409 matches
-
de culoarea șofranului și mama-mi spune să țin cutia cu chibrituri. Se întinde în casă miros de mir și tămâie...și e liniște, e bine. Fiecare se gândește la ceva. Pe scaunul de lângă soba plină cu lemne trosnind a scânteiere tata își odihnește trupul obosit de peste zi. E tot liniște și numai focul aduce câte-o tresărire din gânduri. Sora mea îmi clipește complice și-i înțeleg ideea. Așteptăm ca să ni se dea semnalul ieșirii din casă. Afară e lumină
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1420627456.html [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
ce mai este dincolo nu este explicitat. Rămân icoane ale unor secvențe, ale unor clipe, ale unor ani, ale unor lumi. Iar ele se echivalează în poeme: melancolice mai mult sau mai putin, cu o încărcătură afectiva de netăgăduit, cu scânteierea frumoasă a unor versuri ce depășesc obișnuită sinceritate. Sunt poeme care relevă, de asemenea, o bună cunoaștere a alfabetului poetic universal, poeme care se pot echivala cu tot atâtea exerciții de recurs la o memorie afectiva, singura care rămâne și
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_dram_sub_semnul_trecerii_constantin_dram_1356681132.html [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
în Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016. Iarnă și iar iarnă, parcă-i o mireasă Ce-și așteaptă nunta de o veșnicie Și sosit-a vremea și a fost aleasă, Să-și pună veșminte pentru cununie. Rochia brodată-n scânteieri de soare Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplare Voalul ei - mătasea primelor ninsori. Trena mult prea lungă, pare infinită, Trupul ei - ofranda celui așteptat, Frumusețea-i mută și desăvârșită A cuprins văzduhul
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
stele-n poala nopții. Toate-n jur ... Citește mai mult Iarnă și iar iarnă, parcă-i o mireasăCe-și așteaptă nunta de o veșnicieși sosit-a vremea și a fost aleasă,Să-și pună veșminte pentru cununie.Rochia brodată-n scânteieri de soareMângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplareVoalul ei - mătasea primelor ninsori.Trena mult prea lungă, pare infinită,Trupul ei - ofranda celui așteptat,Frumusețea-i mută și desăvârșităA cuprins văzduhul, l-a îngenunchiat.Cine
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ANI ...2012/2013 Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ninge! Marea se zbate, mugește și strigă. Ninge! Ninge cu fulgi mari și grațioși, lin se așterne covorul imaculat al iernii. Privesc scânteierile zăpezii, a milioanelor de oglinzi strălucitoare ca pulberea de stele, și alunec în basm. E anotimpul viselor de cristal și al fulgilor de nea coborâți din cer pe aripi de înger. Covorul de nea se așterne uniform, pe case, pe
2013 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Puntea_dintre_ani_2012_2013_floarea_carbune_1357074323.html [Corola-blog/BlogPost/348789_a_350118]
-
David: Nu, nu s-a amestecat în sentimentalismul meu bolnăvicios, în dragostea mea pentru frumos, pentru visarea, chiar utopică, dar fără margini și printre altele, mi-a adus în față frumosul. Legat de scurtimea vieții și mai ales de acea scânteiere de timp care desparte această viață scurtă de imensitatea celeilalte vieți, între un strop de bine și un ocean de speranță nedefinită, ce pot spune?! Mereu, mai ales în clipele mele labile, puneam întrebarea ,, Dacă aș ști ce e dincolo
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
adeseori concise, făcute în timpul trecerilor pe timp scurt. Cel mai adesea glisează, trecând pe repede-înainte, reținând imagini luate ca din zbor, nu în tihna unei vacanțe în care totul să se deruleze pe îndelete. Important este că surprinde esențialul cu scânteieri ale imaginilor văzute nu numai cu ochii, ci și cu sufletul, trăind fragmente de viață refăcute ca din cioburile cu care se încheagă întregul. Din câteva creionări reface imagini care îți crează inefabila iluzie a eternității, asemenea unui abur prin
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_milena_munteanu_elena_buica_1360415350.html [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Veghează-mi somnul și zăpada așternută peste gânduri. Doar la răscuci mai bântuie vântul - ca un amant prigonit - Ce liniște blândă coboară în adâncuri când scânteieri de taină se ivesc în respirarea ultimei secunde. * Îmbrățișează-mi visul și tresărirea fulgilor de-argint ce se desprind de tâmplă. Pe străzile pustii se plimbă iarna ca o amintire destrămată. Ce oarbă-i dragostea în sângele dezlănțuit și troienit
VEGHEAZĂ-MI SOMNUL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1449474281.html [Corola-blog/BlogPost/342687_a_344016]
-
Cand Eminescu se îmbolnăvește în 1883, Veronica spune: “Să pot întinde mâna, s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte, șuvițele le-aș da. Senina să rămâie, curăță că un crin, Icoana de iubire, la care mă închin”. Scânteierile inteligenței și ale iubirii au făcut-o pe Veronica să prevadă totul. Încă de la 27 de ani, pe o fotografie dăruita lui Eminescu notă următoarea dedicație: “Sufletul meu și după moarte va căuta umbră poetului iubit”. În 1881 îi scria
