3,889 matches
-
lume care este cuprinsă treptat de noapte. Altminteri totul e prea cumplit, e insuportabil. Cartea sfârșește cu un act de canibalism și cu destrămarea întregului univers. Oroarea nu trebuie niciodată să fie compactă. Trebuie să-i dai cititorului ceva, o scândură de care să se agațe în acest ocean al dezolării. Rolul autorului nu este să-l tortureze pe cititor, ci, prin ficțiunea pe care i-o propune, să-l facă, într-un fel sau altul, să se simtă bine." A
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
vecinilor împrăștie peste tot numa pungi și “ambalaje” de-alea moderne și colorate. Dar le strânge într-un sac și marțea le pune la poarta că vine tractoru’ de la primărie. Se gândea într-un timp să facă un gard de scânduri între grădină lui și a vecinilor, doar că i-a fost milă să taie pomii bătrâni din grădina și să-i facă scândura. Și acum așteaptă.. doar de se va usca vreunul, sau poate îi pune vântul la pământ. Poate
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
la poarta că vine tractoru’ de la primărie. Se gândea într-un timp să facă un gard de scânduri între grădină lui și a vecinilor, doar că i-a fost milă să taie pomii bătrâni din grădina și să-i facă scândura. Și acum așteaptă.. doar de se va usca vreunul, sau poate îi pune vântul la pământ. Poate atunci va face din ei scândura pentru gard, dar până atunci las’ că greblează toată grădină. Doar e a lui. Într-o zi
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
vecinilor, doar că i-a fost milă să taie pomii bătrâni din grădina și să-i facă scândura. Și acum așteaptă.. doar de se va usca vreunul, sau poate îi pune vântul la pământ. Poate atunci va face din ei scândura pentru gard, dar până atunci las’ că greblează toată grădină. Doar e a lui. Într-o zi a văzut el la televizor cum o “diva” - că parcă așa le spune doamnelor duse toată ziua la coafor și date cu ruj
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
din spatele casei ??? Dar el n-are nevoie de aplauze, căci primăvară, vara, toamna, aceștia își unduiesc frunzele în vânt, multumimdu-i că îi are în grija. El știe, că asta înseamnă foșnetul pomilor bătrâni, pe care nu îndrăznește să-i facă scândura pentru gard. Are nea’ Ion multe obiceiuri bune, învățate sau adaptate la viața lui simplă, fără cuvinte complicate, cum ar fi “ecologia” sau “fitza”. Gestul lui Tăriceanu este intr-adevar puțin de diva. Da a promovat o idee, dar cu
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
fluxul sacadat al rostirii, fracturarea versurilor și recurența obsesivă a toposurilor descompunerii și distrugerii, depun mărturie despre imposibilitatea atingerii acestei totalități. Motiv de spasmodice frămîntări și interminabile angoase este, mai cu seamă, conștiința înstrăinării limbajului de esența sa originară, divină: "scînduri sîngerează din trupul lui Dumnezeu/ orizontul tras ca o linie imaginară pe o tablă de clasă/ cîteva cuvinte galbene întoarse din drum/ cu informații sumare despre lumina orbecăind/ prin stadioanele de afară/ ca o flacără olimpică a nimănui(p.98
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă aflam pe gardul din capătul grădinii. }in minte și mirosul acelei zile. Pluteau în aer arome grele de nuci bătuți cu prăjinile. În ajun plouase și rămăsese în umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În fapt, aveam aproape toate datele pentru a îngroșa rândurile “inadaptaților”, mai ales că memoria joacă la mine, cum se întâmplă la mulți
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor pe care el le fixează în memoria pînzei ar epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la pielea întinsă pentru uscare - la darac, de la strecurătoare - la jug, de la dealul înverzit - la căpiță, de la cartof - la măr, de la umbra unui personaj inaparent - la sfeclă, totul recuperează un spațiu în același timp familiar și fabulos. Reprezentate cu
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
Magdalena Boiangiu Cortina de la începutul spectacolului se ridică lent, foarte lent, dezvăluind dezordinea unui culcuș transpirat și mirosind a păcat, dominat de aspirația spre înalt a unui șantier cu scândurile sale solid încleiate. Pe vremea când a fost scrisă piesa, subiectul nu avea o mare importanță, îl știa toată lumea și cine nu-l știa îl afla din subtitlu: "Jalnica și adevărata tragedie a lui M. Arden, din Feversham în Kent
