22 matches
-
mine, cavalerul nostru, căutând cu privirea în jur, amendă faptul: -Ce zici de transparența asta postdecembristă? Și-ncepu să râdă sfielnic, de astă dată încântat să se dea inocent. Nu te poți concentra la cana de ceai, văzându-ți pantofii scâlciați ori prăfuiți sau picioarele doamnei însoțite, nu? Și se despărți de-un hohot de râs, de astă dată nealterat de vreo încercare de stăvilire. Dezavuai în tăcere atitudinea-i, convinsă că ia cunoștință de ea prin talentul său de cititor
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1468129488.html [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
simpatic, precum Bran cel burtos. Privea contrariat la mine, care-i răspundeam în mod intenționat cu întârziere, căci dădeam din cap afirmativ, iar el pricepea că-l încurajez și-l iubesc pentru efortul care-l făcea să rupă câteva cuvinte scâlciate în limba română. Se mira tot timpul de noi că, de la mii de kilometri față de el (fiind născut în Orientul Îndepărtat, regiunea Consomolsk) vorbeam binișor Limba Rusă. - Harașo!... Vania. Du-te dracu'! Ești un bărzăune dulce... - Ție plațe zaharu' dulțe
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377836554.html [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
slujbei și împărțirea pomenilor. Îngheță în prag. Abia reuși să-l recunoască pe Uncheșu în trupul întins în sicriul deschis. Privirea îi alunecă de pe gura deschisă, de-a lungul sacoului ponosit și îi ajunse la picioarele încălțate în niște sandale scâlciate prin care se vedeau ciorapii negrii, departe de a fi noi. Un val nebun de lacrimi îi năvăli în ochi, arzându-l. Uncheșu fusese ani de zile directorul Liceului Pedagogic. Nu și-l amintea altfel decât îmbrăcat în costum, ținând
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
patetică a trupului său bătrân, palid, mânjit, flasc. Se chinuia acum să sară peste gardul din fundul grădinii, apucându-se cu mâinile de vârfurile șipcilor (pline de așchii, după cum știa Gabriel) și încercând să-și rezeme picioarele încălțate în pantofii scâlciați pe barele transversale, de pe care aluneca întruna. Și în tot acest timp, Zet dansa în jurul călcâielor nenorocitului, lătrând din răsputeri. Gabriel și-l imagină pe om încălecând, în pielea goală, scândurile negeluite, scrijelite și țepoase, și își acoperi ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păreri opuse în privința vestimentației. De aici și impresia soțului că femeia iubită a devenit, subit, frivolă și snoabă. În fond, reproșurile Elei ne apar întemeiate, costumele lui Ștefan sunt nu numai demodate, dar și roase la mâneci, iar pantofii sunt scâlciați. Ținuta, cu care se prezintă în public, nu este conformă cu statutul său social, de viitor profesor la Facultatea de Filozofie. Ca într-o figură de cadril, protagoniștii alternează rolul lui Pygmalion, soțul își disciplinează intelectual soția, conform unor deziderate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
era cum e astăzi; se trezește câte unul, îl ia de acolo și îl pune papițoi, îi dă și-un grad pe umăr și, ca să-și ascundă incompetența sau lipsa de pregătire, zice: "Nu ți-ai lustruit nasturele, pantoful e scâlciat, virgula nu este la locul ei etc.". Găsește prostii din ăstea prin care își ascunde lipsa de competență. Sunt și oameni foarte buni, dar sunt și scursuri din astea. S. B.: Pe Stănculescu îl știați? M. M.: Da. Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
era cum e astăzi; se trezește câte unul, îl ia de acolo și îl pune papițoi, îi dă și-un grad pe umăr și, ca să-și ascundă incompetența sau lipsa de pregătire, zice: "Nu ți-ai lustruit nasturele, pantoful e scâlciat, virgula nu este la locul ei etc.". Găsește prostii din ăstea prin care își ascunde lipsa de competență. Sunt și oameni foarte buni, dar sunt și scursuri din astea. S. B.: Pe Stănculescu îl știați? M. M.: Da. Foarte bine
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
sau pe cale de a-și face apariția. Lângă masa la care scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe care o placă de ebonit, într-un plic original îngălbenit, "Columbia New Process Record", cuprinde melodii gâfâite, probabil scâlciate de folosință îndelungată, cu două persoane idilice, un bunic jovial, pictat cu stângăcie, alături de o consoartă cu păr alb și ochelari, împletind ceva. Pe o parte "Cătănie", cântat de I. Corescu, "acomp. de orch. Ardeleneasca, Roumanian". Bătrânii, fără îndoială, ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acum o jumătate de secol, o bătrânică puțintică și delicată, ciripind amabil și surâzătoare În franțuzeasca ei aleasă, tremurând de frig sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și zgribulit de cățelușă rătăcită și speriată În Bucureștiul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a unei contraculturi de tip inferior, agramată, violentă, ce sfidează adevăratele valori. în această direcție, activismul cultural promovat de Vianu ar putea fi un punct de reper. Cred că Academia Română ar trebui să intervină măcar în legătură cu maniera în care este scâlciată limba română prin sfidarea regulilor de ortografie: de exemplu: șokant, Dănutz, ŤNeatzať - titlu de emisiune tv - sunt ofense aduse limbii. în acest domeniu nu se poate invoca libertatea de a scrie și trebuie găsite măsuri pentru a sancționa abaterile de la
Cultura generală by Rodica Topor () [Corola-journal/Journalistic/7054_a_8379]
-
