129 matches
-
greu al frigului. Symphony No. 5 in E minor. În ultimul timp mi-a mers cam greu, totul se duce de râpă. Am ajuns să-mi pierd până și mănușile, degetele-mi stau unul peste celălalt în câte o șosetă scâlciată. Nici cu nervii nu stau prea bine, n-am mai mâncat de zile bune, Doamne, cât sunt de nenorocit! Aș plânge și mi-aș plânge de milă, dar e prea frig pentru lacrimi. Și sunt flămând, foarte flămând. Să n-
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” by https://republica.ro/eugenie-de-craciun-zun-leu-nenea-sau-cat-ai-dumneata [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
că aceasta era o tristă realitate. În orașele miniere, întotdeauna izolate de restul civilizației, locul de întâlnire după ieșirea din subteran era birtul. Acest cuvânt birt era folosit de toată lumea ca fiind un fel de restaurant, un bufet cu mese scâlciate, scaune șchioape, obosite de prea multă folosință, cu multă mizerie. La aceste localuri, dacă le putem spune așa, paharele erau întotdeauna din plastic fiindcă rezistau multelor trântituri sau dintr-o sticlă groasă care proveneau de obicei din borcane de muștar
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Minerii_sau_fe_ele_negre.html [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
am întâlnit, Ei m-au străpuns direct în suflet Și cu durere l-au lovit. Era un câine de pe stradă Lihnit de foame, vai de el, Privirea lui îmi spunea, vie, Că-i cel mai necăjit cățel. Cu blana neagră, scâlciată, Plină de spini și de mizerie, Sta într-un loc fără să miște, De teamă ca să nu mă sperie. Am vrut să plec, dar al său scâncet Tremurător nu m-a lăsat, Și-am căutat în fundul plasei Un colț de
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1423928483.html [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noi suntem Noi nu vom fi eroi știuți din basme Ce urmăreau însemne pe basmale, Tiranice alcătuiri astrale Și nebuloase sumbre protoplasme O lumea-a prăbușirii abisale, Caricaturi și neguri de fantasme, Cuvinte scâlciate și marasme, Și “armonii” șocante guturale Nu întrebăm la vrăjitoare bobii - Ne înălțăm privirile senine, La superstiții n-om ajunge robii Secătuite valuri cristaline? Vom cultiva tradiția ca “snobii”, Cu munți și brazi, stelate pelerine Referință Bibliografică: Noi suntem de
NOI SUNTEM DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Noi_suntem_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/355775_a_357104]
-
spre fundul grădinii. El și Păsărilă au curțile „fund în fund”, cum îi place lui să spună. Adică fundul curții lui Păsărilă pleacă exact din fundul curții lui Clăpăugea. Cele două „funduri” sunt despărțite printr-un gard, la fel de vechi și scâlciat ca și veceul pe lângă care abia trecuse. Toată reflecția asta despre fundurile curților lor, o făcuse el mai demult, acum nu-i arde de filozofie... și nici de glumă. E nervos... E supărat pe Păsărilă... pe viață... pe toată lumea. Simte
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Tuica_lu_pasarila_liviu_gogu_1365338738.html [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
nici cadavrele nu erau de aflat! Dar, ce conta?! Acuzata avea exact profilul unei criminale periculoase: mică de statură, cu părul alb-colelie, strâns într-un coc firav, cu rochia sobră, dintr-o catifea cenușie, veche de când lumea, cu pantofii ăia scâlciați... o înfățișare care n-avea cum să stârnească nici un pic de încredere! Procurorul își croise demult o teorie de la care nu se abătea niciodată: cei mai periculoși criminali sunt cei anoști, care trec neobservați, se infiltrează, amețesc victima, apoi o
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1421605724.html [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
fețe de copii negre și unsuroase, nespălate de multă vreme. Hainele zdrențuite și murdare, iar încălțările nici nu se știa ce sunt! Nici la un picior nu aveau o încălțare pereche. Era o combinație de 4 încălțări diferite; un bocanc scâlciat, o gheată ce părea de damă, un tenis din acela de baschet și ca o ultimă invenție o opincă dintr-un cauciuc de automobil. Întrebați cum îi cheamă cei doi băieți, au răspuns ca la o comandă, amândoi deodată; Tunică
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ciclul_tunica_si_suman_oaspeti_surpriz_mihai_leonte_1355754887.html [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
puntea prăvălită de viitura ultimelor ploi, stăvilită de trei răchiți, îndoită cumva de furia naturii, dar rămasă pe poziție. Cărarea pe lângă vechea cărămidărie pe care o știam era acum la marginea unui teren de fotbal ce se voia. O poartă scâlciată, din stâlpi mi se pare de răchită, era încă în picioare. Izvorul de la troaca Ciofului din partea nordică, își cânta veșnica lui simfonie, care îmi rămăsese întipărită în memorie din vremea când eram copil. Nefiind muzician, afirm totuși că intona aceleași
