acestea includeau împodobirea caselor cu crengi veșnic verzi și banchete dezmățate care își aveau rădăcinile în saturnaliile romane. Biserica a încercat să curme aceste practici păgâne. În cursul evului mediu târziu, tradiția de a cânta colinde, începută ca ritual păgân de celebrare a mijlocului iernii, a fost preluată de către Biserică. La începutul epocii elisabetane, zahărul, foarte rar
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Cu toate că, odată cu venirea creștinismului, unele colinde au asimilat elemente religioase, majoritatea textelor sunt străvechi, adevărate relicve ale ritualurilor solare de sorginte precreștina. Așa se explică faptul că atmosfera din timpul colindatului poate fi uneori ludica, excesivă, tumultuoasa, amintind de veselia Saturnaliilor și a sărbătorilor dionisiace. Acești colindători, veniți din Țară Lovistei, sunt trecuți prin vârstele anotimpurilor iar cântarea lor augurala, purtată din casă în casă la sfarsitul fiecărui an, îi transformă în adevărați mesageri aducători de bunăstare, fericire și noroc. Alături de
Un Crăciun cu Grigore Lese [Corola-blog/BlogPost/97871_a_99163]
-
în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ținea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monștrii haosului pentru încă un an. La romani, sfârșitul lunii decembrie coincidea cu serbările oficiate în cinstea zeului Saturn, numite saturnalii. Acestea reprezentau o formă de venerare a soarelui, a luminii ce biruia întunericul - obicei adus din Orient, mai precis din Siria. Ei sărbătoreau și "nașterea soarelui neînvins" (sol invictus) la solstițiul de iarnă (către 21 decembrie), când zilele reîncep să
Cum am ajuns să sărbătorim Crăciunul () [Corola-journal/Journalistic/70887_a_72212]
-
și-i recunoaște, nu pot să devină niște ratați, în sensul adevărat al cuvîntului. Preferă să se rateze cu încetinitorul, la fel de sistematic cum și trăiesc. Așa că escapadele la berărie ascultă de legea repausului duminical. Cetățenii onorabili trebuie, după aceste scurte Saturnalii, să revină în mecanism: "Eu - răspunde omul nostru - mă duc la atelier... După repausul duminical, începem la șapte... Sunt șef de echipă, nu pot să fac blau." Nu e loc de risipă, sau de rebeliune. Pauzele sînt, și ele, parte
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
și daruri așteptate atât de copii, cât și de cei mari. Primii creștini nu celebrau nașterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie și împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul nașterii invincibilului Soare. În anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data nașterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun. De unde vine ideea cu spiridușii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53576_a_54901]
-
într-o inerție de stalactită eternă, de aceea semințele dezordinii sunt necesare pentru revigorarea periodică a universului. Așa se explică orgiile sacre îngăduite în cursul carnavalurilor, cum tot astfel se justifică descătușarea energiilor în timpul sărbătorilor de iarnă, fie în varianta Saturnaliilor antice, fie în forma serbărilor contemporane. Cu un exemplu la îndemînă, etimologia Revelionului (francezul reveiller) presupune trezirea conștiinței după o obnubilare de sorginte bezmetică, cînd revii la luciditate după ce, preț de cîteva zile, ai abdicat de la regulile bunuluisimț. În consecință
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
nu trebuia să ningă în care călimări de substituții visam ca seva țării să se stingă? doream un prinț frumos - pe baricade dar prințul se castrase cu muscalii și în spontane imnuri și-n balade s-au altoit abjecți in saturnalii curgeau opinci din epoca străbună cizme purtau pedeștrii - moscoviții strigoi ce-n fața lumii - mătrăgună se încuscreau cu cei afurisiții nu mai am tuș să mâzgălesc zăpada dar nu chemați poeți scălâmbi să scrie ce îngeri ne-au târât în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la 25 decembrie, iar introducerea de către Aurelian a sărbătorii păgâne a lui Mitra la 274 să fi constituit o încercare neizbutita de a înlocui sărbătoarea creștină, mai veche. Tot în legătură cu fenomenele naturii erau și sărbătorile de iarnă ale românilor, ca Saturnaliile (sărbătoarea lui Saturn) și Juvenaliile (sărbătoarea tinerilor sau a copiilor), care cădeau cam în același timp. De aceste sărbători ale strămoșilor noștri români erau legate o mulțime de datini și obiceiuri vechi, pe care poporul nostru le păstrează până azi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92994_a_94286]
-
noștrii au crezut că acest lucru va aduce prosperitatea. A adus-o, dar numai pentru unii. Celorlalți le-a rămas doar munca până la epuizare. Plebea a rămas tot plebe. Neinstruită, ahtiată după luptele de gladiatori, ori după idele lui Marte, saturnalii, lupercalii și alte sărbători, adunată în piețe și asmuțită împotiva cuiva chiar și împotriva ei înșiși. Săracii au rămas însă tot săraci, umplând legiunile cu soldați trimiși la marginile lumii, iar cetățenii Romei au ajuns precum manii și lemurii care
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
