1,487 matches
-
bucurăm acum de ultimele concerte, de ultimele momente ale festivalului enescian. Încercăm a rememora momentele anterioare. Aș insista asupra prezenței muzicienilor englezi. Le este comună bucuria cântului în ansamblu marcată de un anume pitoresc, de o anume bonomie care dă savoare, conferă farmec și strălucire actului performanței muzicale. Mă refer la concertele bachiene, la cele două importante integrale, cea a Suitelor pentru ansablu instrumental, cea a Concertelor brandemburgice, realizate de minunata formație ,King's Consort". Bucuria cântului, pitorescul culorilor timbrale, fastul
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
familiale, candidă din prostie. Numele a devenit rapid popular. O damă blondă care întîrzie să demareze la stop e încurajată sarcastic de participanții virili la trafic: ,Hai, Alinuțo, tată!" Numele proprii, adunate de la lume, se întorc la noi pline de savoarea unor semnificații speciale, caracterizante. Spune-mi cum te numești ca să știu cine ești!
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
mai insistent autoerotismul. Astfel, fetele sînt pregătite din fragedă tinerețe să se dispenseze de acea categorie inutilă de necititori ai revistei numită cu oroare ,bărbați". Atunci însă articolul ,Află ce efect ai asupra iubitului tău" n-ar mai avea aceeași savoare.
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
de vis-à-vis de Inter. E genul de loc căruia oamenii îi zic “comunist”, desi bănuiesc că Pescarul avea un farmec mic burghez chiar și pe vremea “comunismului”. Farmec pe care și l-a păstrat, doar că acum și-a adăugat savoarea unei întoarceri în timp, care te copleșește de îndată ce-i treci pragul. Chelnerii și decorul sunt desprinși parcă dintr-un film de Mungiu despre anii ’80, dar, dincolo de morgă și de șervet, sunt amabili și prietenoși. Mai țineți minte chelnerul care
Pescarul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82842_a_84167]
-
un scuipat în obrazul celor care au confiscat puterea în 1990. Era ceva greu de rostit pe canalele TV ale acelor timpuri. Din păcate, după numărul Dilemei cu Eminescu a început s-o ia binișor pe arătura. Avea în continuare savoare, dar avea și derapaj de idei. I-a plăcut politică și a făcut poștă aproape toate partidele. Nu l-a deranjat să fie ales nici măcar pe listele înspre care scuipase cu câțiva ani în urmă. Dintr-un intelectual subtil și
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82879_a_84204]
-
în care, cu cîțiva ani în urmă, Emil Constantinescu invoca în timpul campaniei electorale protecția unui misterios călugăr athonit - secvență înțeleasă ca recurs la depozitul simbolic propriu unui alt model social decît cel democratic. Acestea, alături de lectura textelor adînci, pline de savoare și înțelepciune sfîntă, din perioada primelor veacuri creștine. Totul, într-un discurs de o desăvîrșită continuitate și coerență argumentativă. Care e relația dintre spațiu, termen ce se lasă ușor definit și descris, și țelul ultim al contemplativului, în fond o
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
indică orientarea noetică justă." E reluat răspunsul acesta, în formulări și din perspective diferite, pe întreg parcursul cărții. Iar efectul reluării e tocmai aducerea către prim plan a analizei de detaliu pe care Anca Manolescu o face și care dă savoare studiului, în ciuda unui discurs ce, mizînd pe sensuri profunde, impune o lectură reluată, deloc ușoară. Interesantă e, de exemplu, distincția, urmărită de autoare cu ochi extrem de atent, dintre locul consacrat și cel însemnat, ultimul o expresie a globaltății spațiului, adică
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
sau memoriile nu pot "ataca" pe cineva ucigător, îl pot cel mult jigni. În Pisica ruptă, autorul nu crede orbește în "amintirile" sale. Există o resemnare care, poate părea o blasfemie ce spun, transformă aventurile biografice în scene pline de savoare. Sau, mult mai plauzibil, o anume credință artistică pe care o găsim definită indirect chiar în roman: "Mă uit la filme de vreo cincizeci de ani și, cu excepția unor explicații formale sau de ritm, încă nu știu de ce se trage
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
lasă deschise către libera speculație. înlăturînd încă o dată ipoteze neverificabile și speculații, să aducem în față textul cu propriile contradicții, într-o manieră poate prea tehnic-detectivistă, care i-ar supăra din plin pe mateini, din moment ce profanează un text a cărui savoare vine și din ambiguitate. E doar provizorie tehnica aceasta și convinsă de propriile limite. Portretul armașului, cititorul îl zărește de două ori. Odată la început, cu ochii Povestitorului, mai înainte de a afla că acesta l-a văzut la Pașadia. A