18 SEPTEMBRIE 2014 O ZI DE MUNCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1412489669.html [Corola-blog/BlogPost/362752_a_364081]
-
o hăinuță nouă, ca ei să se bucure și mai mult de sărbătoarea respectivă. Mie nu reușeau niciodată să îmi cumpere mai mult de un singur obiect. Așa că întâmpinam sărbătoarea respectivă cu cămașă nouă, dar cu pantaloni vechi și pantofi scâlciați. Primul meu costum, de fapt uniforma școlară, l-am avut, cu greu de imaginat azi dificultăți, din partea alor mei, abia în clasa a IX-a, când am mers la liceu, la Cluj. Iată doar câteva din amintirile, dulci-amare, pe care
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_profesor_doctor_dan_brudascu.html [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
cu aere de vedetă. Un dobitoc încadrat în armată se laudă cu prestația lui de taximetrist atoateștiutor. Mirosul bășinilor străbate stratul gros de salată boeuf și răciturile. Sunt pârțuri tubulare ale aceluiași golan bătrân, cu o gură ca de galoș scâlciat, un bătrânel din aceeași promoție cu Matusalem. Se bea orice de la gaz în sus, toată lumea țipă la toată lumea, copii sunt îndemnați să spună plugușoare, capra, sorcove, doar-doar le vor face rost părinților de bani de țigări. Îmi atrag atenția doi
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1421216131.html [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
parcă mut de uimire, pe marginea terenului de sport al școlii și își tot scărpina cu mâna stângă fruntea îmbrobonată de sudoare. În cealaltă mână ținea racheta marca „Reghin” cu care își lovea în răstimpuri, pe rând, călcâiele adidașilor cam scâlciați, cu dungile oblice abia distincte. Transpirația îi umezise tricoul în forma unui triunghi echilateral răsturnat, cu vârful în dreptul ombilicului, destul de proeminent prin materialul textil. Valentin privea turma de capre care traversa terenul, descoperind, în fine, sursa căcărezelor ce umpleau terenul
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1463736026.html [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
Aripi lângă nori. Așteptând cocori Bolta se înalță lin Cerul e înflorit. Pe prispa casei Bunica toarce din fus Se aud cocori. Cocorii în stol Visele mele în zbor Spre inima ta. Soarele vesel mângâie pământul ud - brazda respiră . Șoșoni scâlciați de la ultimul polei fără umbră ta. De ziua muncii- prin berarii se-aduna muncitori cheflii. Ruine în parc, copacii desfrunziți, iarnă bezmetică. Oglinda verii, cerul reflectă senin aripi de păsări. Noapte magică, scapără cerul lumini, e iarăși Big-Bang. Lacrimi de
HAIKU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Haiku_de_gigi_stanciu_gigi_stanciu_1336638475.html [Corola-blog/BlogPost/358643_a_359972]
-
1977. Cunoscută de localnici că "Peșteră de sub Piatră Pârjolii", a fost botezata de Marcian Bleahu că "Buciumul Sucit" pornind de la o formațiune care sugerează această asemănare. Mai tarziu, pe la sfârșitul anilor '70 apare varianta de "Buciumul cel Ciucit". Este felul scâlciat în care îi pronunța denumirea Lucian Dobre, fiul ghidului de la Scărișoara. Avea pe atunci câțiva ani și conducea speologii la această peșteră. Este o peșteră de mici dimensiuni (25 m) cu câteva scurgeri parietale și domuri. Printr-o intrare scunda
Peștera Buciumul Sucit () [Corola-website/Science/326946_a_328275]
-
cobora pe scara podului și într-o zi când lipsea de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci, cutii pline cu pantofi scâlciați și descompletați, nasturi de toate mărimile și culorile, rufărie zdrențuită, broaște, lacăte, sârme ruginite, toate în lăzi și cutii... Era clar pentru mine, le adusese de la București când se mutase, nu le putuse strânge aici într-un an... Mă întrebam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
articole apărute, în perioada 1948-1954, în presa vremii și scrise în cea mai curată limbă de lemn. Spre exemplificare, vom cita numai din articolul Drama lui Eminescu. Iată ce ne spune dl. Dumitriu despre Eminescu: "Haine tocite, pălăria veche, ghete scîlciate și căscate: uniforma atîtor mari scriitori în societatea burgheză. Tremura de frig. Era lihnit de foame". În continuare afirma: "Crema burghezo-moșierească l-a respins pe Eminescu, l-a înjosit, l-a terfelit, cu disprețul față de cultură caracteristic claselor exploatatoare. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și porticele astea ar deveni săli aidoma celor de la Conservatoire. Tavane joase de secol XVI, arce semicirculare, galerii cu gravuri și obiecte de anticariat, mobile. Place des Vosges, așa cum e ea, joasă, cu portoanele ei vechi pline de dâre și scâlciate și leproase, adăpostește oameni ce nu s-au mutat de-aici de sute de ani. Niște oameni cu mantii lungi, galbene. O piață locuită numai de taxidermiști. Ies numai noaptea. Cunosc piatra din pavaj, gura de canal prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în încăperi mai mici. * Goliți-vă buzunarele! Fără chei sau mărunțiș care zdrăngăne la orice pas. * Nu mestecați gumă și nu fumați în timpul interviului. * Fiți atenți chiar și la cele mai mici detalii, de aceea e bine să evitați pantofii scâlciați de prea mult purtat, cu tocurile ferfeniță și/sau nelustruiți. Mulțumim doamnei și trecem mai departe: CUM VORBIM Vorbește clar și rar, stai într-o poziție comodă și fii binedispus, zâmbește și rămâi politicos. Fii relaxat! Nu vorbești cu nimeni