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1422187485.html [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
o predestinare a trăirii lor sublime. • Fiecare Măr înflorit ce cuprinde în ramurile sale surâsul serafic de Sus și zumzetul preahărnicuțelor albine, răsună ca o Romanță de dragoste în piepturile celor care tresaltă și cântă. • Fiecare Tei fastuos urzit din scânteierea Zorilor își scutură cârlionții de aur peste trupurile îmbrățișate ale celor ce-și trăiesc poezia Dorului. • Fiecare Iarbă verde de-acasă își întinde covorul fascinant făurit sub pașii celor care în zborul lor angelic, deja nu mai ating pământul... • Fiecare
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1393936072.html [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
oară, Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară, Căci pân’ la următorul, atâta a trecut. Eu știu, - iubirea-i mare și mulți o pizmuiesc, E unică sub soare și noi la fel ca ea... Visez îmbrățișarea-ți sub scânteieri de stea Gingașă, pătimașă, - de-aceea te iubesc. Eu știu, - vei fi a mea acum și-întotdeauna Chiar dacă deodată îmi pare ireal, Împărtășim știi bine același ideal, Și ale noastre trupuri vor fi din două una. Referință Bibliografică: Eu știu
EU ȘTIU! de NELU PREDA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 by http://confluente.ro/nelu_preda_1430668259.html [Corola-blog/BlogPost/379768_a_381097]
-
când tocmai i se-mplinea visul?! Și-ar fi dat restul vieții sale cețoase pe clipa strălucitoare de-acum! Și ce urmă... fu un vârtej pentru puiul de om abia săltat spre viață! Rotirile strânse ale Călușarilor, iuți de păreau scânteieri sângerii, făceau înconjurul fetei care se zguduia mai abitir în tumultul strigăturilor întărite de apăsarea picioarelor pe lutul prăfos al curții. În toiul jocului, copilul, cu ochii încremeniți spre stele, vedea numai o prelungă răsucire amețitoare a bolții. Apoi, simți
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
hulpavi,Să-și stâmpere cu sânge,Nesațul și furia.... XXII. VISE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Sunt un culegător de stele, Rătăcitor și singur; M-apasă taina nopții Și zorii violeți. Rup scânteieri de lună Și albele comete Să-mpodobesc veșmântul Magicei dimineți. Sunt zbor printre planete, Un pumn de praf albastru; O clipă de visare, Galaxic vagabond. Am aripi de mătase, Cu râuri argintate; Mă-nvăluie dorința De zbor prin Univers. Citește mai
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
de praf albastru; O clipă de visare, Galaxic vagabond. Am aripi de mătase, Cu râuri argintate; Mă-nvăluie dorința De zbor prin Univers. Citește mai mult Sunt un culegător de stele,Rătăcitor și singur;M-apasă taina nopțiiși zorii violeți.Rup scânteieri de lunăși albele cometeSă-mpodobesc veșmântulMagicei dimineți.Sunt zbor printre planete,Un pumn de praf albastru;O clipă de visare,Galaxic vagabond.Am aripi de mătase,Cu râuri argintate;Mă-nvăluie dorințaDe zbor prin Univers.... XXIII. MĂ IARTĂ, MAMĂ, de Florina
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
în toată cuprinderea făpturii de rostul înalt și fundamental al iubirii aproapelui, s-a dus cu privirea mai ales spre lucrarea binelui, cea care înalță și duce pe drumul Mântuirii. Harul vederii luminii din om se însoțește cu darul zăririi scânteierii bunătății chiar în spuza focului gata, gata, să se stingă. Dăltuitorul empatizează totdeauna cu subiecții săi. Se bucură și se întristează din toată inima de ce li se întâmplă fericit sau nu eroilor lui. Lucrează cu tenacitate la dăltuirea în marmora
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1451983646.html [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
dolofană. Uitătura se înfigea până în prăsele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capra întinsă ca buturuga. Zicerea proverbială se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii. Sub scânteierea lamei de cuțit, stăpânul caprei ar fi pregătit, pentru vecini, porția. Adulmecarea hălcii, cu bulboace de sânge irizând, ar fi dat drumul la izvorul cu bale. Pe sub dunga ușii din spate, după ce ar fi fost golită tigaia, s-ar fi
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dona_tudor_1417178853.html [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
în sat și de a trăi ca un gospodar la țară, îmi părea o curată nebunie, o profanare a idealurilor nobile care mai zăceau în mine și pe care le asemuiam cu un Univers frumos, măreț, plin de taine și scânteieri. (va urma) Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (4a) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1463551089.html [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