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
film, ritualul de fiecare zi al dependentului în căutarea dozei), iată o mișcare literară interesantă. Personajul lui Vaculovski este un tînăr din Republica Moldova venit la studii într-o Românie care îl dezamăgește. Cuvintele "de peste Prut" fac nu de puține ori savoarea textului (cartea ar fi meritat și un glosar pentru argoul moldovenesc). Iar apoi, exact ca în multe piese BUG Mafia, urmează povestea unor tineri aflați pe muchie, între irealitate și doza fatală. Alexandru Vaculovski nu a inventat o carte precum
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
tablouri de epocă, tablouri ale târgurilor, ale iarmaroacelor noastre de odinioară prezentate, însă, publicului contemporan. Prin ochii acestui public coregraful Ion Tugearu a știut să privească, a știut să înțeleagă muzica, a știut să creeze echivalențe scenice, coregrafice; se păstrează savoarea locală, momentele dispun de o fluență scenică atent condusă, dispun de o culminație construită prin acumulări succesive. În mod salutar, evoluția coregrafică este eliberată de pantomimă, relația dintre personaje definindu-se în baza limbajului coregrafic specific. Este, după părerea mea
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
pag. 57). Indianismele de tot soiul, cuvinte folosite cu mult în afara contextului lor originar (fractali, geomagnetism, metamatematică) și în grupuri insolite (algoritmul transformărilor poliedrale prin care elementalii produc eflorescențe), galopul de referințe pseudo-erudite și parada barbarismelor (luciferizant) completează cu succes savoarea absurdă a acestui tip de discurs. Meditând asupra naturii simulacrului, Baudrillard constată că fuziunea dintre adevăr și fals e inerentă procesului de simulare: Dacă eu simulez un jaf într-o bancă, cum voi putea convinge poliția că nu e un
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
reale. "Spectatorii din zilele noastre s-au plictisit de efecte speciale realizate cu ajutorul computerului și de unghiuri de filmare imposibile", comenta Baz Luhrmann, drept pentru care le preia, folosindu-le creativ într-o direcție nouă. Să mai amintim faptul că savoarea peliculei constă și în referințele ori citatele detectabile la cele mai diverse paliere, în cele mai neașteptate momente, de-ar fi să amintim numai intertextualismul muzical ce cuprinde în paralel sau mixat operă, pop, swing, tango, cancan. Meritul lui Baz
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
un copil, fermecător ca țiganii din poemul lui Pușkin, și ca povestitorii orientali, plin de imaginație, ca lăudăroșii levantini, dar și un visător obișnuit care păstrase în ciuda foamei și a bătăilor, dorul de dragoste, de stele și de adevăr." Gustînd savoarea poveștilor din 1001 de nopți și a romanului picaresc, André Gide îl asemuie cu Lesage sau Sallet, întrecîndu-i însă printr-o "sensibilitate mult sclipitoare." Danezul Georg Brandes împrumută dimensiunile mitologiei, cînd îi evocă dimensiunile prieteniei. Jean Richard Bloch se avîntă
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
somnul. Tot restul e înșelătorie și aparență" Povestea, scrisă, ca toate cărțile lui Bashevis-Singer, în idiș ("limbă care are mai multe vitamine"), tălmăcită apoi în engleză, se citește cu sufletul la gură. Traducerea și notele domnului Anton Celaru redau întreagă savoarea acestei cărți clocotind de umor, energie, înțelepciune și suferință. Nimic schematic, totul proză adevărată și vie, pe care nimeni nu o va trânti de pământ, ci o va pune în raftul de recitit. Isaac-Bashevis-Singer. Dușmance - o poveste de iubire. Traducere
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
apariție (1983) și care l-a consacrat ca nonconformist, în răspăr cu interpretarea tradițională a marelui clasic. După aproape douăzeci de ani vom vedea că mare parte a acestui nonconformism s-a estompat, fără ca prin asta să-și piardă din savoare, dar devenind totuși în urma acestei îmblînziri cu atît mai academic. Caragiale și Caragiale este o carte pe care azi o vor cumpăra mai ales studenții la Litere, profesorii și oamenii de cultură. Dimpotrivă, Misterul camerei închise, Nouă povestiri incredibile, vine
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
mod primitiv de a înțelege lumea, legătura cu natura, relația cu propriul eu și cu ceilalți. De regulă, o vizită sau o sărbătoare ortodoxă se transformă într-un supliciu. Și pentru gazdă, și pentru musafiri. Scopul nu este întîlnirea, dialogul, savoarea discuțiilor, tihna tăcerilor, misterul privirilor, înfocatele polemici. Nu. Toate acestea sînt puse în paranteză și amînate pentru altă dată, ce se va stabili în prealabil. Bucatele se rostogolesc pe masă și abia ai timp să alegi. Refuzul este exclus. Îți