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
noastre meleaguri. Vom fi alții, doamnelor și domnilor, vom fi mari și fericiți. Erau formulele bîlciului său. Pe cînd vorbea, ajutoarele lui aruncau în văzduh pumni de păsărele de hîrtie, iar făpturile acelea artificiale căpătau viață, zburătăceau peste tribuna de scînduri și o apucau spre mare. În același timp, alții scoteau din furgoane niște copaci de decor cu frunze din fetru și-i plantau în spatele mulțimii în pămîntul cu salpetru. În sfîrșit, ridicară o fațadă de carton cu case pictate, cu
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
ca Rosal del Virrey. Nelson Farina nu venise să-l salute pe senator pentru prima oară în doisprezece ani. Ascultă discursul din hamacul lui, la răstimpurile cînd se trezea din somnul de după-amiază, sub bolta răcoroasă a unei case de scînduri negeluite pe care și-o ridicase cu propriile-i mîini de spițer cu care-și ciopîrțise prima nevastă. Fugise din pușcăria din Cayenne și apăruse la Rosal del Virrey într-un vas plin de papagali nevinovați, cu o negresă frumoasă
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
acestor obiecte o severitate monastică și o vizibilă aspirație purificatoare, iar în materialitatea lor o tentație a păcatului și o voluptate ascunsă și periculoasă a jocului profan. Cea de-a doua categorie de lucrări folosește ca suport lemnul, mai exact scîndura, și duce economia de semn plastic pînă aproape de gradul zero. Lăsat în cea mai mare parte în starea lui brută, cu textura, nervurile și accidentele sale, panoul de lemn este simultan suport și expresie, material inert și depozit de sensuri
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
nivel, lucrările pictorului sînt adevărate performanțe de iluzionism, de acuratețe descriptivă pe marginea unui anumit subiect, de cele mai multe ori neutru și fără eroism propriu, fără acel înalt potențial de exponențialitate. Un acoperiș de șindrilă, obloanele unei ferestre, un perete de scînduri sau de bîrne de pe care a căzut tencuiala, un paviment din piatră, o pîine desenată halucinant chiar pe lopata cu care ea se introduce în cuptor ș.a.m.d., cam acesta este repertoriul de forme pe care Colta îl cultivă
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
în sfârșit, cedând vocii imperioase, se apropie de malul îmbrăcat în lemn al bazinului. Ieși din apă cățărându-se pe mal, ca băieții mari, fără să se urce mai ușor pe treptele de alături. Ședea acolo în capul oaselor, pe scândurile vechi, înnegrite de umezeală, înfășurat în prosopul de baie, când o zări pe aleea cea mare a parcului, după rondul cu trandafiri și iriși. Alături de ea, un domn cu o pălărioară mică, verde, de vânător, cu un pămătuf într-o
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mai dea trei zile și trei nopți pentru a dobândi suficiente deslușiri despre sine. Fusese victima unui accident sau, cel mai probabil, al unor agresiuni, în urma cărora se trezește zdrobit sub un morman de bolovani și peste o stivă de scânduri. Camera în care, într-o noapte, este prins fugarul Filimon de către Nichifor Fătu, în casa lui, se prăbușește într-o galerie subterană, una din multele care macină pe dedesubt localitatea, galerii săpate nu numai pentru piatra obișnuită, ci și în
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
puerile. Amintiți-vă că am spart pahare în dinți la balurile studențești! Și că eram un virtuoz în "arta" de a azvârli un cuțit, ca indienii, într-o țintă, aflată la distanță, înfigându-l în ceva: un copac sau o scândură! De fapt, vroiam să par un ins "tare", ca să ascund groaza mea de ridicol! Nu suportam să par caraghios. Nici o rușine nu mă inhiba mai mult. Teama că, într-o împrejurare sau alta, mă puteam face de râs, mă bloca
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Viorel Mureșan Acela care lovește în scândură în fiecare seară un copil desenează o ușă apoi se așază în fața ei așteptând primul ciocănit uneori chiar el e acela care lovește cu degetul în scândură din partea cealaltă asemenea unui nuc care și-ar face nucile sub pământ umplându