de strigoi prin ungerea ușilor și a ferestrelor cu usturoi. Cu toate că există mai multe versiuni privind rădăcinile și tradițiile culturale ale nopții strigoilor, cea mai credibilă este aceea că provine dintr-o veche festivitate tracică pe nume Dionisiacele Câmpenești sau saturnaliile romanilor. Cu timpul, prin amestecul culturilor, credințelor, obiceiurilor și tradițiilor autohtonilor cu cele ale diverselor grupuri etnice a rezultat o versiune românească autentică a sărbătorii cu denumirea de Noaptea Strigoilor. În sens creștin, Sfântul Andrei simbolizează momentul creștinării poporului român
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344523_a_345852]
-
și primesc daruri. Până în secolul al IV-lea, acesta se sărbătorea odată cu Botezul Domnului, pe data de șase ianuarie. Cel mai practicat obicei, care a rămas până în zilele noastre, este colindatul. Totuși, etnologii văd în această sărbătoare ca fiind urmașa Saturnaliilor și a altor sărbători romane, dedicate solstițiului de iarnă. În ziua de Crăciun, așează o nucă și un bănuț în apa cu care te speli pe față. Se spune că vei avea noroc tot anul și vei fi sănătos. De
SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ÎN FOLCLORUL ROMÂNESC ŞI EUROPEAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347661_a_348990]
-
ziua de 25 decembrie, iar în biserica Răsăritului, aceeași zi, a fost stabilită în anul 386, după hotărârea sfântului Ion Gură-de-Aur. Această zi a fost preluată de la păgâni, care îl serbau atunci pe zeul soarelui; - mijlocul lunii decembrie însemna începutul Saturnaliilor, mare sărbătoare romană, care era modelul multor obiceiuri de petrecere cu ocazia Crăciunului, printre care oferirea de cadouri și aprinderea de lumânări; - împodobirea pomului de Crăciun în perioada sărbătorilor de iarnă (solstițiul de iarnă) și așezarea sa în fața locuinței ori
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
găsise locul. Am preferat să aleg exemplele care, de-a lungul timpului, au mobilizat resursele savanților și au devenit pietre de hotar și referințe aproape obligatorii În lucrările de specialitate (vezi riturile de rebeliune Ncwala, sacrificiul Bufonia din Atena antică, Saturnaliile din Roma, riturile de inițiere Okipa, sistemul magico-vrăjitoresc al populațiilor Azande etc.). În numeroase cazuri, pentru a nu complica demonstrația și pentru a nu deruta cititorul cu prea multe paranteze și divagații, am preferat să ofer trimiteri la acele texte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trebui să acceptăm existența a două tipuri de sisteme rituale, convențional și Înșelător reunite sub egida aceluiași concept: cele specifice societăților necomplexe (exotice sau antice) și cele ale modernității. Astfel, festivalul anului nou În Babilon, orgiile dionisiace din Grecia antică, Saturnaliile romane, carnavalurile rurale din Europa medievală, riturile folclorice de inversare, chiar ceremoniile de tipul Plotlach sau Kula, reprezintă forme rituale arhaice de anulare momentană a ordinii existente, de răsturnare a ierarhiilor, de luare În posesie a locurilor interzise, de consum
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de luare În posesie a locurilor interzise, de consum fără limite al resurselor acumulate (de comunitate, dar mai ales de cei care o stăpânesc) și de eliberare a frustrărilor prin acte violente Împotriva unor „țapi ispășitori” ceremoniali. Spre exemplu, În timpul Saturnaliilor romane, sclavii aveau dreptul să mănânce Împreună cu stăpânii, să-i insulte și amenințe, să stăpânească cetatea printr-un Rege al Haosului care dădea ordine hilare și ridiculiza autoritățile legale: Această celebră sărbătoare cădea În decembrie, ultima lună a anului roman
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pregătit minuțios, performează scenariul ritual. Prin acest proces istoric, carnavalul „originar” a fost supus unor operații de represiune, marginalizare, sublimare estetică și fragmentare („Totul ne invită să privim carnavalul modern ca pe un ecou muribund al sărbătorilor antice de tipul saturnaliilor” - R. Caillois, 1975, p. 233). Ceea ce Înseamnă că elementele de ambivalență și contestare Încă prezente În carnavalul contemporan nu ar reprezenta altceva decât ecoul confruntării dintre arhaic și modern, rural și urban, masele populare și grupurile conducătoare (D. Fabre, 1984
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiind încurajat de includerea sa printre teritoriile controlate de Licinius (308-324), care, între 320-324, a sprijinit cultele tradiționale (păgâne). Inscripțiile dezvăluie atașamentul pe care simpli credincioși și comunități întregi îl aveau față de zeități. Dintr-un act mitraic aflăm despre serbarea Saturnaliilor, în Scythia, la începutul secolului al IV-lea, iar trupele romane, la 322-323, îl cinsteau pe Deus Sanctus Sol, zeu mitraic. Actele funerare din Scythia erau prezente și ele, expresie a forței păgânismului, teme, idei, credințe, cutume. În primul sfert
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
renașterea spirituală din haosul astfel produs și retrăirea timpului sacru în care a început creația lumii (60, p. 431). în bună măsură, în cadrul sărbătorii colective de sfârșit de an supraviețuiesc datini și mentalități specifice unor sărbători pre- creștine, de tipul Saturnaliilor romane, „când restricțiile obișnuite ale legii și moralității erau date la o parte, când întreaga populație se deda unei veselii și voioșii ieșite din comun și când pasiunile cele mai tainice găseau o ieșire care nu le-ar fi fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]