irelevante") și pe Eugen Munteanu (profesor la Facultatea de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza" din Iași): „Paseiștilor ca mine le mai rămîne doar regretul nostalgic după un tip de spațiu public în care citatul clasic să nu mai fie scîlciat la tot pasul. Nu afirma cu morgă, în urmă cu cîteva luni, la radio, un ilustru «filozof» contemporan că «Dura lex sed ... dura», sub încuviințarea slugarnică a moderatorului preocupat să îi servească mereu mingi potrivite la fileu «dlui profesor»? Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
de-a proiectantul convertit în mare antreprenor și alții, din aceeași familie generoasă de nulități, te sfidează acum de la geamul-termopan al vilei (neapărat "stil Texas"!) și de la volanul mașinii superbe pe trece sfârâind leneș pe lângă prostimea ce-și târăște pantofii scâlciați prin glodul nemăturat cu lunile. Această imagine, parcă decupată din vechile manuale compuse în numele "luptei de clasă", a devenit, din păcate, emblema unei Românii groggy. Peste tot în lume se fac averi spectaculoase. Cazul baby-milionarilor americani din Sillicon Valley e
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
simt țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele, văd și-mi amintesc - dar am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pantofii cu grijă, Întinzîndu-și picioarele și trăgîndu-și fustele sub ele, ca nu cumva bărbații care ieșeau de la peruchier să-și arunce o privire În sus - apoi Își Îndoiră picioarele Îmbrăcate În ciorapii stopați la degetul mare și călcîie. Pantofii erau scîlciați, dar toată lumea Îi avea așa. Helen scoase un pachet de țigări, dar Viv Îi spuse: E rîndul meu. Nu contează. Atunci Îți rămîn datoare. Își aprinseră țigările cu același chibrit. Viv Își dădu capul pe spate și scoase fumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai putea să respire. Nici măcar un centimetru de aer nu-i mai pătrundea în plămâni. Văzu un genunchi la câțiva centimetri de fața ei. O lovi în obraz și rămase imobilizat acolo. Simți miros de jeanși murdari, văzu un bocanc scâlciat la câțiva centimetri. Vă rog! Nu mă lăsați să cad! Apoi își dădu seama că se putea foarte bine chiar să fi căzut deja. Capitolul XXXI Îmbrăcat într-o uniformă de hamal, care se asemăna foarte mult cu cele purtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pașii cu voce tare ca să nu mă prăbușesc de atîta tăcere. mă amuză să parcurg străzile și să văd cum praful de pe acoperișuri se ridică în urma mea. am devenit un cloșar. Hainele mi s-au rupt, bocancii mi s-au scîlciat. nu mai am casă, nu mai am nimic. nici nu mai știu unde se află apartamentul meu. nici nu mai știu dacă am locuit vreodată într-o casă de oameni. Dorm pe sub poduri, în stațiile de metrou, în depouri, în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lor ar fi să se reguleze de Congres după cum va socoti mai bine. V România are deplina încredere că independența ei va fi recunoscută definitiv și pe d-întreg, de către Europa. Pe lângă dreptul ei cel vechi, al cărei principiu fusese scâlciat prin răstălmăciri istorice, astăzi vine să se adauge titlurile pe care ea le-a împrospătat sau le-a întinerit pe câmpurile de bătaie. Zece mii de români au căzut în giurul Plevnei ca să câștige patriei lor libertatea și independența. Dar toate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
negustor oriental, În jur de șaizeci de ani, slab, bronzat și ridat, mâncat de țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
femeia avară, adulteră și criminală. Prin mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de plâns, așa cum sta urât, netrebnic, acolo pe o margine de canapea, scobora mereu mai mult în mizerie. Scobora așa de mult în umilință până la gândul de a întîlni pe Lică și a-1 face aliatul plecării lui la Leysins
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la oraș. Trebuia să-1 primească în Cetatea ei vie, ca pe un senior rustic deposedat prin greșelile lui și care, prăfuit, hirsut, obosit, intra pe barieră, cu pușca pe umăr, în costumul lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară scâlciate de lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ de către doamna Calliope și până acum, când rămăsese un biet burghez nomad, care aducea cu el abia pânza unui cort, pe care să-1 întindă în marginea orașului. Un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
calea de a merge înainte spre ușile blocurilor ce se închideau, spre ușile tramvaielor care se închideau, ale autobuzelor ce se închideau, spre cărările de grâu ce se închideau, spre cărările Dunării ce deveneau abrupte, îi puneau piedică și-i scâlciau oasele picioarelor, Dunărea îngheță, auzea foșnetul amenințător dedesubt, știa că, dacă voia, se va da în lături, creând prăpastie de trecere spre malul celălalt, precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu pensula vopseaua invizibilă, ploaia o scurgea toată pe noi. Profesorii rămâneau intacți, râzând de noi, vizibili pe bucăți. Din Samaliot se vedea țigara și o mână, din Năsuc, doar nasul lung și picioarele de la jumătate în jos, cu pantofii scâlciați de drumurile spre cârciumă la sfârșitul orelor de școală, din Gustav doar vocea impostată de actor, din Chirilă și Halipa, mirosul de pește, din Prunilă, gândurile, din Nilă Hagiu, titlul romanului, din Mihai Dinu, urechile și mustața, din Any Palade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]