10 matches
-
inimă - contrare e; amintirile Își răvășesc - păzea! - lumile-mpuținate. Și până la-nzorire gata-s de a-ți bea Purpurul sau azurul luminilor clare, Până-ar fi să cad răpus de oboseală În pădurea felinarelor cântătoare. Că-ar fi aproape-o ninsoare scânteioasă I se pare inimii - drept albă uvertură Pe sub stelarul, radiosul râu Ce umbrele ne joacă a caricatură. (1913) Benedikt LIVȘIȚ (1887-1939) ARDOARE Spintecă burta - nucă de cocos, Negrăbit călău de bosjesmani*; Până la moarte n-o să treacă spuma Grijilor senile, rămase
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
de nea; tablou minunat, fantastic; flori de gheață; veșmânt alb; fulgi mari și pufoși; coroniță de steluțe argintii; copaci cercelați cu flori de gheață; cojocel de nea; gerul aspru și sălbatic; ghirlande de cristal; zăpadă cristalină; lan de diamante; văzduh scânteios; coloane înalte ale unui templu maiestuos; dansul fulgilor de nea; fulgii se joacă; un roi de fluturi albi umple văzduhul; împărăția mută a zăpezii; satele s-au împodobit cu lână rece, scânteietoare; peste noi cad stele, cad fluturii botezului de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luna tace, / Arătarea-i luminată / Umbră pe pământ nu face. / Și deși în lac înoată, / Totuși valul nu se taie. Se cufundă-n unda toată / Neclintind unda bălaie / Ce-o înconjură, frumoasă, / Și-o îmbracă în văpaie / Cu lucirea-i scânteioasă. // IERONIM: Ea este, într-adevăr! Și mă așteaptă! CÂNTĂREȚUL ORB: Ea este! Te du cu bine, Făt-Frumos! TOȚI: Drum bun, Făt-Frumos din Tei! MAMA: Să te întorci sănătos, băiatul mamei! (Ieronim o îmbrățișează. Ies toți, rămâne doar Ieronim. Intră Nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde, cere, Iară buzele-i se crapă De o stranie plăcere, Totuși valul nu se taie Cercuind apa bălae Ci-o încunjură frumoasă Ș-o îmbracă cu văpae În lucire scânteioasă. Și deși în lac înnoată, El nu mișcă, nici se-ncreață, Ca o floare-i aninată De oglinda cea măreață. El din trestii o privește, Nici se mișcă,... - ncremenește L-arătarea ei cea crudă. Și când lacul părăsește Pe-al ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prefăcând totul în diamante: În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par înghețate, cerul pare oțelit, Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scârție sub picioare. Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca veșnice făclii. Munții sunt a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e pudruită „cu mărunt mărgăritar”, arborii ning „steluțe”, la ferestre apar „crini și roze de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o veritabilă reverie cristalizantă: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așază bolta cerului senină, Unde luna Își aprinde farul tainic de lumină. O! Tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. Munții sînt a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din primul catren și situația se repetă În celelalte catrene. Rima este Îmbrațișată, dar predomină rima substantiv - substantiv sau adjectiv, ori adverb. Nu găsim acea bogație a rimelor ca la Mihai Eminescu. În schimb e bogată și evocatoare (strălucitoare picioare, scânteios - maiestos, argintiifăclii, etc.). Poemul degajă un sentiment luminos, chiar dacă peisajul stă sub semnul Încremenirii hibernale și asta pentru că predomină vocalele deschise. Elementele de versificație respectate cu rigoarea clasică oferă poeziei șansa memorizării. Muzicalitatea versurilor nu poate fi ignorată. In pastelurile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe două planuri de referință, terestru și cosmic. Imaginile vizuale sunt statice, sugerate de poet prin epitete ornante: „Stelele Înghețate ..., cerul ... oțelit”. Între elementele aparținând planului terestru și planului cosmic există punți de legătură: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scânteios”. La rândul lor imaginile vizuale, sunt dublate, amplificate, supradimensionate de imaginile sonore: „În păduri trăsnesc stejarii”, „diamanturi ce scârție sub picioare”, „Codrii (sunt) organe (pluralul de la substantivul orga) sonoare”, „crivățul... scoțând note-ngrozitoare”. Pastelul dă senzația unui anotimp Încremenit, dar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
diamanturi ce scârție sub picioare”, „Codrii (sunt) organe (pluralul de la substantivul orga) sonoare”, „crivățul... scoțând note-ngrozitoare”. Pastelul dă senzația unui anotimp Încremenit, dar nu este eliminată cu desăvârșire dinamica elementelor care compun tabloul. „Fumuri albe se ridică În văzduhul scânteios ”, „luna Își aprinde farul tainic de lumină”, „crivățul pătrunde ”, „un lup... se alungă ”. Așa că, chiar dacă Șerban Cioculescu afirma că V. Alecsandri” are sentimentul neclintirii totale, al tăcerii absolute, al suspendării vieții, Într-un cuvânt, intuiția caracterului grandios al anotimpului comentând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
La Alecsandri se reduce totul la „simțire” cum afirma Titu Maiorescu. În textul poetic, supus demersului analitic, există și o serie Întreagă de elemente ale stilului. Epitetele lui Alecsandri au o funcție ornantă (Înfrumusețează peisajul), „zăpada cristalină”, „câmpii strălucitoare”, „văzduh scânteios” etc.. Comparațiile dau sugestii fantastice: „zăpada cristalină .... pare un lan de diamanturi...” Fumurile sunt albe și ele se ridică În văzduh „ca Înaltele coloane unui templu măiestos”. „Munții sunt altare, codrii organe sonoare”. Cuvântul „templu” este o metaforă, la fel
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]