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Moulton mi-a prins mâna strâns lângă burta lui tare, mi-a trecut zdravăn brațul pe sub al lui și cu o grabă grosolană m-a obligat să fac câțiva pași rapizi peste lespezi și peste gunoiul rozaliu, pe tocurile mele scâlciate. Adună-te, mi-a spus. Talavera a fost iubitul Theei, băiete. Iar acuma e cu ea în Chilpanzingo. M-am smuls din strânsoare. Voiam să-i bag mâna în gât și să îl strâng de gât până își dă duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
forie, ridată, sau râdea cu gura până la urechi, dezvelindu-și dinții încălecați, avea capul mare, iar costumul pe care îl purta era prosper, solid, costumul unui om între două vârste, un costum de bancher; avea însă picioare prea lungi, pantofi scâlciați, șosetele erau antice, Argyles, purta un pulover cu guler pe gât și pe deasupra mai și puțea a tutun. Așa că ne-am dus la Teatrul Oriental. Stelele se strecurau pe bolta albastră în acel loc, ca în O mie și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
coadă, bun, ne-bun, Sile e și el de-al nostru, e nativ, nu? Bașca Spinoza, care zice, dacă nu mă-nșel, în "Etica"... Ho, bine, oprește-te, moară! punctează Dănuț sardonic, cu un flit sec, țintit fix între bocancii scâlciați, de salahor, ai bețivanului. (Care sforăie mai departe, in absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost femeie, într-o altă viață... Viermeee!! Ba, pardon, zău
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-o pe Delia că pleacă agățată de brațul lui Claudiu, care avea peste pijama un pardesiu scurt și răpănos, o pălărie ridicolă pe cap și piciorul Împușcat și bandajat vîrÎt Într-un papuc de plastic, iar celălalt Într-un pantof scîlciat, vestimentații civile șutite, probabil, de la vreun bunic din salonul lui, ce deghizare reușită! Așa că mi-am făcut curaj și am coborît la gineco, unde am găsit o companie selectă de doamne care fumau În jurul scrumierei cu picior, identică cu cea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi dorit, prin acea Înfruntare a ultimei spaime, să dea dacă nu o palmă, măcar un bobârnac existenței sale nu prea fericite. În primăvara care urmase iernii dispariției celor doi, un pădurar găsise pe fața dinspre Dunăre a Digului ghetele scâlciate ale lui Foiște și cizmele de cauciuc ale lui Repetentu. Anchetatorii, fără să dea o soluție oficială, presupuseră drept cauză a disparițiilor dublul suicid prin Înecare. Deodată, poveștile și Întâmplările Își Încetară Învârtejirea, iar contururile lor tari, ce puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sa e frământată și îmbogățită prin o mulțime de traduceri de-ale clasicilor și prin cercări numeroase de originaluri, apoi nația de la a cării fii se așteaptă clasicitatea nici nu poate să fie crudă, necultivată, nici să aibă o cultură scâlciată, nici să fie prea cultivată." Aceste rânduri atestă, printre altele, și conștientizarea stadiului incipient al literaturii române, ceea ce face din articol nu doar o teoretizare sterilă, ci mai ales o promovare a căilor de urmat în dezvoltarea culturii. Este, de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
înalt, întărit cu sîrmă ghimpată și păzit de polițiști înarmați, răceala cadrelor, ținuta degradantă a celorlalți arestați, hainele lor uzate, rupte, murdare, mirosind puternic a transpirație, prea mari sau mult prea mici pentru statura lor, dîndu-le un aspect jalnic, încălțămintea scîlciată, tunsoarea de cele mai multe ori aproape zero, accentuînd parcă și mai mult ideea că ei sînt altfel decît oamenii obișnuiți, palmele murdare, înnegrite, unsuroase, pline de bătături, vrînd parcă să spună că în închisoare munca nu-i o joacă, ci se
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în care sînt ținuți deținuții (avînd acces la apă caldă doar 3 minute pe săptămînă) pare consecința mizeriei în care mustește trupul angajaților de rang inferior. Puțind a transpirație nespălată de mult, cu hainele soioase, boțite și degradate, cu pantofii scîlciați și șapca decolorată, unii angajați par întruchiparea barbariei. Iar cînd peste ei se deșartă flacoanele de parfum ieftin în apropierea unor vizite, efectul este de un dezgust total. Doar printre femei se constată o creștere a ponderilor valorii estetice, fapt
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]