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
visceral, pe toți cei implicați în distribuție. Îmi plăcuse enorm Carmen Tănase în Colette Duduleanu și m-a surprins ce forță capătă și ce culoare acest personaj nu neapărat de prim-plan. Am gustat din plin ideea travestiului, hazul și savoarea cu care Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu și-l asumă în Zoia și Lena, două babe cîrtitoare, uscate, veninoase și asexuate, două personaje care au o consistență bizară în care simți, auzi și vezi pregnanța a zeci și zeci de
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
piese de Pirandello: "Situațiile și caracterele erau așa cum le cerea mentalitatea italiană și a fost imposibil de găsit echivalentul în englezește. Nu a rămas astfel decât intelectualismul pirandellian gol, care e un reziduu ce nu poate da cu nici un preț savoarea, complexitatea, jocul de nuanțe din opera originală." Motivul, dat de Izabela Sadoveanu: "pentru că eroii și eroinele sale sunt străine de artă, pentru că nu sunt artistic rezolvate" sau, pentru că "partea cea mai bună din opera lui Pirandello este aceea în care
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
că avem de-a face și cu o captatio...a cititorului, dar acest lucru nu schimbă cu nimic "filosofia" lecturii. Cum spuneam, Daniel Cristea Enache este un critic meditativ, dubitativ și... exclamativ. Iar prin acestea textele sale capătă vivacitate și savoare. Deși este unul dintre cei mai esteți critici ai momentului, e în același timp la curent cu tot ceea ce se întâmplă în pitoreasca viață literară românească. La curent, cu existența găștilor, grupurilor, grupulețelor și bisericuțelor, cu cine pe cine susține
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
lui Tabucchi ( Se face tot mai, 2001) și Federico Audisio di Somma fac din scris un exercițiu de virtuozitate. Cele patru sute de dense pagini ale romanului acestuia din urmă, care impun o lectură în ritm lent, pentru a nu pierde savoarea verbală, îmbracă o intrigă extrem de firavă. După ce obține succese nesperate prin perfecționarea unor metode tradiționale, Cesare Fenoglio medic chirurg și cercetător, renunță la munca și descoperirile de pînă atunci (se va găsi cine să le facă lucrative în folos propriu
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
o copie a unei traduceri moldovenești din slavonă, iar datarea este incertă (sec. al XVII-lea) și în acest caz. În toate aceste texte lexicul este de o frumusețe nebănuită. Numeroase cuvinte - adunate la sfârșit într-un glosar - pot face savoarea celor mai rafinați degustători de esențe lexicale vechi: bună vreare (bunăvoință), iuboste (iubire), nicidănăoară (niciodată), a vâna giuruința (a obține promisiunea), căruntețe (păr cărunt), adin-sineși (în sinea lor) ș.a. Dincolo de toate acestea, un lucru merită toată considerația noastră: textele publicate
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
ridicăm la înălțimea lui, ci ne prăbușim și mai mult în sublumea din care nu ne putem smulge. Din acest motiv nu-mi face nici o plăcere să-l numesc pe actualul prim-ministru "Bombonel", deși, recunosc, vocabula e plină de savoare și conține generoase promisiuni satirice. Cu sagacitatea-i bine știută, dl. Cosașu persiflează această manie cvasi-generalizată a tragerii de bretele. Suntem cu toții, nu-i așa, "nași, conași și papanași", adică indivizi care concep mersul lumii în termenii tribalității de care
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
aluzii, amalgamate într-o limbă în același timp colocvială, dar nu lipsită de pretenții. Traducerea Antoanetei Ralian onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scriiturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din "americană" în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui Miller ale Antoanetei Ralian apărute la Editura EST (Samuel Tastet Editeur) nu face decât să confirme că traducătorul nu e
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
uneori nostimă, din București sau din provincie, unde beam bere sau apă minerală - cel mai ades - dicutînd aprins sau cu măsură despre teatru. Nu întotdeauna am fost de acord, dar tonul dialogului sau chiar al polemicii a avut ținută și savoare. Atîtea imagini îmi defilează prin minte și prin suflet... cuvintele mi se leagă greu. DUMITRU SOLOMON a fost o persoană discretă, greu de descifrat pînă la capăt. Tolerant, a impus mereu o atmosferă civilizată, firească în toate întîlnirile la care
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]