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
Viorel Mureșan Acela care lovește în scândură în fiecare seară un copil desenează o ușă apoi se așază în fața ei așteptând primul ciocănit uneori chiar el e acela care lovește cu degetul în scândură din partea cealaltă asemenea unui nuc care și-ar face nucile sub pământ umplându-le cu întuneric soarele iar e un mare turn gol bărbatul a mai rămas în camera joasă și după ce vântul a spart toate geamurile și a rostogolit
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
că nimeni n-a venit pe lume altfel decât copil acum soarele de-atunci pare o pasăre care se-ncurcă în ramurile tăiate de grădinar o conversație telefonică îmi aduce întotdeauna aminte de doi frați care taie cu fierăstrăul o scândură iar la sfârșit șiroindu-le sudoarea pe fețe se iau la bătaie că nu știu cum să-și împartă cele două bucăți inegale cineva pune pe fiecare lucru câte-o culoare și pe fiecare limbă un sunet mâinile-mâinile tale în întuneric ascultă
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
Elena Ștefoi M-au așezat într-o antologie printre nume străine mi se ceruse să încap într-o singură pagină stăteam acolo cuminte senină aproape frumoasă ca-ntre patru scânduri sub prapurii Cuvântului Înainte convingătoare definitivă îmbrăcată cu gust în sfârșit normală ușor de înțeles parcă la locul meu spre mirarea unora care mă crezuseră până atunci prea complicată plină de ciudățenii și atinsă de ciuperca inadecvării pe lumea cealaltă
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
Ion Mureșan Acolo sus, pe deal, este o canapea roșie. Lângă canapeaua roșie, flutură în vânt o sută de steaguri galbene. Deasupra zboară păsări mari, negre și mute. , de parcă-am murit demult. Lângă canapeaua roșie este o măsuță de scândură, iar pe măsuță e o coală albă de hârtie și o vază cu flori albastre. Mai este o doamnă cu rochie lungă, verde. Stă lângă măsuța de scândură pe un scaun de abanos. Are mâinile albe și foarte reci. Cu
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
mute. , de parcă-am murit demult. Lângă canapeaua roșie este o măsuță de scândură, iar pe măsuță e o coală albă de hârtie și o vază cu flori albastre. Mai este o doamnă cu rochie lungă, verde. Stă lângă măsuța de scândură pe un scaun de abanos. Are mâinile albe și foarte reci. Cu mâinile albe și foarte reci ea scrie, ea copiază cu litere mari de tipar o poezie de Mihai Eminescu. Și e atât de frumos, de parcă-am murit demult
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
Și-o să v-aud cum rîdeți voi, în soare Rostogolindu-vă cu dalbele popouri Ale atît de-mpalidatelor fecioare, Oh, prețuindu-le - calde lingouri De aur fin dospit în aluaturi Luate și de Dumnezeu la dînsu-n paturi. Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze În amintirea după-amiezilor confuze, Cînd sînii sfarmă năstureii de la bluze. Se bat covoarele a toamnă lungă. Se bat covoarele a toamnă lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
lângă poarta din spatele ospătăriei. Însă nu apucă să-și scoată la lumină micul ban. Rață ajunsese acum lângă el și-i strigă drept în ureche, cu vocea lui hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine intră la peruchier!" Pe scândura galbenă, printre două maluri de zăpadă curată, pășeau două picioare robuste, înfășurate în piele cărămizie, și care erau absolut de neconfundat pentru orice om din București. Nane ridică ochii spre capul vărzos al siluetei mari și șuieră la rândul lui
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
dar în loc să întindă mâna după vreuna dintre perucile atârnate în geam sau pe peretele din spatele peruchierului, se întoarse pe călcâi și cât ai zice pește, se auzi scârțăitul ușii. Nane se trase în spatele prietenului său și privi cu precauție spre scândura galbenă din fața prăvăliei. Moașa nu se vedea nicăieri. Și nici n-o mai văzură din ziua aceea. În fața ușii, stătea senin un bărbat ca o libarcă, îmbrăcat în haine nemțești și cu o mică geantă în mână. Nane și Rață
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]