în adâncuri, O dimineață ce îți lasă Miros de tei cu-a sa dulceață Și noaptea, când oare îți pasă Că-s stelele în flori de gheață?! Și fluturi mi-esti, ce sunt albaștri, Lucind în raze de lumină, Din scânteierile de aștri, În nopțile cu lună plină. Izvor în ape unduite De ramurile unei sălcii, Pe sub arcadele-nfrunzite Stă luna-adăpostită-n trestii. Îmi ești și nor, dar si furtună. Un soare-n spate-i se ascunde, Apoi îmi vii ca vreme
ÎNFRIGURATELE FANTASME de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1486712587.html [Corola-blog/BlogPost/375491_a_376820]
-
mine se naște o stare nouă, necunoscută pân-acum: Uimirea! Cineva îmi vorbea, dar nu știam cine. Eram chemat, dar nu deslușeam chemarea. Se lumina ceva în mine, nedeslușit în ce loc... Trupu-mi simțeam cum vibrează iar ochii-mi primeau scânteieri până când, brusc, am înțeles! Întorcând capul încet, mi-am fixat hotărât privirea-mi tulbure pe discul de foc, rugându-l să-mi trimită o rază... Mai înainte de a înțelege ceva, am primit Lumina! O lumină puternică, înmănuncheată în steluțe cu
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Floare_de_colt_marian_malciu_1334273225.html [Corola-blog/BlogPost/358469_a_359798]
-
precum Ingres, Delacroix, Watteau și Boucher colaborează la realizarea unora dintre cele mai frumoase astfel de obiecte. Executate din mătase, voal, dantelă, organza ori fildeș și, întotdeauna, parfumate, evantaiele au strălucit în trecut, sub razele astrului zilei, dar și sub scânteierea opulentă a candelabrelor, la baluri ori la cine festive. După o astfel de cină, în a doua zi de Crăciun a anului 1839, Regina Victoria nota în jurnalul său: "Am luat cina la Castelul Windsor. Printre invitați a fost și
EVANTAIUL – CULOARE, DANTELĂ ȘI ELEGANȚĂ ÎNTR-O BAGATELĂ PARFUMATĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1467028647.html [Corola-blog/BlogPost/378066_a_379395]
-
DINTRE ANI...2011-2012 Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ninge! Marea se zbate, mugește și strigă. Ninge! Ninge cu fulgi mari și grațioși, lin se așterne covorul imaculat al iernii. Privesc scânteierile zăpezii, a milioanelor de oglinzi strălucitoare ca pulberea de stele ... și alunec în basm. E anotimpul viselor de cristal și al fulgilor de nea coborâți din cer pe aripi de înger. Covorul de nea se așterne uniform, pe case, pe
LA CUMPĂNA DINTRE ANI...2011-2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/La_cumpana_dintre_ani_2011_2012.html [Corola-blog/BlogPost/361873_a_363202]
-
eter ... Cum să te fac, iubite, să mă crezi Ca-n stele și în iris timpul vezi, Că-s ancestrala, tânăra și nouă, Ca-n mintea mea se-ncurca vânt și roua? Ce vid cumplit în creier, ce paloare! Aceleași scânteieri în fiecare, Căci lumea pentru toți s-a întrupat Din ochi dumnezeiesc străluminat ... Referință Bibliografica: Din volumul ,, Ce enigmatica ești, femeie .... / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 227, Anul I, 15 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Din_volumul_ce_enigmatica_esti_femeie_.html [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
cer de care mă ocupam eu. - Adelina, vrei să vezi o stea albastră? Am simțit-o curioasă din cale afară, precum un copil. S-a aplecat și s-a uitat emoționată prin obiectiv. - Ah, ce frumoasă e! Parcă are niște scânteieri de raze albastre! - Chiar este o stea albastră! i-am zis eu. - O fi având un sistem planetar, precum Soarele nostru? întrebă ea interesată. În timp ce îi arătam steaua aceea, părul îi ieși de sub căciuliță și i se revărsă peste umeri
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1462312480.html [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
cupa pân' la fund: Verdeață vei găsi pe el și viață-n timp încătușată, dar mai presus de toate-i omul cu a sa fire încifrată, o arătare imprecisă în lut trupesc adânc înfiptă, ce deja-Mi pare diferită de scânteierea-n Duh cuprinsă. I-am așezat în Paradis pe-Adam și pe femeia lui, nădăjduind că prin purtare vor fi ca fiii cerului și că Pământul populat cu creaturi asemeni lor se va-nălța și înfrăți cu cerul într-un
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_lucifer_pan_george_petrovai_1371735215.html [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
de la despărțirea de trupul de humă al ,,omului deplin al culturii românești’’ - cum avea să-l definească, ceva mai târziu, Constantin Noica pe autorul răscolitorului poem Memento mori (Panorama deșertăciunilor), al cărui suflu, apreciem, este demn de Victor Hugo, cu scânteieri ravisante, deloc mai prejos față de cele din opera unor Shakespeare sau Goethe -, Vladimir Streinu emitea, cu finețea și autoritatea hermeneutului specializat în literatura română, comparată și universală, o rafală de judecăți de valoare a căror exactitate a rămas irefragabilă. El
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut by http://uzp.org.ro/epilog-deschis-eminescu-romanul-absolut/ [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]